Si totusi Legea lui Moise era mai buna!

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de luminitapreda

Ani de zile l-am considerat pe Dumnezeu dur prin prisma Vechiului Testament.

Este acelaşi Dumnezeu şi în vechiul, şi în noul Testament. El nu este dur: este drept. "Dura lex, sed lex". Vechiul Testament scoate în evidenţă mai mult dreptatea lui Dumnezeu, dar, dacă citim cu atenţie, vom vedea şi acolo bunătatea Lui. "Gustaţi şi vedeţi cât de bun este Domnul" spune Psalmistul. Este vorba de Psalmistul care a cunoscut personal duritatea lui Dumnezeu, care nimic nu lasă nepedepsit, deşi este atât de iubit de Dumnezeu încât s-a mântuit.
Dimpotrivă, Noul Testament scoate în evidenţă mai mult bunătatea lui Dumnezeu, deşi, dacă citim cu atenţie, vom vedea şi acolo dreptatea Sa.

A fost nevoie de mult timp sa imi dau seama cum este omul si am realizat pe cine aparam.

Omul este singura creatură vizibilă care are capabilitatea să se opună lui Dumnezeu. Exact în această capabilitate constă măreţia omului. Un leu, care refuză la comandă divină să îl înghită pe Daniel, dar îi înghite îndată pe duşmanii lui, nu are merit. Numai omul are merit, anume atunci când ascultă de comandamentele lui Dumnezeu.

Acum traiesc cu convingerea ca Dumnezeu e prea bun, mult prea bun ca ingaduie atata rautatea omului.

Corect, Dumnezeu este infinit în bunătatea Sa. Este singura explicaţie a faptului că eu mai scriu pe aici, când ar fi fost perfect normal să mă trăznească de sute de ori în viaţă. Dar El mă rabdă, în speranţa că am să mă întorc la El şi am să-i spun Lui: "Abba".

Am un profund dezgust pentru rautatea si desfraul din jur. Nu mai poti avea incredere in nimeni. Toti sunt egoisti, fara suflet, fara sensibilitate, fara empatie.
La locul de munca e valabila legea junglei, in trafic este legea pumnului, rudele, prietenii te cauta cand au nevoie pentru a-si realiza propriile interese (asa este omul).
Nici in persoana iubita nu poti avea incredere. Te tradeaza, te minte, te inseala. Cand iti dai seama e prea tarziu.

În lume există grâu şi există neghină. Mai mult, grâu şi neghină coexistă în fiecare dintre noi. Dacă oamenii, chiar şi cei mai răi, sunt atât de iubiţi de Domnul, oare nu merită ei iubirea noastră ? Dacă El L-a dat pe Fiul său jertfă ca să răscumpere păcatele lumii, oare nu ar trebui şi noi să ne expunem riscului de a încasa o palmă ori de a primi un şut în dos de dragul oamenilor ?

Am convingerea ferma ca in prezent numai Legea lui Moise aplicata ar putea imblanzi oamenii, care sunt fiare. Iar fiarele nu pot fi disciplinate decat cu frica.

Deşi expresia "legea lui Moise" e formal corectă, nu trebuie să uităm că, de fapt, este vorba de legea lui Dumnezeu. Aceea pe care Moise doar a primit-o pe muntele Sinai, ca să o transmită oamenilor.
Scopul ei, scopul oricărei legi a lui Dumnezeu, este mântuirea. Dar prea puţini s-au mântuit prin aplicarea ei, oamenii au uitat că Legea e mijloc şi fariseii au sfârşit prin a se închina Legii şi nu lui Dumnezeu.

Daca s-ar fi aplicat pana la capat cu strictete nu aveam atata desfrau in jur. O desfranata va naste desfranati/desfranate.
Desi gestul de a ucide o desfranata cu pietre pare barbar, nu intamplator a fost dat de Dumnezeu ca porunca.

Astazi am fi trait intr-o lume morala, unde domnea increderea, cinstea, onestitatea intre oameni si nu minciuna, desfraul si nesimtirea.

La data Încarnării Domnului nostru, domnea exact Legea de care vorbiţi. Şi ? Care era starea morală a Poporului Său ? Mai marii lumii trimeteau la moarte copii nevinovaţi. Mai marii lumii trăiau în incest cu rudele lor, este motivul pentru care Ioan Botezătorul şi-a pierdut capul, răsplata cerută de desfrânatele vremii pentru că dansau frumos la bară. Bolnavii care încercau să se tămăduiască nici nu apucau să ajungă în scăldătoarele binecuvântate de Dumnezeu, dacă nu aveau rude ori prieteni să-i ajute: alţii le-o luau înainte, bazaţi pe ce observaţi dv: puterea muşchilor şi tupeul.

