Fratii mei, rugati-va si pentru mine, pacatosul!

În prealabil postat de Antonela

intrebarea mea este daca se cade sa facem singuri mataniile fara sa fim sub indrumarea parintelui?
si ca mataniile nu se fac sambata si dumnica..am citit pe un forum crestin Ortodocs.
este pacat daca facem matanii fara indrumarea parinteleui?
este pacat sa facem matanii daca suntem in biserica si ne vad alti crestini...si aici ma refer nu in timpul Sfintelor slujbe...ci sa ne ducem singuri la biserica si sa facem matanii in afara Sfintelor Slujbe si daca sunt de fata si alti crestini si iutandu te la tine..sa nu se mire?
Iertati ma... nu stiu din acest motiv va intreb!
nu vreau sa supar pe nimeni cu intrebarea mea!

Convingerea mea este ca, indiferent ce recomanda duhovnicul sau ce pareri or avea vecinii pe timpul slujbei, rugaciunea si mataniile pot si trebuie facute (macar atunci si mai ales atunci!) cand din suflet tasneste dorinta vie de a le face. Harul nu lucreaza in noi dupa programul nostru, dupa asteptarile noastre disciplinate, desi o anumita disciplina de fond e limpede ca nu poate lipsi.
Daca supralicitam rolul duhovnicului, in sensul ascultarii OBEDIENTE, mai ales noi mirenii cu preoti mireni, ma tem ca ajungem in starea aceea maladiva cand abuzam pur si simplu de ascultare, ca sa zic asa... Am auzit in sensul asta chiar lucruri caraghioase... Comice de-a dreptul. Si, gasesc eu, pasibile de a fi de-a dreptul pacat, in sensul ca Dumnezeu ne-a poruncit, printre altele, sa alegem liber (cat mai in cunostinta de cauza, cu discernamant, iar nu doar dupa pofte), precum El este Liber. Zic liber, iar nu libertin. A fi in comuniune vie cu Dumnezeu Cel Viu nu inseamna a nu gandi, a nu framanta nimic in minte, a fi practic desfiintat ca om. Ci doar a purta, in inima indragostita de Domnul, Evanghelia Lui si constiinta propriei pacatosenii. Asta numesc deja libertate sau conditia cea mai propice a libertatii personale in relatia cu Persoanele Sfintei Treimi, cu Biserica.

Dragostea de Dumnezeu si constiinta vie a propriilor faradelegi: nu sunt oare teren prielnic pentru a tasni o metanie-doua, ca act de pocainta, ca semn de nevointa?

Fratele Zaharia spune ca este traditionalist. Bun lucru, gasesc eu, poate chiar cel mai bun lucru sa fii traditionalist in Ortodoxie. Paza buna trece primejdia rea. Frica pazeste pepenii. De acord. Pana la niste limite...
Iar eu as vrea sa reamintesc ca tot Sfanta Traditie a cultivat intotdeauna libertatea personala in a da curs miscarilor sufletesti neindoielnice, printre care se numara ravna intru rugaciune si mataniile, plansul caintei etc. Doar n-o sa cer binecuvantare de la duhovnic pentru cainta si lacrimi (de pilda)!
Oare cum concepem rolul duhovnicului in viata noastra? (asta mi-ar placea tare mult sa o vad ca pe un studiu serios, o cercetare de teren... multe surprize cred ca am avea fiecare, tinind cont de marea varietate a reprezentarilor duhovnicului in cultura bisericeasca a fiecarei zone, regiuni, comunitati, familii, suflet omenesc ori perioade diferite din viata fiecarui om)
Desigur, daca apar indoieli sau diverse probleme, apelam fara rezerve la duhovnic.
Opinia mea aceasta este. Sa fiu iertat daca am spus bazaconii fara voie.

In concluzie, este pacat sa facem matanii fara indrumarea duhovnicului exact in masura in care e pacat sa facem semnul Sfintei Cruci fara indrumarea duhovnicului, sau sa ne rugam fara indrumare, sa suspinam fara indrumare, sa miluim un sarman fara indrumare, sa iubim fara indrumare, sa fim sanatosi si creatori de valori bineplacute Domnului fara indrumare, sa credem in Dumnezeu fara indrumare. Sa respiram fara indrumare. Sa dormim fara indrumare. Sa ne trezim fara indrumare.
Pana unde poate merge indrumarea asta, oare?... Aici nu sunt oare unele limite, unele nuante? Tot ce nu e cu indrumare e pacat?...
Daca acestea toate sunt pacat, atunci si mataniile fara indrumare sunt pacat. Ziceam si eu, un pic iritat, un pic rebel, ma iertati...

