Din nou despre suflet

[Illuminatu]

În prealabil postat de osutafaraunu

"Atunci Domnul Dumnezeu l-a modelat pe Adam din ţărâna pământului şi a suflat în nările lui suflare de viaţă, iar Adam a devenit un suflet viu." (Geneza 2,7 - versiunea NTR)

Aici chiar ca vorbim de texte strict simbolice.
"16.Şi Domnul Dumnezeu i-a dat lui Adam poruncă şi i-a zis: „Din toţi pomii raiului poţi să mănânci,
17.dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, cu moarte vei muri!“
Intrebare: A murit Adam "in ziua" in care a mancat din pom sau nu?

[osutafaraunu]

În prealabil postat de Illuminatu

Aici chiar ca vorbim de texte strict simbolice.
"16.Şi Domnul Dumnezeu i-a dat lui Adam poruncă şi i-a zis: „Din toţi pomii raiului poţi să mănânci,
17.dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, cu moarte vei muri!“
Intrebare: A murit Adam "in ziua" in care a mancat din pom sau nu?

Tu ce zici? Dacă te referi la partea simbolică (pomul simbolic) automat şi moartea a fost simbolică, adică figurativă. Dacă te referi la partea concretă (principiul "nu te atinge de asta!") şi moartea ar trebui să fie reală. Dar atenţie! Moartea "simbolică" (nu găsesc alt termen, îl folosesc pe al tău), trebuie să fie urmată şi de cea reală. Căci aşa zice Dumnezeu: "de moarte vei muri". Asta nu poate fi o moarte doar simbolică!

[bluester]

"Atunci va zice şi celor de-a stânga: Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui." ..... "Şi vor merge aceştia la osândă veşnică, iar drepţii la viaţă veşnică."

De ce spune osanda vesnica si viata vesnica , din moment ce "sufletul moare" ?

[osutafaraunu]

În prealabil postat de bluester

"Atunci va zice şi celor de-a stânga: Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui." ..... "Şi vor merge aceştia la osândă veşnică, iar drepţii la viaţă veşnică."

De ce spune osanda vesnica si viata vesnica , din moment ce "sufletul moare" ?

Pentru că osânda are nişte consecinţe veşnice: niciunul dintre cei condamnaţi (osîndiţi) nu va mai învia vreodată. De aceea se şi numeşte "moartea a II-a" (Apoc.20,14). Încă o dovadă că moartea I-a există, e reală.

[bluester]

În prealabil postat de osutafaraunu

Pentru că osânda are nişte consecinţe veşnice: niciunul dintre cei condamnaţi (osîndiţi) nu va mai învia vreodată. De aceea se şi numeşte "moartea a II-a" (Apoc.20,14). Încă o dovadă că moartea I-a există, e reală.

Cu toate ca, cei osanditi nu vor mai invia vreodata , ei vor continua sa existe => in focul cel vesnic. Si se numeste moartea a2a , pentru ca nefiind in Imparatia Cerurilor - cei osanditi nu sunt in comuniune cu Dumnezeu.

Pe de alta parte, se uita faptul ca suntem creati "dupa chipul si asemanarea Lui Dumnezeu" (aici se refera la suflet).
Iar cum Dumnezeu este nelimitat in timp , este si logic ca Dumnezeu a daruit sufletelor oamenilor calitatea de a fi vesnice.

[osutafaraunu]

În prealabil postat de bluester

Cu toate ca, cei osanditi nu vor mai invia vreodata , ei vor continua sa existe => in focul cel vesnic. Si se numeste moartea a2a , pentru ca nefiind in Imparatia Cerurilor - cei osanditi nu sunt in comuniune cu Dumnezeu.

Acesta e deja alt [mare] subiect ce decurge din dogma nemuririi sufletului. Dar să nu divagăm iarăşi...

În prealabil postat de bluester

Pe de alta parte, se uita faptul ca suntem creati "dupa chipul si asemanarea Lui Dumnezeu" (aici se refera la suflet).

Vreţi să sugeraţi că şi Dumnezeu e trup+suflare de viaţă (rezultând un suflet)? Acest lucru ar contrazice flagrant întreg Cuvântul lui Dumnezeu!

În prealabil postat de bluester

Iar cum Dumnezeu este nelimitat in timp , este si logic ca Dumnezeu a daruit sufletelor oamenilor calitatea de a fi vesnice.

Calitate pierdută odată cu intrarea păcatului în lume.

[bluester]

În prealabil postat de osutafaraunu

Acesta e deja alt [mare] subiect ce decurge din dogma nemuririi sufletului. Dar să nu divagăm iarăşi....