Banuiesc ca fraza cu "cine e fara de pacat sa dea primul cu piatra" a fost adaugata mai tarziu si pusa in gura lui Iisus, ca sa fie iubit de desfranate.

Nu cred că este şi bănuiala Bisericii dv. Ea crede că sunt exact cuvintele lui Isus.

Cum Iisus le iarta, ele trag concluzia ca Dumnezeu le accepta desfraul ca "mult au mai iubit".
Vorbesc din proprie exprienta. Cunosc persoane care asa gandesc, iar daca incerc sa vorbesc cu ele imi trantesc fraza cu Iisus de mai sus.

"Nu vă amăgiţi. Nu vor intra în împărăţia Cerului nici....nici....nici..." vă amintiţi ?

S-a indus ideea falsa ca Dumnezeu iubeste mai mult desfranatele si talharii decat oamenii onesti, cinstiti, meticulosi, perfectionisti,morali.

Cine are nevoie de doctor ?

[Demetrius]

Nu mă pot abține să nu vă mulțumesc tuturor celor care ați răspuns la acest topic.

[MihaiG]

De esenţa creştinismului este, după părerea mea, conştientizarea propriilor păcate.

Nu degeaba rugăciunile ne aduc aminte de acest lucru: Ca valurile marii s-au ridicat asupra mea faradelegile mele si ca o corabie pe luciul marii ma inviforez de multimea greselilor

Acuma, dintre păcatele astea, unul este tocmai acela care ne împinge să credem că nu suntem chiar aşa de păcătoşi; uite, vecinul a primit 3 ani pentru furt calificat; uite, vecina mănâncă de dulce în post (şi-mi face şi mie poftă, păcătoasa). Eu, în schimb, am nişte păcate, dar nu chiar aşa de mari.....

Prototipul creştinului trebuie să fie vameşul care-şi plângea păcatele. Ori, sunt sigur că vameşul, stând cu ochii în pământ, nici nu a apucat să-l vadă pe fariseul cel mândru, darmite să se mai apuce să cugete că, uite, fariseul o duce mai bine ca el, are de unde da pomană, e mai bine văzut în societate etc.

[ioanna]

Domnule Preda, desfraul, minciuna si nesimtirea au existat si pe vremea lui Moise, exista si acum si vor exista mereu. Daca ne raportam la perioada vetero-testamentara, nu erau oamenii mai morali atunci decat sunt acum, nicidecum. Legea lui Moise a aparut pe fondul violentelor, a lipsei unei autoritati, doar triburile erau lipsite de organizare judiciara. Legea nu a semanat frica in oameni, pentru ca Dumnezeu nu “opereaza” cu frica, ci legea a insemnat un real progres pentru societate, pentru ca a stopat numeroasele abuzuri. Din ce ati scris d-voastra, ce va incanta de fapt din legea lui Moise e uciderea desfranatilor. Legea nu s-a dat ca sa pedepsesti, ci s-a dat sa protejeze oamenii de eventualele razbunari, suspiciuni de infidelitate si violenta. Retineti ca lapidarea (omorarea cu pietre) era o practica antica impamantenita, nu o porunca divina si se comiteau numeroase abuzuri, oamenii erau extrem de cruzi, facandu-si “dreptate” pe cont propriu. Ei, acum nu mai puteau, pentru ca legea se adresa judecatorului, singurul care avea sarcina de a o aplica si face dreptate. Nu mai puteai ucide o femeie sau un barbat atat de usor, ci aveai nevoie de martori care sa ateste un eventual adulter, cazul era judecat, iar acuzatii puteau sa nu fie condamnati. Dumnezeu a dorit sa franeze reactiile celor care se simteau ofensati si de a limita represariile. Pedeapsa pentru adulter era atunci moartea, nu a adus legea ceva nou ce nu exista pana atunci, iar oamenii sa tremure de frica, ci doar a reglementat cadrul in care poate fi aplicata pedeapsa impamantenita. Legea era chiar milostiva si binevoitoare, tinand cont de contextul istoric. Formula "ochi pentru ochi, dinte pentru dinte" nu a fost inteleasa in mod literal. Era vorba numai de un mod de a exprima ca nici o pedeapsa nu trebuie sa fie superioara ofensei primite, insa era lasata la aprecierea judecatorului alegerea pedepsei juste. Codul civil actual prevede sanctiuni pentru adulter, deci nu vad de ce ar fi legea lui Moise mai buna in acest sens. Sa inteleg ca doriti moartea omului, fara a-i oferi sasa la pocainta? Va amagiti daca considerati ca o asemenea pedeapsa va eradica "desfraul", doar va da nastere la resentimente printre cei ramasi.

