filioque

[Adrianna]

Uitati de la linkul recomandat de dvs.:

245. Credinţa apostolică despre Duhul Sfânt a fost mărturisită de cel de-al doilea Conciliu ecumenic ţinut în anul 381 la Constantinopol: "Credem în Duhul Sfânt, Domnul şi de viaţă Dătătorul, care de la Tatăl purcede50". Prin aceasta Biserica îl recunoaşte pe Tatăl ca "izvorul şi originea a toată dumnezeirea51". Originea veşnică a Duhului Sfânt nu este totuşi fără legătură cu aceea a Fiului: "Duhul Sfânt, cea de-a Treia Persoană a Sfintei Treimi, este Dumnezeu, unul şi egal cu Tatăl şi cu Fiul, de aceeaşi substanţă şi de aceeaşi natură. (...) Cu toate acestea, nu spunem că El este numai Duhul Tatălui, ci Duhul Tatălui şi al Fiului în acelaşi timp52". Crezul Bisericii, exprimat de Conciliul de la Constantinopol, mărturiseşte: "Care împreună cu Tatăl şi cu Fiul este adorat şi preamărit53".

246. Tradiţia latină a Crezului mărturiseşte că Duhul Sfânt "purcede de la Tatăl şi de la Fiul [Filioque]". Conciliul de la Florenţa, din 1439, explicitează: "Duhul Sfânt îşi trage esenţa şi fiinţa subzistentă deopotrivă de la Tatăl şi de la Fiul şi El purcede din veşnicie atât de la unul, cât şi de la celălalt ca de la un singur Principiu şi printr-o singură spiraţie... Şi pentru că tot ce este al Tatălui Tatăl însuşi l-a dăruit Fiului său unic născându-l, cu excepţia paternităţii sale, şi această purcedere a Duhului Sfânt şi de la Fiul El o deţine din veşnicie de la Tatăl său care l-a născut din veşnicie54".

247. Afirmarea lui Filioque nu figura în simbolul mărturisit în 381 la Constantinopol. Însă, urmând o veche tradiţie latină şi alexandrină, Sfântul Papă Leon îl mărturisise deja în mod dogmatic încă din 447 55, chiar înainte ca Roma să fi cunoscut şi să fi primit, în 451, la Conciliul din Calcedon, Simbolul din 381. Folosirea acestei formule în Crez a intrat treptat în liturgia latină (între secolele VIII şi XI). Introducerea lui Filioque în Simbolul de la Niceea-Constantinopol de către liturgia latină constituie totuşi, până astăzi, un punct de divergenţă cu Bisericile ortodoxe.

248. Tradiţia orientală exprimă în primul rând caracterul de origine primară a Tatălui în raport cu Duhul Sfânt. Mărturisind că Duhul Sfânt "purcede de la Tatăl" (In 15, 26), ea afirmă că acesta purcede de la Tatăl prin Fiul56. Tradiţia occidentală exprimă în primul rând comuniunea consubstanţială între Tatăl şi Fiul, spunând că Duhul Sfânt purcede de la Tatăl şi de la Fiul (Filioque). Ea spune acest lucru "în mod legitim şi logic57", căci ordinea veşnică a Persoanelor divine în comuniunea lor consubstanţială implică faptul că Tatăl, ca "început fără de început58", este originea primară a Duhului Sfânt dar, totodată, ca Tată al Fiului unul-născut, El este împreună cu Acesta "Principiul unic de la care purcede Duhul Sfânt59". Această legitimă complementaritate, dacă nu este înăsprită, nu afectează identitatea credinţei în realitatea aceluiaşi mister mărturisit.

------------

Deci ceea ce se afirma aici este in contradictie cu pasajul din Sf. Maxim Marturisitorul care afirma ca Duhul Sfant nu isi are originea si in Fiul in timp ce in acest catehism, Duhul Sfant isi trage esenta si de la Fiul. Dupa logica adusa aici conform careia esenta comuna a celor trei Persoane ar justifica originea Duhului Sfant si din Fiul, tot prin aceeasi logica, Fiul ar putea fi nascut si din Duhul Sfant. Ar fi corecta o astfel de afirmatie?

Multumesc de raspuns.