Rugaciuni - Poezii catre Sfinti +

[cristiboss56]

Sfinte Mare Voievodule Stefane, Parintele neamului românesc, primeste aceasta lauda pe care noi, nevrednici urmasi ai urmasilor tai, o aducem tie cu umilinta. Caci nu ne am aratat destoinici a pazi întreaga sfânta mostenirea ta, lasata noua cu multa truda si credinta tare. În vremea aceea, numai tu singur ai oprit cu ajutorul lui Dumnezeu multimile pagânilor la aceasta Poarta a crestinatatii, iar acum, pleaca te spre rugaciunea ce o înaltam la tine, ajuta ne împotriva celor care ne au coplesit nu cu palosul, ci cu viclenia si minciuna. Si precum atunci te ai ridicat deasupra biruitorilor tai când erai înfrânt, asa ridica si neamul tau deasupra potrivnicilor. Fii aparator si grabnic folositor. Da Bisericii Ortodoxe pacea ce o ai râvnit atât de mult. Întareste ne credinta slabita de ispitele veacului acestuia. Surpa eresurile si pe cei ce navalesc asupra noastra, iar noua, lumineaza ne calea mântuirii, ca împreuna cu tine sa ne bucuram în Patria cereasca, laudând pe Hristos Domnul nostru în vecii vecilor.

Amin.

[Ekaterina]

Sfintilor Mucenici Epictet si Astion, cautati acum spre noi, cei ce cu umilinta cadem inaintea sfintei voastre icoane si cinstim sfintele voastre moaste si ca unii ce v-ati invrednicit de mare cinste inaintea Atotputernicului Dumnezeu, rugati-va Acestuia sa ne izbaveasca de toate necazurile si primejdiile si sa dea iertare de pacate sufletelor noastre. Si ca cei ce sunteti podoaba si ocrotitorii tinutului Dobrogei, impreuna cu sfintii martiri Zotic Atal, Camasie si Filip, purtati de grija multimii credinciosilor ce va aduc voua cinstire.

Primiti acum prinosul nostru de dragoste, lauda si multumire catre milostivul Dumnezeu si prin darul celui Atotputernic, vindecati bolile noastre sufletesti si trupesti, dupa cum ati vindecat si copila acelui mare dregator. Si precum in timpul vietii voastre multime de oameni ati vindecat, asemenea vindecati si sufletele noastre cele asuprite de patimi si dureri. Si dupa cum prin viata curata, credinta si sfanta nevointa, ati biruit puterea vrajmasilor diavoli si ati castigat mila Dumnezeului nostru Celui in Treime slavit, asa si pe noi intariti-ne in credinta si ajutati-ne sa fim biruitori in lupta cu pacatul, spre castigarea virtutilor in locasurile ceresti. Ca impreuna cu voi sa cantam lui Hristos Dumnezeu in Imparatia cea fara de sfarsit, ca Lui I se cuvine toata slava, cinstea si inchinaciunea, impreuna cu Cel fara de inceput al Lui Parinte si cu Preasfantul si Bunul si de viata Facatorul Lui Duh, acum si pururea si in vecii vecilor.

[Ekaterina]

Indulcindu-se cu dragostea Cuvantului, ca o luna prealuminoasa a stralucit poporului sau in noaptea necredintei si a stropit pamantul din care a rasarit cu lacrimi curate. Dar valurile timpului au facut ca semintele credintei udate cu lacrimile rugaciunilor ei sa aduca rod insutit spre viata vesnica. Cu ale ei rugi fierbinti, Hristoase Dumnezeule, usuca spinii patimilor din tarina inimilor noastre si ingramadind pe cerul inimii norii umilintei fa sa ne picure noua ploaia binecuvantata a pocaintei aducatoare de daruri dumnezeiesti spre rodire in pamantul sufletelor.

[cristiboss56]