[luminitapreda]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Stimate domnule>cele spuse de dvs pot fi o surpriza doar pentru dvs.Sfanta Scriptura descrie imaginea lumii spre finalul istoriei.Adica am fost preveniti atat cu privire la motivatia si starea lumii cat si cu privire la intelegerea si abordarea practica a acestui aspect de catre credincios si asta pentru a se evita,printre altele, eventualele tendinte de a reveni la abordari iudaice(aspect cu privire la care Sfantul Apostol Pavel,de exemplu,s-a opus cu tarie si va las,in acest sens, intreaga placere sa-i verificati argumentatia) ce eludeaza invatatura Mantuitorului.

Ideile dvs teologice sunt o catastrofa(,,Banuiesc ca fraza cu "cine e fara de pacat sa dea primul cu piatra" a fost adaugata mai tarziu si pusa in gura lui Iisus, ca sa fie iubit de desfranate"),denota o grava necunostere a teologiei crestine(,,Am convingerea ferma ca in prezent numai Legea lui Moise aplicata ar putea imblanzi oamenii, care sunt fiare. Iar fiarele nu pot fi disciplinate decat cu frica&as vrea sa termine Dumnezeu si cu mine daca este nevoie pentru ca societatea viitorului sa fie una perfect morala)iar interpretarile pe care le dati(,,S-a indus ideea falsa ca Dumnezeu iubeste mai mult desfranatele si talharii decat oamenii onesti, cinstiti, meticulosi, perfectionisti,morali")sunt atat de straine(in sensul unei intelegeri lejer deformata a textului biblic)de spiritul Evangheliei incat nu va pot dori decat succes in aplicarea Legii si doar a ei.

Acest lucru se intimpla intrucat abordarea dvs arunca invatatura lui Hristos,ca si cum ar fi esuat,intr-o forma de legalism izolat de lucrarea Sa mantuitoare si intr-o forma de retributie morala aparent justitiara,similara ca si abordare cu un segment obtuz al gandirii iudaice din perioada preexilica si nu numai(ca sa va clarific si la ce m-am referit si sa nu fiti nevoit sa mai dati,proletar,cu bata-n carti pt vina de a nu capitula in fata realitatii imediate).

Iom Kipur ! :)

Domnule draga, aveti dreptate din punct de vedere teoretic.
As dori sa stiu cum ati reactiona daca dupa 8 ani de casnicie va treziti ca sotia dvs draga va lasa cu 2 copii mici, desi ati muncit ca boul ca sa intretineti o familie, dar nu ati putut sa ii oferiti ce ii ofera un "altul" oricat v-ati fi straduit. Un altul care se perinda de mult sub ochii tai.
Nesimtirea merge mana in mana cu desfraul! Asta e o constatare practica domnule draga.

In alta ordine de idei, poate am exagerat putin cand am scris mesajul pentru ca eram sub impulsul nervilor de moment si al socului trait. Nu as putea ucide pe nimeni.

Dar cred ca oamenii (practic domnule, priviti realitatea din jur) inteleg mai bine de Teroare decat cu binisorul.
Acum na....fiecare cu parerea lui in functie de experientele de viata traite si de personalitatea fiecaruia.
Mi-ar fi placut sa traiesc intr-o lume morala in care sa poti avea incredere in celalalt si cred in continuare ca asta se poate realiza doar daca oamenii stiu de Frica.

Daca omul stie ca va fi iertat, va gresi in continuare. Daca ii tremura picioarele de spaima ma indoiesc.
Nu cred ca omenirea s-a ridicat la inaltimea mesajului lui Iisus.Cu parere de rau, dar asa vad realitatea.Sunt si eu om cu pacatele mele si sunt constient de asta.

Totusi, cand oamenii nu mai stiu de frica se duce de rapa toata lumea asta.

