Din nou despre suflet

[osutafaraunu]

În prealabil postat de Illuminatu

Nici eu nu afirm ca sufletul este viu prin fiinta sa: sufletul este nemuritor prin harul lui Dumnezeu, asa a vrut Dumnezeu ca sufletul omului sa fie nemuritor. Dar sufletul omului nu este nemuritor prin sine insusi.

De acord. Sufletul nu este nemuritor prin sine însuşi şi a fost la început creat nemuritor, însă intervenind păcatul, sufletul a devenit muritor.

În prealabil postat de Illuminatu

Reversul raspunsului tau este, insa, aceeasi problema pe care ai pus-o tu: este cumva "suflarea de viata" - adica suflul plaminilor izvorata de la Insusi Dumnezeu?
Asta inseamna ca suflul respirator izvoraste direct de la Dumnezeu? Nu cumva e o idee putin prea "avantata"?

Prea "avansată"? Deloc! Toate fiinţele din Univers trăiesc doar prin Dumnezeu. Dacă Dumnezeu Şi-ar retrage suflarea de viaţă din fiinţele omeneşti doar pentru o secundă, acestea ar muri. Nu ştiu ce principiu al vieţii a sădit El în celelalte fiinţe din Univers, dar sunt convins că şi acestea trăiesc doar datorită lui Dumnezeu.

În prealabil postat de Illuminatu

(As aprecia foarte mult daca ai renunta la sentinte si condamnari de prost gust. Fac din nou apel la o discutie decenta si civilizata. Este chiar atat de greu sa renunti la aceste invective?).

Bănuiesc că ştii ce sunt "invectivele", "sentinţele" şi "condamnările"; nu cred că a fost cazul aici. Putem continua...

În prealabil postat de Illuminatu

Deci, pana la urma am lamurit ca "suflarea de viata" este ceva ce nu tine de functiile organice ale corpului uman. De acord? Este ceva ce vine de dincolo de capacitatea omului de a se mentine pe sine in viata. Corect?

Corect. Dar atenţie (dacă cumva încerci să duci mai departe raţionamentul)! Nici această "suflare de viaţă" nu este o entitate conştientă ce şi-ar continua existenţa dincolo de graniţa morţii.

În prealabil postat de Illuminatu

OK!!!
Concluzie: vorbim despre ceva - nu stim ce anume - care se intoarce la Dumnezeu in momentul mortii omului.

Idem.