Preamarite si preaminunate proorocule al lui Dumuezeu, Ilie, care ai luminat pe pamant cu viata ta ingereasca, cu ravna ta fierbinte catre Dumnezeu Atottiitorul, cu semnele si cu minunile tale, si cu marea lui Dumnezeu bunavointa fata de tine, fiind ridicat la cer cu trupul intr-un car de foc; invrednicindu-te a vorbi cu Dumnezeu pe Muntele Taborului, in timpul schimbarii Lui la fata, acum salasluind in locasurile raiului si stand in fata tronului Imparatului ceresc, auzi-ne pe noi pacatosii si nevrednicii, care in ceasul acesta stam in fata sfintei tale icoane, si cu umilinta alergam catre mijlocirea ta. Roaga-te pentru noi lui Dumnezeu, Iubitorul de oameni, sa ne dea noua duhul pocaintei, al izbavirii de pacate si cu atotputernica Sa bunavointa sa ne ajute sa ne departam din calea pacatului, indrumandu-ne spre tot lucrul bun; ca sa ne intareasca in lupta impotriva poftelor si a patimilor noastre, sadind in inimile noastre duhul smereniei, al blandetii, duhul iubirii de aproapele nostru, al bunatatii, al rabdarii, al intelepciunii, al ravnei pentru cuvantul lui Dumnezeu si al izbavirii aproapelui. Nimiceste prin rugaciunile tale, proorocule, naravurile cele rele ale lumii, ce intineaza neamul crestinesc prin necinstirea credintei dreptslavitoare, fata de randuielile Sfintei Biserici, a poruncilor Domnului, prin necinstirea parintilor si a stapanitorilor ce ne stapanesc, aruncand astfel lumea in bezna necinstei, a desfraului si a pierzaniei.
Departeaza de la noi, preamarite proorocule, prin mijlocirea ta catre Domnul, dreapta manie a lui Dumnezeu; apara orasele, satele si tara noastra de seceta, de foamete, de furtuni napraznice, de cutremur, de boli si rani aducatoare de moarte, de neintelegeri intre frati, de navalirea asupra noastra a altor neamuri si de razboiul cel dintre noi. Prin rugaciunile tale, preamarite, intareste poporul nostru binecredincios si ajuta-l in toate faptele lui bune. Mijloceste, proorocule al lui Dumnezeu, pastoritilor nostri ravna fierbinte catre Dumnezeu, purtare de grija pentru mantuirea sufleteasca a pastoritilor, intelepciune in purtare si invatatura, cucernicie si tarie in ispite; judecatorilor daruieste-le nepartinire si lepadare de pofta castigurilor, dreptate si mila fata de cei obijduiti; tuturor carmuitorilor purtare de grija fata de supusi, mila si dreapta judecata, iar dreptcredinciosilor supunere si ascultare fata de carmuitori, cum si indeplinirea cu sarguinta a tuturor indatoririlor lor; ca astfel, in pace si cucernicie, sa petrecem veacul acesta. Sa ne invrednicim de impartasirea bunatatilor celor vesnice in Imparatia lui Dumnezeu si a Mantuitorului nostru Iisus Hristos, Caruia I se cuvine cinste si inchinaciune, impreuna cu Tatal cel fara de inceput si cu Preasfantul Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

[Ekaterina]

Pe ceea ce a nascut Viata, in pantece o ai purtat, pe curata Maica lui Dumnezeu, de Dumnezeu ganditoare, Ana. Pentru aceasta, acum la primirea cereasca, unde este locasul celor ce se veselesc intru slava, bucurandu-te acum te-ai mutat; cere pentru cei ce te cinstesc pe tine cu dragoste iertare de greseli, pururea fericita.

[cristiboss56]