O sa va spun o povestea reala doamna,ca sa intelegti mai bine.Strabunicul meu,taran simplu,a cazut la Marasesti.Pentru asta Regele,dupa razboi,i-a dat strabuncii mele un pogon de pamant.Ea,femeie singura,l-a muncit,ajutata si de rude,cum a putut ea,astfel incat fata ei,bunica mea,a ajuns sa aiba studii superioare in Bucuresti,din munca mamei ei.Cand a venit colectivizarea strabunica inca mai traia,era foarte in varsta.Cand au vrut sa-i ia acel pogon s-a s-a dus in mijlocul lui si le-a spus jandarmilor ,,Nu-mi luati pogonul lu' Ion.Barbata-miu a murit pt tara".Au vrut sa bage baioneta-n ea si i l-au luat.A murit de inima rea,fara sa zica nimic,fara sa se revolte contra lui Dumnezeu.A tinut in ea pana s-a stins ca o lumanare.Inainte sa moara i-a spus buncii mele ,,Mama,cand puteti,sa luati inapoi pogonu lu Ion,ca am platit cu sange pt el mama".Pe bunicul meu,absolvent de Drept si avocat,l-au luat noaptea din casa,de langa bunica mea si din fata copiilor(mama si unchiul meu)intre baionete,l-au batut si l-au tarat afara din curte in catuse desi luptase pe front,in Al Doilea Razboi Mondial.Bunicii mei,o traditie de familie,aveau cai.Le-au impuscat caii in fata lor si le-au distrus toata casa,toata munca lor.Cand il tarau pe drum,in catuse,pe bunicul meu,bunica a fugit dupa el cu o punga cu haine si paine.Un jandarm i-a aruncat punga si i-a dat un picior aruncand-o pe bunica mea in sant,in timp ce restul ii scuipau si ii bateau sotul in fata ei.Copii pe atunci, mama si unchiul meu erau pe prispa si plangeau.

Pe bunicu l-a denuntat un evreu caruia ii salvase viata dar care fiind santajat a depus un denunt calomnios.La proces evreul a vrut sa recunoasca tot,dar nu a mai fost lasat.Imediat dupa razboi,daca dorea,bunicul meu putea pleca in Germania definitiv.A vrut sa ramana aici.L-au inchis foarte multi ani,la Aiud si apoi la Canal.I-a dat Dumnezeu zile sa scape.Cand era inchis bunicii mele i-a fost transmisa de catre Securitate o scrisoare in care i-se spunea ca a murit.Bunica si-a crescut singura copii in podul unei scoli pt ca i s-a spus in batjocora ca fiind ,,intelectuala" sa cunoasca si ea munca de jos a poporului.Ziua preda in clasa si noaptea statea in pod,vara si iarna,cald si frig,singura cu doi copii.A avut doar o valiza de haine,atat.In rest le-au luat tot,astea nu sunt povesti.Dupa ani si ani,cand bunicu a iesit din inchisoare,arata diferit.Era un om cam la 1,95 si 100 si ceva de kg cand intrase,o forta a naturii,poate si asta l-a salvat alaturi de credinta-n Dumnezeu.Cand a iesit avea 61 de kg,era numai piele si os iar la fata nu-l mai recunoasteai.Cand a intrat pe ulita,bunica era in curtea scolii.Nu l-a recunoascut.Cand bunicu a strigat-o pe nume si si-a dat seama cine este a lesinat.

Din munca lor ulterioara,fara sa mai fi avut niciodata ce au avut,mama si unchiul meu au facut amandoi facultatea in Bucuresti. Bunicu manca odata pe zi ca sa stranga bani pentru ei.Dupa Revolutie nici pensie de detinut nu i-au dat motivand ca s-au pierdut registrele unde era el inscris si nu se poate demonstra.Nu a dat statul in judecata,a tacut si a tinut in el.Bunica a murit asa cum a trait,muncind in curte.Bunicu a apucat,cand i-a venit ceasul,sa ne cheme pe toti nepotii lui,sa ne spuna ce avea de spus.Eu eram cel mai mare si va pot spune ca a murit iertand pe toti care i-au facut rau si impacat cu Dumnezeu.

Dupa Revolutie toti din neamul meu,impreuna,cu multe stradanii,dureri,sacrificii,am recuperat tot ce ni-se luase si era al nostru de drept,prin munca si sacrificiu.Tot.Dupa trei generatii am strans impreuna ce ne fusese furat.Primul lucru pe care l-am recuperat a fost ,,pogonul lui Ion".Mama,dupa ce l-am castigat inapoi,s-a dus la Marasesti,unde este trecut si numele strabunicului meu pe tabelele de marmura alba,a ingenunchiat si plangand i-a spus ,,Bunicule Dumnezeu a facut dreptate.Odihneste-te in pace".

