Intrebare despre credinta

[catalin2]

În prealabil postat de Adrianna

Fiecare crede ce doreste. Eu stiu ca nu face parte din nici un grup carismatic ci sunt coordonati de preotul parohial si de un calugar franciscan. Si as dori sa stiu cu ce autoritate poate cineva judeca ceea ce nu cunoaste. Asta pe langa faptul ca pomul rau nu face roada buna dupa spusele Domnului.

Adevarul din ortodoxie da oricui certitudinea si faptul ca ceea ce spune ortodoxia e adevarul. Asadar daca cineva stie ca o zebra are patru picioare poate afirma si ca cine spune ca are doua picioare se afla in eroare.
Din afara nu ai cum sa vezi adevarul. Si nu are cum sa site cieneva lucrarea vrajmasului, deosebirea duhurilor. Daca citesti lucrari ortodoxe o sa vezi ce poate face si ingerul cazut si ce minuni poate sa faca. Si o sa vezi ca de multe ori ingerii cazuti dau la inceput roade bune, indeamna la fapte bune, nu fac de la inceput rau.
P.S. De aceea catolicii sunt probabil singurul cult care au laudat la nivelul conducerii miscarea carismatica, pentru ca si ei au minuni asemanatoare. Minunile catolice sunt diferite de cele crestine si asemantoare celor pagane.

[ioanna]

În prealabil postat de catalin2

Eu asta iti spun, miscarea carismatica nu are legatura cu terapia de grup din psihologie. In cadrul unei terapii unii rad ca sa se elibereze, altii striga, dar totul controlat si cu voia lor. La penticostali si carismatici e vorba de altceva, daca observi mai multe video o sa vezi ca parca sunt in transa, hipnotizati, nu stiu ce fac. Cum am spus e vorba de altceva, la acestia sunt invocate si vin duhuri care ii fac sa se comporte asa, exact aceste manifestari sunt si in religiile pagane. .

Nu invita, patrund ele daca trupul este patimitor si mintea neluminata de har. Cred ca Mihailc a explicat destul de bine, intr-un alt topic, cand cineva cerea sfaturi privind activarea chakrelor:

Psihismul fiecărui ipostas uman este de tip iceberg, asta însemnând că partea la care avem acces din noi înșine este incomparabilă cu uriașul capital latent al sufletului, ascuns în valurile întunecate ale inconștientului. În mod straniu, cam tot ce avem mai bun în noi, adică darurile neasemuite pe care Adam le-a primit de la Domnul la Facere, este parte dintr-un patrimoniu pe care scrie ”acces interzis”. De ce?

Schematic și pe scurt spus, în momentul când cuplul primordial a consimțit să primească ”consilierea” șarpelui, omul a devenit vulnerabil, într-un mod profund ontologic, influenței răului, a infiltrării în psihismul lui a demonicului într-o formă sau alta. Însă Domnul a avut milă de noi și ne-a blocat intrarea la ”tezaur” până la Parusie, ca să ne protejeze ființele labile, bineînțeles cu unele excepții reprezentate de sfinții Bisericii.
Însă în noua realitate a cosmosului afectat de păcatul deschiderii ambivalente, atât față de bine cât și față de rău, omul a găsit căi de a pătrunde ilicit în zona interzisă, printr-o serie întreagă de tehnici prin care se pot explora sine Deo, deci cu limite, teritoriile periferice ”raiului lăuntric”, însă cu riscul expunerii la invazia demonilor pe ușa deschisă fără permisiunea Făcătorului.

În afara călăuzirii Duhului Sfânt, omul n-are ce căuta în propria interioritate profundă, asta dacă dorește să rămână teafăr duhovnicește și la adăpost de răul ce stă la pândă tot timpul ca să-l înghită. Calist patriarhul a asemănat situația psihismului omului cu o cetate aflată în orice moment în stare de asediu, însă cu niște asediatori care ne războiesc mișelește, momindu-ne tot timpul să deschidem porțile pentru a petrece cu ei în interiorul sau în afara cetății. Dacă ne lăsăm seduși de peisajul înselător din exteriorul zidurilor și deschidem porțile, o să fim negreșit cuceriți și robiți de draci. Prin urmare, limitele în care viețuim acum sunt spre binele nostru și trebuie să ne mulțumim cu ce suntem, deschiși doar spre sporirea duhovnicească. Cu propria noastră ființă întreagă o să ne întâlnim, cu siguranță, la Înviere. Să ne ajute Domnul pe toți ca momentul acelei regăsiri să fie întru bucurie veșnică!

Multi carismatici actuali se lasa sedusi de "odihna in Duhul", care e acea stare de inconstienta in care cad (spectaculos, pe spate, inspirata din tehnica hindusa de activarea a energiei kuadalini).

[catalin2]

În prealabil postat de ioanna

Nu invita, patrund ele daca trupul este patimitor si mintea neluminata de har. Cred ca Mihailc a explicat destul de bine, intr-un alt topic, cand cineva cerea sfaturi privind activarea chakrelor:

Multi carismatici actuali se lasa sedusi de "odihna in Duhul", care e acea stare de inconstienta in care cad (spectaculos, pe spate, inspirata din tehnica hindusa de activarea a energiei kuadalini).

Ceea ce a explicat Mihailc este corect, acelasi lucru spun si eu. Adica faptul ca prin diverse tehnici sunt atrasi ingerii cazuti care incep sa aiba controlul asupra acelor persoane. Astfel e prima faza de invocare a spiritelor (in religiile pagane) si apoi de posedare temporara, transa.
Din cate inteleg tu spui ceva putin diferit, extinzi faza de invocare si peste momentul cand apare transa. De exemplu penticostalii sau carismaticii au o faza de pregatire (echivalenta cu invocarea, repeta de exemplu aceleasi cuvinte ca o mantra) si apoi urmeaza faza de vorbire in limbi (echivalenta cu faza de transa). Asadar cand cad pe spate este deja transa si nu invocarea. La fel si in cazul hindusilor/budistilor.