O, Mare Mucenice şi Tămăduitorule Pantelimon! Roagă-te lui Dumnezeu pentru noi şi nu lăsa să rămână în noi bolile trupeşti şi sufleteşti de care suferim. Vindecă bolile pricinuite de patimile şi păcatele noastre.
Bolnavi suntem noi de lene, de slăbiciune trupească şi sufletească – tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon.
Bolnavi suntem noi de dorinţe şi împătimire de lucrurile trecătoare pământeşti – tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon.
Bolnavi suntem, o Sfinte Pantelimon …
Bolnavi suntem noi de uitare pentru lucrarea mântuirii, pentru păcatele, neputinţele şi pentru datoriile noastre – tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon.
Bolnavi suntem noi de ţinerea în mintea noastră a răului, de mânie, de ură, de tulburare – tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon.
O, Tămăduitorule a Sfântului Athos şi a întregii lumi! Bolnavi suntem noi de invidie, mândrie, îngâmfare, preamărire, de rând cu nemernicia şi netrebnicia noastră – tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon.
Bolnavi suntem noi de multele şi feluritele căderi în poftele trupului: în desfrânare, în mâncarea cea fără de saţ, în nereţinere, în desfătare – tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon.
Bolnavi suntem noi de prea mult somn, de prea multă vorbire, de vorbire deşartă şi de cea săvârşită cu judecată – tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon.
O, Sfinte Pantelimon! Ne dor ochi noştri de privirile păcătoase …
Ne dor urechile noastre de auzul cuvintelor deşarte, a cuvintelor rele, defăimătoare.
Ne dor mâinile noastre neîntinse spre săvârşirea rugăciunii şi spre fapta cea de milostenie – tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon.
Ne dor picioarele noastre nepornite grabnic spre Biserica Domnului, dar care uşor se îndreaptă spre căi rătăcite şi spre locuinţele acestei lumi – tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon.
Dar cel mai mult ne dor limba şi buzele noastre de rostirea cuvintelor zadarnice, desarte, urâte, de nerostirea cuvintelor de rugăciune, de laudă sau de rostirea acestora cu nepăsare, cu neluare aminte şi fără de pricepere– tămăduieşte-ne, o, Milostive!
Tot trupul nostru este bolnav:
Bolnavă este mintea noastră şi lipsită de înţelegere, înţelepciune şi de cugetare.
Bolnavă este voinţa noastră, care se întoarce de la lucrurile sfinte şi se îndreaptă spre lucruri păcătoase, dăunătoare nouă şi neplăcute lui Dumnezeu.
Bolnavă este închipuirea noastră, care nu doreşte şi nu este în măsură să conştientizeze atât moartea şi suferinţa veşnică a păcătoşilor, cât şi Fericirile Împărăţiei Cereşti, mânia Domnului, patimile lui Hristos pe cruce, răstignirea Lui. O, Sfinte Pantelimon, tămăduieşte-ne.
Ne doare totul în noi.
În neputinţă este sufletul nostru cu toate puterile şi priceperile lui.
În neputinţă este trupul nostru cu toate mădularele lui.
Tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon, Tămăduitorul cel fără de arginţi, Doctorul cel mult iubitor şi sluga Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Nu ne lăsa pe noi în urgia bolilor şi neputinţelor, ci tămăduieşte-ne cu puterea Harului tău şi vom lăuda Preasfânta Treime: pre Tatăl, pre Fiul şi pre Sfântul Duh, pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu care te trimite spre slujire bolnavilor şi vom mulţumi harului tău purtător de vindecări în veci. Amin.

[cristiboss56]

Ieşind din moartea pietrei, cu ochiul obosit,
Deodată vezi o stâncă cu vârful ruginit.
E vatra suferinţei, e peştera în care
Martira Teodora aflat-a alinare.
Aici, sfânta femeie, ducând un aspru trai,
Vedea prin rugăciune minunile din rai.
În faţa grotei sfinte, o piatră se arată.
Pe fruntea ei pleşuvă, de fulgere brăzdată

Săpat e din natură, un mic rotund bazin
Ce-n orişicare vreme cu apă este plin.
Sfinţenia şi taina aicea predomnesc.
Pădurea, apa, stânca, tăcute se privesc.
Doar micul licurici, a tufelor făclie
Împrăştie în noapte lumină albăstrie.
Aici răşina albă, tămâia bradului
Carpatice arome trimite cerului.
Şi-adesea, către seara, când clopotul se plânge,
Când glasul rugăciunii încet prin văi se stânge,
Călugării din Sihla, bătrânii munţilor
La piatra Teodorei înalţă ruga lor.

(din volumul Poezii al lui N. Beldiceanu, Bucureşti, 1893


Pestera sfintei este locul in care ea isi petrecea noptile, mai mult in rugaciune, decat in dormitare. Tot aici au fost gasite si sfintele ei Moaste. Se povesteste ca odata, cand turcii o descoperisera in padure si navalisera dupa ea in pestera, peretele din spatele pesterii s-a crapat, iar sfanta a trecut prin acea despicatura, scapand astfel din mainile lor.

Sfanta Teodora de la Sihla a fost canonizata in data de 7 august 1992. Icoana sfintei o infatiseaza pe aceasta tinand in mana un pergament pe care scrie: "Cu toata inima Te-am dorit pe Tine, Doamne, si cautandu-Te, Te-am aflat si sufletul meu cel ostenit s-a odihnit intru dragostea Ta."

"Cele pamantesti parasind si jugul pustniciei luand, te-ai facut mireasa lui Hristos, fericita; cu postul, cu privegherea, cerestile daruri luand si cu rugaciunea pe ingeri ajungand, firea omeneasca ai biruit si la cele ceresti te-ai mutat, lasandu-ne spre mangaiere pestera si sfintele tale Moaste. Pentru aceasta, Sfanta Preacuvioasa Maica Teodora, roaga pe Hristos Dumnezeu sa mantuiasca sufletele noastre." (Troparul Sfintei Teodora de la Sihla)