Va las pe dvs sa va ganditi la sensul celor scrise mai sus si eu va doresc,din inima,ca Dumnezeu sa va intareasca in orice incercare prin care ati trece.

[Demetrius]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

O sa va spun o povestea reala doamna,ca sa intelegti mai bine.Strabunicul meu,taran simplu,a cazut la Marasesti.Pentru asta Regele,dupa razboi,i-a dat strabuncii mele un pogon de pamant.Ea,femeie singura,l-a muncit,ajutata si de rude,cum a putut ea,astfel incat fata ei,bunica mea,a ajuns sa aiba studii superioare in Bucuresti,din munca mamei ei.Cand a venit colectivizarea strabunica inca mai traia,era foarte in varsta.Cand au vrut sa-i ia acel pogon s-a s-a dus in mijlocul lui si le-a spus jandarmilor ,,Nu-mi luati pogonul lu' Ion.Barbata-miu a murit pt tara".Au vrut sa bage baioneta-n ea si i l-au luat.A murit de inima rea,fara sa zica nimic,fara sa se revolte contra lui Dumnezeu.A tinut in ea pana s-a stins ca o lumanare.Inainte sa moara i-a spus buncii mele ,,Mama,cand puteti,sa luati inapoi pogonu lu Ion,ca am platit cu sange pt el mama".Pe bunicul meu,absolvent de Drept si avocat,l-au luat noaptea din casa,de langa bunica mea si din fata copiilor(mama si unchiul meu)intre baionete,l-au batut si l-au tarat afara din curte in catuse desi luptase pe front,in Al Doilea Razboi Mondial.Bunicii mei,o traditie de familie,aveau cai.Le-au impuscat caii in fata lor si le-au distrus toata casa,toata munca lor.Cand il tarau pe drum,in catuse,pe bunicul meu,bunica a fugit dupa el cu o punga cu haine si paine.Un jandarm i-a aruncat punga si i-a dat un picior aruncand-o pe bunica mea in sant,in timp ce restul ii scuipau si ii bateau sotul in fata ei.Copii pe atunci, mama si unchiul meu erau pe prispa si plangeau.

Pe bunicu l-a denuntat un evreu caruia ii salvase viata dar care fiind santajat a depus un denunt calomnios.La proces evreul a vrut sa recunoasca tot,dar nu a mai fost lasat.Imediat dupa razboi,daca dorea,bunicul meu putea pleca in Germania definitiv.A vrut sa ramana aici.L-au inchis foarte multi ani,la Aiud si apoi la Canal.I-a dat Dumnezeu zile sa scape.Cand era inchis bunicii mele i-a fost transmisa de catre Securitate o scrisoare in care i-se spunea ca a murit.Bunica si-a crescut singura copii in podul unei scoli pt ca i s-a spus in batjocora ca fiind ,,intelectuala" sa cunoasca si ea munca de jos a poporului.Ziua preda in clasa si noaptea statea in pod,vara si iarna,cald si frig,singura cu doi copii.A avut doar o valiza de haine,atat.In rest le-au luat tot,astea nu sunt povesti.Dupa ani si ani,cand bunicu a iesit din inchisoare,arata diferit.Era un om cam la 1,95 si 100 si ceva de kg cand intrase,o forta a naturii,poate si asta l-a salvat alaturi de credinta-n Dumnezeu.Cand a iesit avea 61 de kg,era numai piele si os iar la fata nu-l mai recunoasteai.Cand a intrat pe ulita,bunica era in curtea scolii.Nu l-a recunoascut.Cand bunicu a strigat-o pe nume si si-a dat seama cine este a lesinat.

Din munca lor ulterioara,fara sa mai fi avut niciodata ce au avut,mama si unchiul meu au facut amandoi facultatea in Bucuresti. Bunicu manca odata pe zi ca sa stranga bani pentru ei.Dupa Revolutie nici pensie de detinut nu i-au dat motivand ca s-au pierdut registrele unde era el inscris si nu se poate demonstra.Nu a dat statul in judecata,a tacut si a tinut in el.Bunica a murit asa cum a trait,muncind in curte.Bunicu a apucat,cand i-a venit ceasul,sa ne cheme pe toti nepotii lui,sa ne spuna ce avea de spus.Eu eram cel mai mare si va pot spune ca a murit iertand pe toti care i-au facut rau si impacat cu Dumnezeu.