Mie nu mi se pare a fi un "alt subiect" , ci este doar un argument pentru nemurirea sufletului.
In comentariul anterior , eu am incercat sa explic cat mai logic existenta nemuririi sufletului.
Dar din cauza ca dumneavoastra nu ati stiut ce sa spuneti , ati dat-o cotita , spunand ca este un alt subiect.
Pana la urma, ramane pe seama adventistilor sa creada ce vor... eu prefer sa am mai multa incredere in Sfintii Parinti (care aveau cu adevarat harul lui Dumnezeu) decat in niste indivizi , care s-au trezit sa faca reinnoire in Crestinism.
In opinia mea , mi se pare inutil sa continui aceasta discutie , cat timp dvs nu vreti sa intelegeti anumite aspecte !

[Illuminatu]

În prealabil postat de osutafaraunu

Tu ce zici? Dacă te referi la partea simbolică (pomul simbolic) automat şi moartea a fost simbolică, adică figurativă. Dacă te referi la partea concretă (principiul "nu te atinge de asta!") şi moartea ar trebui să fie reală. Dar atenţie! Moartea "simbolică" (nu găsesc alt termen, îl folosesc pe al tău), trebuie să fie urmată şi de cea reală. Căci aşa zice Dumnezeu: "de moarte vei muri". Asta nu poate fi o moarte doar simbolică!

Bine, dar tu spui ca omul a fost un "suflet viu" (trupul+suflarea de viata), deci dupa ce a mancat din pomul oprit, conform ipotezei tale, omul trebuia sa moara, sa-si dea duhul, sa "adoarma", asa cum crezi tu.

Dar omul nu a murit fizic!!!!
A "murit" atunci sufletul omului, adica sufletul omului s-a desprins de Dumnezeu, din comuniunea cu Dumnezeu - sufletul nu a disparut pentru ca sufletul este nemuritor prin voia lui Dumnezeu.
Moartea fizica survine, deci, in urma acestei rupturi de Dumnezeu la sfarsitul vietii, ruptura fiind provocata de pacatul savarsit de Adam, asa cum foarte bine relateaza Sf.Ap.Pavel in epistola catre Romani.
Si atunci ar fi extrem de interesanta explicatia ta referitoare la citatul despre intrarea pacatului in lume prin Adam.

Deci, teoria ta ca Dumnezeu i-a insuflat lui Adam doar suflul respiratiei nu prea corespunde cu relatarea biblica.

Dar am vazut intr-o postare a ta ulterioara ca, totusi recunosti existenta sufletului ca entitate separata de trup.

Urmeaza sa analizam in ce masura acest suflet este constient sau nu, deci rational sau nu si ce rol joaca in mantuirea omului.

[osutafaraunu]

În prealabil postat de Illuminatu

Bine, dar tu spui ca omul a fost un "suflet viu" (trupul+suflarea de viata), deci dupa ce a mancat din pomul oprit, conform ipotezei tale, omul trebuia sa moara, sa-si dea duhul, sa "adoarma", asa cum crezi tu.

Dar omul nu a murit fizic!!!!

Îmi cer scuze, abia acum am observat greşeala. Dumnezeu le-a spus textual "murind tu vei muri", deci nu era vorba despre o moarte teoretică, ci una reală, aceasta implicând desigur şi despărţirea de Dumnezeu şi sensul metaforic (moartea din punct de vedere spiritual).

În prealabil postat de Illuminatu

Dar am vazut intr-o postare a ta ulterioara ca, totusi recunosti existenta sufletului ca entitate separata de trup.

Sunt curios când am spus eu aşa ceva...

[r.mircea]

Dar cum ar fi să punem altfel problema? Oamenii vechi-testamentari aveau adevărul creației chiar lângă ei, chiar în ei. Aveau conștiința propriei exisențe, dar și a realității divine ca ceva adânc însușit. Nu erau atât de pervertiți încât să spună că nu e Dumnezeu, că nu e suflet... Încât să vină cineva să le citească despre lucrurile astea atât de ciudate pentru omul secularizat... Nu vedeți că oamenii nu dau definiția sufletului în Scripturi, ci îl folosesc de multe ori în secvențe epice, nu solemne sau definitorii, ca să tragem noi concluzii studențești.
Domnule 99, teologia sufleltului e mult mai profundă decât putem noi înțelege. Prea vreți dumneavoastră să folosiți textul Scripturii ca pe un almanah. Taina omului, a trupului și a sufletului său, doar Dumnezeu o cunoaște. În virtutea cărui citat respingeți tradiția sfinților, cărora, după mai marea sau mai mica lor vrednicie li s-au descoperit înțelesurile marilor Taine ale lui Dumnezeu ( nu înțelesurile Sfintei Scripturi, că Scripturile sunt duh, sunt hrană sufletească, nu sunt exclusiv cărți de dogmatică, așa că sola scriptura nu ține). N-o spun cu ironie.