Menirea fiecaruia

În prealabil postat de Florin-Ionut

În primul rînd, să lămuresc sensul cuvîntului, că să evit discuţiile inutile despre soartă sau predestinare. Menire aici va avea strict sensul de chemare, rol, rost, sarcină sau misiune. Cuvîntul "menire" l-am întîlnit doar cu acest sens în predicile Părintelui Galeriu.

In mod sigur fiecare din noi vine in aceasta lume cu o menire. Uneori ne trebuie destul de multa vreme sa intelegem asta. Abia dupa ce am trecut printr-o incercare, un eveniment si incepem sa ne punem intrebari: de ce? de ce eu? de ce asa si nu altfel? ni se face un pic de lumina in minte si ne dam seama ca asa era menit pentru noi, adica aveam aceasta sarcina de indeplinit, acel rost de dus la capat, etc.
Cunosc un caz foarte, foarte apropiat, un copil care prin viata lui a intors spre credinta pe cei din jurul lui...
Nu tuturor ne este dat un rol atat de insemnat, dar cred ca acest copil a avut o astfel de menire, sa-si intoarca neamul spre credinta.
Discutia se poate extinde: http://pilde.uv.ro/talanti.htm

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de Adriana Cluj

Discutia se poate extinde: http://pilde.uv.ro/talanti.htm

Da, şi eu sînt convins că împlinirea noastră ţine de descoperirea talentelor proprii şi de valorificarea lor la maxim. Dacă Dumnezeu ne-a dăruit cîteva calităţi, trebuie să le exploatăm în folosul celorlalţi, dar şi al nostru. Meritul rămîne întotdeauna al Domnului, noi fiind simple instrumente vii care propagă de bunăvoie iubirea Lui mai departe, către Creaţie.

Este trist cînd realizezi că ai ajuns să practici un serviciu pentru toată viaţa într-un domeniu care nu ţi se potriveşte. Ştiu cazuri concrete. Asta se întîmplă de multe ori nu din cauza individului, ci a sistemului ticăloşit care nu permite omului să-şi pună în practică talentul, fiind un sistem corupt unde locurile de muncă nu prea există şi alea puţine care apar au fost din start aranjate. Este strigător la cer, doar că vinovaţilor nu le pasă de lucrurile astea...

[DragosP]

Întotdeauna rămâne varianta iniţiativei private pentru a ieşi din "sistemul ticăloşit".

Nichita Stănescu - Gând 6

"Singurele lucruri reale, singurele lucruri pe care le ducem cu noi până la urmă sunt propriile noastre sentimente, dragostele noastre, patemile noastre, urile şi adversităţile noastre. Mă-ntreb: noi, la capătul vieţii noastre, ce-am lăsa în afară? Bănuiesc că putem lăsa nişte sentimente. Mai puţin de ură, întrucâtva de patemi dar... de dragoste mai ales."

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de DragosP

Întotdeauna rămâne varianta iniţiativei private pentru a ieşi din "sistemul ticăloşit".

În realitate, alternativa privată îţi arată o altă faţă a aceluiaşi sistem corupt. În sfîrşit, fiecare cu "norocul" lui.

[DragosP]

Nu-s deloc de acord cu tine. Da, te poţi lovi de "feţele" de care zici. Dar nu te obligă nimeni să iei parte la actele de corupţie.
Eu, slavă Domnului, din 1997 îmi desfăşor activitatea şi-mi câştig bruma de pâine, prestând la mica mea firmă. Fac ce-mi place, cât pot, cum pot, îmi aleg clienţii şi seara mă duc liniştit la culcare mulţumindu-i lui Dumnezeu pentru ce-mi îngăduie să fac.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de DragosP

Nu-s deloc de acord cu tine. Da, te poţi lovi de "feţele" de care zici. Dar nu te obligă nimeni să iei parte la actele de corupţie.
Eu, slavă Domnului, din 1997 îmi desfăşor activitatea şi-mi câştig bruma de pâine, prestând la mica mea firmă. Fac ce-mi place, cât pot, cum pot, îmi aleg clienţii şi seara mă duc liniştit la culcare mulţumindu-i lui Dumnezeu pentru ce-mi îngăduie să fac.

Nu, nu... Eu m-am referit doar la angajare, unde omul talentat nu poate să treacă de interviu din cauza sistemului PCR.

A lua parte la actele altora de corupţie - asta e altă discuţie.

[Yasmina]

În prealabil postat de DragosP

Nu-s deloc de acord cu tine. Da, te poţi lovi de "feţele" de care zici. Dar nu te obligă nimeni să iei parte la actele de corupţie.
Eu, slavă Domnului, din 1997 îmi desfăşor activitatea şi-mi câştig bruma de pâine, prestând la mica mea firmă. Fac ce-mi place, cât pot, cum pot, îmi aleg clienţii şi seara mă duc liniştit la culcare mulţumindu-i lui Dumnezeu pentru ce-mi îngăduie să fac.

Trebuie sa realizati ca nu toti cetatenii romani au posibilitatea de a-si intemeia propria firma;la urma urmei este o utopie!

Si da,depinde de ce parte a baricadei esti:sa fii salariat la patron,platit in nasturi lunar si sa-ti traiesti viata doar intinzand salariile de pe o luna pe alta,nu-i prea magulitor nu?

[DragosP]

Nici cu tine nu-s de acord, dar nu contează prea mult...
În fond, la ce ai scris tu în postarea ta, se poate face trimitere la purtarea de fiecare a crucii sale.
Gata, am terminat, scuze pentru prostiile pe care le-am debitat pe aici.

[kikyo_ea]

Si eu am.simtit de mai multe ori ca locul meu era altul... Incercam sa fac un anumit lucru dar drumul se schimba constant (ca pe gps... ma redirectiona). Asa am ajuns sa lucrez in gradinita. Eu am vrut sa fac ASE-ul... Deci imaginati-va pentru ce ma pregateam eu si unde sunt acum. "Intampator" am fost la examenul de admitere la Colegiul Universitar de institutori. Am dat examenul si am intrat la buget. Nici nu m.am mai dus sa incerc la ASE. Initial am vrut sa predau la I-IV dar drumul meu m.a dus catre gradinita. Nu imi doresc altceva. Este cea mai frumoasa profesie in sufletul meu. Este varsta la care copiii sunt puri, sinceri... Daca ati sti cat este de frumos cand imi spun "te iubesc doamna!" sau cand vin.cu o mica floricica pe care o rup in drum spre scoala... E minunat :)