Dupa Revolutie toti din neamul meu,impreuna,cu multe stradanii,dureri,sacrificii,am recuperat tot ce ni-se luase si era al nostru de drept,prin munca si sacrificiu.Tot.Dupa trei generatii am strans impreuna ce ne fusese furat.Primul lucru pe care l-am recuperat a fost ,,pogonul lui Ion".Mama,dupa ce l-am castigat inapoi,s-a dus la Marasesti,unde este trecut si numele strabunicului meu pe tabelele de marmura alba,a ingenunchiat si plangand i-a spus ,,Bunicule Dumnezeu a facut dreptate.Odihneste-te in pace".

Va las pe dvs sa va ganditi la sensul celor scrise mai sus si eu va doresc,din inima,ca Dumnezeu sa va intareasca in orice incercare prin care ati trece.

Mărire Ție, Doamne, mărire Ție!

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

O sa va spun o povestea reala doamna,ca sa intelegti mai bine.Strabunicul meu,taran simplu,a cazut la Marasesti.Pentru asta Regele,dupa razboi,i-a dat strabuncii mele un pogon de pamant.Ea,femeie singura,l-a muncit,ajutata si de rude,cum a putut ea,astfel incat fata ei,bunica mea,a ajuns sa aiba studii superioare in Bucuresti,din munca mamei ei.Cand a venit colectivizarea strabunica inca mai traia,era foarte in varsta.Cand au vrut sa-i ia acel pogon s-a s-a dus in mijlocul lui si le-a spus jandarmilor ,,Nu-mi luati pogonul lu' Ion.Barbata-miu a murit pt tara".Au vrut sa bage baioneta-n ea si i l-au luat.A murit de inima rea,fara sa zica nimic,fara sa se revolte contra lui Dumnezeu.A tinut in ea pana s-a stins ca o lumanare.Inainte sa moara i-a spus buncii mele ,,Mama,cand puteti,sa luati inapoi pogonu lu Ion,ca am platit cu sange pt el mama".Pe bunicul meu,absolvent de Drept si avocat,l-au luat noaptea din casa,de langa bunica mea si din fata copiilor(mama si unchiul meu)intre baionete,l-au batut si l-au tarat afara din curte in catuse desi luptase pe front,in Al Doilea Razboi Mondial.Bunicii mei,o traditie de familie,aveau cai.Le-au impuscat caii in fata lor si le-au distrus toata casa,toata munca lor.Cand il tarau pe drum,in catuse,pe bunicul meu,bunica a fugit dupa el cu o punga cu haine si paine.Un jandarm i-a aruncat punga si i-a dat un picior aruncand-o pe bunica mea in sant,in timp ce restul ii scuipau si ii bateau sotul in fata ei.Copii pe atunci, mama si unchiul meu erau pe prispa si plangeau.

Pe bunicu l-a denuntat un evreu caruia ii salvase viata dar care fiind santajat a depus un denunt calomnios.La proces evreul a vrut sa recunoasca tot,dar nu a mai fost lasat.Imediat dupa razboi,daca dorea,bunicul meu putea pleca in Germania definitiv.A vrut sa ramana aici.L-au inchis foarte multi ani,la Aiud si apoi la Canal.I-a dat Dumnezeu zile sa scape.Cand era inchis bunicii mele i-a fost transmisa de catre Securitate o scrisoare in care i-se spunea ca a murit.Bunica si-a crescut singura copii in podul unei scoli pt ca i s-a spus in batjocora ca fiind ,,intelectuala" sa cunoasca si ea munca de jos a poporului.Ziua preda in clasa si noaptea statea in pod,vara si iarna,cald si frig,singura cu doi copii.A avut doar o valiza de haine,atat.In rest le-au luat tot,astea nu sunt povesti.Dupa ani si ani,cand bunicu a iesit din inchisoare,arata diferit.Era un om cam la 1,95 si 100 si ceva de kg cand intrase,o forta a naturii,poate si asta l-a salvat alaturi de credinta-n Dumnezeu.Cand a iesit avea 61 de kg,era numai piele si os iar la fata nu-l mai recunoasteai.Cand a intrat pe ulita,bunica era in curtea scolii.Nu l-a recunoascut.Cand bunicu a strigat-o pe nume si si-a dat seama cine este a lesinat.

