Israel-poporul ales

[Mihailc]

Există o temă a patristicii târzii, reluată apoi de scolastică dar în alt mod, legată de preparatio evanghelica, adică un fel de chivernisire îndepărtată a Duhului Sfânt prin care oikumena nonevreiască a fost pregătită pentru primirea revelației depline în Hristos.
Practic, în primul mileniu n-a existat comentariu dogmatic care să nu se fi folosit de limbajul și conceptele filosofiei grecești, pentru a face distincții fundamentale în doctrina creștinismului (de exemplu, disticția între ființă și ipostas în teologia trinitară). Biserica a recunoscut întotdeauna, dar discret, contribuția elenismului, în primul rând prin limba greacă și mai apoi prin instrumentarul conceptual necesar pentru elaborarea metafizicii creștine, toate însă transfigurate, adică orientate ferm spre adevărul revelat.