Suferinta baiatului neinsurat

[heaven]

În prealabil postat de Mihailc

Mai putem adăuga aici şi situaţia în care femeile (dar nu mai puţin bărbaţii) îşi consolidează alegerea de sine prin intermediul partenerului. La aceasta contribuie, desigur, şi ipocrizia ce parazitează ritualurile de împerechiere şi jocurile de imagine specifice fiecărui gen: femeile se prefac că nu-s aşa îndrăgostite din precauţie, pe când de fapt fierb în permanenţă la foc mic de amorezate ce sunt, iar bărbaţii se străduie să-şi gonfleze constant, la modul declarativ, acumulările sentimentale pentru a câştiga teren în teritoriul afectiv al femeii (era să scriu "al inamicului"). Are şi baletul ăsta ludic farmecul lui, nu zic nu, dar în momentul când fiecare se repliază în starea adevărată, lucrurile încep să se complice şi socoteala de-acasă începe să nu mai semene aproape deloc cu aia din târg.

Sunt lucruri care au farmecul lor si sunt etape firesti,nu i-as spune ipocrizie totusi,insa depinde pana in ce punct duci acest joc ,daca nu ramai doar la nivelul lui.Mai este si varianta ca multi se indragostesc nu de omul pe care il au in fata,ci de un ideal pe care il proiecteaza asupra potentialului partener si atunci vad ceea ce ei vor sa vada,iar dupa ceva timp se trezesc din reverie si spun ca partenerul de viata s-a schimbat,ca nu mai este omul de care s-au indragostit s.a.m.d.In realitate omul acela a fost dintotdeauna acelasi si nu este vina lui ca noi nu am dorit sa sesizam anumite lucruri.
Oricum,alegerea partenerului si modul in care evolueaza relatia,mai tine si de maturizarea personalitatii fiecaruia.