Din munca lor ulterioara,fara sa mai fi avut niciodata ce au avut,mama si unchiul meu au facut amandoi facultatea in Bucuresti. Bunicu manca odata pe zi ca sa stranga bani pentru ei.Dupa Revolutie nici pensie de detinut nu i-au dat motivand ca s-au pierdut registrele unde era el inscris si nu se poate demonstra.Nu a dat statul in judecata,a tacut si a tinut in el.Bunica a murit asa cum a trait,muncind in curte.Bunicu a apucat,cand i-a venit ceasul,sa ne cheme pe toti nepotii lui,sa ne spuna ce avea de spus.Eu eram cel mai mare si va pot spune ca a murit iertand pe toti care i-au facut rau si impacat cu Dumnezeu.

Dupa Revolutie toti din neamul meu,impreuna,cu multe stradanii,dureri,sacrificii,am recuperat tot ce ni-se luase si era al nostru de drept,prin munca si sacrificiu.Tot.Dupa trei generatii am strans impreuna ce ne fusese furat.Primul lucru pe care l-am recuperat a fost ,,pogonul lui Ion".Mama,dupa ce l-am castigat inapoi,s-a dus la Marasesti,unde este trecut si numele strabunicului meu pe tabelele de marmura alba,a ingenunchiat si plangand i-a spus ,,Bunicule Dumnezeu a facut dreptate.Odihneste-te in pace".

Va las pe dvs sa va ganditi la sensul celor scrise mai sus si eu va doresc,din inima,ca Dumnezeu sa va intareasca in orice incercare prin care ati trece.

Fratele meu calvin, eu sunt o bruta rece. Lacom si egoist ca un fenreng, singuratic si autarhic ca un solarian, resentimentar si violent in atitudini aproape ca un cenusiu. Textul tau m-a facut sa am lacrimi in ochi... Acum va inteleg mai bine, pe tine si pe alti filo-occidentali/capitalisti, si sa nu te miri, imi inteleg propria tara mai bine. Ma rog ca persoana care a deschis topicul sa cunoasca iubirea si bunatatea lui Dumnezeu. Sa inteleaga ca nu orice barbat e barbat, ci poate fi redus uneori la karyonul sau lumesc/animalic de mascul, de falocentric maniac, si chiar mai des femeia este reductibila la femela primata lacoma, obraznica si zombie sexual care zace in reactorul biochimic din pantecele ei, cu care in acele momente "gandeste". Dansul a pierdut ceva, dar a gasit adevarul: adevarul despre fiinta cu care credea ca imparte o tovarasie pe viata. Sincer sa fiu, nici eu nu as vrea sa aflu/am ocazia sa aflu un asa "adevar" despre fiinta mea iubita.
God bless u all...chiar daca cei ca tine privesc cu drag spre Apus, air eu voi privi intotdeauna spre Rasarit.
P.S. Iustin, Stefan Florin si domnul Cristian au pus, ca intodeauna, punctul pe i mai bine decat s-ar putea.

[cezar_ioan]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

O sa va spun o povestea reala doamna,ca sa intelegti mai bine.Strabunicul meu,taran simplu,a cazut la Marasesti.Pentru asta Regele,dupa razboi,i-a dat strabuncii mele un pogon de pamant.Ea,femeie singura,l-a muncit,ajutata si de rude,cum a putut ea,astfel incat fata ei,bunica mea,a ajuns sa aiba studii superioare in Bucuresti,din munca mamei ei.Cand a venit colectivizarea strabunica inca mai traia,era foarte in varsta.Cand au vrut sa-i ia acel pogon s-a s-a dus in mijlocul lui si le-a spus jandarmilor ,,Nu-mi luati pogonul lu' Ion.Barbata-miu a murit pt tara".Au vrut sa bage baioneta-n ea si i l-au luat.A murit de inima rea,fara sa zica nimic,fara sa se revolte contra lui Dumnezeu.A tinut in ea pana s-a stins ca o lumanare.Inainte sa moara i-a spus buncii mele ,,Mama,cand puteti,sa luati inapoi pogonu lu Ion,ca am platit cu sange pt el mama".Pe bunicul meu,absolvent de Drept si avocat,l-au luat noaptea din casa,de langa bunica mea si din fata copiilor(mama si unchiul meu)intre baionete,l-au batut si l-au tarat afara din curte in catuse desi luptase pe front,in Al Doilea Razboi Mondial.Bunicii mei,o traditie de familie,aveau cai.Le-au impuscat caii in fata lor si le-au distrus toata casa,toata munca lor.Cand il tarau pe drum,in catuse,pe bunicul meu,bunica a fugit dupa el cu o punga cu haine si paine.Un jandarm i-a aruncat punga si i-a dat un picior aruncand-o pe bunica mea in sant,in timp ce restul ii scuipau si ii bateau sotul in fata ei.Copii pe atunci, mama si unchiul meu erau pe prispa si plangeau.

Pe bunicu l-a denuntat un evreu caruia ii salvase viata dar care fiind santajat a depus un denunt calomnios.La proces evreul a vrut sa recunoasca tot,dar nu a mai fost lasat.Imediat dupa razboi,daca dorea,bunicul meu putea pleca in Germania definitiv.A vrut sa ramana aici.L-au inchis foarte multi ani,la Aiud si apoi la Canal.I-a dat Dumnezeu zile sa scape.Cand era inchis bunicii mele i-a fost transmisa de catre Securitate o scrisoare in care i-se spunea ca a murit.Bunica si-a crescut singura copii in podul unei scoli pt ca i s-a spus in batjocora ca fiind ,,intelectuala" sa cunoasca si ea munca de jos a poporului.Ziua preda in clasa si noaptea statea in pod,vara si iarna,cald si frig,singura cu doi copii.A avut doar o valiza de haine,atat.In rest le-au luat tot,astea nu sunt povesti.Dupa ani si ani,cand bunicu a iesit din inchisoare,arata diferit.Era un om cam la 1,95 si 100 si ceva de kg cand intrase,o forta a naturii,poate si asta l-a salvat alaturi de credinta-n Dumnezeu.Cand a iesit avea 61 de kg,era numai piele si os iar la fata nu-l mai recunoasteai.Cand a intrat pe ulita,bunica era in curtea scolii.Nu l-a recunoascut.Cand bunicu a strigat-o pe nume si si-a dat seama cine este a lesinat.

Din munca lor ulterioara,fara sa mai fi avut niciodata ce au avut,mama si unchiul meu au facut amandoi facultatea in Bucuresti. Bunicu manca odata pe zi ca sa stranga bani pentru ei.Dupa Revolutie nici pensie de detinut nu i-au dat motivand ca s-au pierdut registrele unde era el inscris si nu se poate demonstra.Nu a dat statul in judecata,a tacut si a tinut in el.Bunica a murit asa cum a trait,muncind in curte.Bunicu a apucat,cand i-a venit ceasul,sa ne cheme pe toti nepotii lui,sa ne spuna ce avea de spus.Eu eram cel mai mare si va pot spune ca a murit iertand pe toti care i-au facut rau si impacat cu Dumnezeu.

Dupa Revolutie toti din neamul meu,impreuna,cu multe stradanii,dureri,sacrificii,am recuperat tot ce ni-se luase si era al nostru de drept,prin munca si sacrificiu.Tot.Dupa trei generatii am strans impreuna ce ne fusese furat.Primul lucru pe care l-am recuperat a fost ,,pogonul lui Ion".Mama,dupa ce l-am castigat inapoi,s-a dus la Marasesti,unde este trecut si numele strabunicului meu pe tabelele de marmura alba,a ingenunchiat si plangand i-a spus ,,Bunicule Dumnezeu a facut dreptate.Odihneste-te in pace".

Va las pe dvs sa va ganditi la sensul celor scrise mai sus si eu va doresc,din inima,ca Dumnezeu sa va intareasca in orice incercare prin care ati trece.

http://www.youtube.com/watch?v=OyaEOTi8pK4

Iartă-mă, frate Pelerin.

http://www.youtube.com/watch?v=q7Rdt9I4aM4

Iartă-mă.

Foarte frumos ce ai postat,Domnul cu tine.Aceste lucruri din trecut nu mai intereseaza decat pe cei care,cumva,mai au o legatura cu ele,fie ca si urmasi.In rest praful si uitarea s-a pus si peste mormintele lor si peste visele lor.Aceasta este realitatea.Ei mai traiesc in sufletele celor care i-au iubit si daca este voia lui Dumnezeu vor trai si in Imparatia Lui.In rest nu astept nimic de la o lume care i-a ignorat si i-a uitat cand inca traiau,si au fost multi care au suferit mult mai rau in mizerie, tristete, singuratate dar ducandu-si cu demnitate si discretie crucea.Cum au au trait si au crezut asa au murit,iertand si plecand tacuti sa nu cumva sa ne deranjeze.Suntem foarte vocali,prea vocali si nu mai auzim cum creste iarba peste mormintele lor de atata zgomot.Numai bine frate.