Toata lumea se inghesuie la sfaturi, ba sa dea ba sa ceara. Ne tinem de peretii sfaturilor ca betivii de garduri.
Nu mai risca nimeni nimic? Nu mai ravneste nimeni la surprize bune? Nu mai e nici un copil liber pe aici? Ne taraim in carje, oare?
De unde oare atata frica, atata timorare la un crestin iubitor si iubit de Dumnezeu?
Detest obedienta, mai ales in Ortodoxie! Hristos ne vrea liberi si indragostiti de El, nu fricosi si caldicei. Altminteri nu ar fi murit nimeni pentru mantuirea intru Hristos. Si nici nu ar mai trai.

[glykys]

Antonela, sper sa iti fie de folos: http://www.crestinortodox.ro/carti-o...nie-81994.html

Si sper ca intelegi prin metanii plecarea genunchilor si a fruntii la pamant, nu plecarea mainii, care se numeste inchinaciune. Spun asta, deoarece sunt unii care fac aceasta confuzie.

În prealabil postat de glykys

Antonela, sper sa iti fie de folos: http://www.crestinortodox.ro/carti-o...nie-81994.html

Si sper ca intelegi prin metanii plecarea genunchilor si a fruntii la pamant, nu plecarea mainii, care se numeste inchinaciune. Spun asta, deoarece sunt unii care fac aceasta confuzie.

Iar prin litera A sper ca toti cei de pe forum inteleg prima litera din alfabet, aceea pe care ne-a invatat doamna sa o facem cu rabdare, cu atentie si migala, cand eram copilandri...
Chit ca avem mereu invatatori care ne reamintesc cum s-o facem.
Asadar, A este aceasta litera, iar nu aceasta: B.
Spun asta, deoarece sunt unii care fac aceasta confuzie.

[zaharia_2009]

În prealabil postat de ioan cezar

Convingerea mea este ca, indiferent ce recomanda duhovnicul sau ce pareri or avea vecinii pe timpul slujbei, rugaciunea si mataniile pot si trebuie facute ..

In postarea mea anterioara am luat in discutie posibilitatea de a face metanii in pravila ta personala .
Intrebarea sorei era pt. situatias particulara cind esti in biserica .
Am sa comentez 2 lucruri , fara dorinta de a polemiza absolut cu nimeni . Pareri pot exista citi crestini sunt . Eu am spus-o pe a mea , altul pe a sa , s.a.m.d. Fiecare face cum crede de civiinta !

1. primul lucru : in totdeauna cind suntem intr-un loc public , dar in mod special cind ne aflam intr-o biserica , trebuie sa avem grija cum ne purtam .
Daca nu avem aceasta grija , inafara faptului ca putem deveni ridicoli - dar sa zicem ca lucrurl acesta este lumesc si nu ne intereseaza- ne putem lesne osindi pe noi dar sa ii smintim si pe altii care fie nu au taria noastra , fie ca in locul acela este o alta rinduiala (nu un alt tipic !), gresita sau mai ales mai corecta decit am fost noi obisnuiti .
In biserica , ca in nici un alt loc public din lume , omul este pocnit in moalele capului de ispititor (caci facind aceasta tocmai in acest loc , acest ispititor capata mult folos, mult avantaj , inselind deodata multa lume) intr-un mod exemplar si tocmai aici si acum ai ocazia sa vezi cele mai ciudate partide de gimnastica bisericeasca sau piosenie inselata , de ramii mut .
Astfel, cind toata lumea sta in picioare pe timpul slujbei se gasesc 7-8 femei, mai ales , sa se trinteasca pe jos , adica un fel de ,,in genunchi" , cica din mare evlavie. Daca le anunti ca nu se ingenuncheaza la liturghie, se uita strimb la tine , gen : ehe, ce sti tu , ba, ce este credinta ?! Sau mai, si tine mortis sa te opreasca dupa liturghie si sa iti demonstreze cit temei duhovnicesc are ingenuncherea .
Si ca veni vorba de ingenuncherea la sfinta Liturghie , sau mai bine zis ca este interzis a se ingenunchia la sfinta Liturghie de duminica ,spunem pt. toata lume a urmatorul temei :
- CANONUL 20-Sinodul I Ecumenic : Duminica si in zilele cincizecimii nu se sta in genunchi la sfintele slujbe !
- CANONUL 90- Sinodul V-VI Ecumenic : Duminica, la sfintele slujbe , nu se ingenuncheaza !
Ziua Domnului , duminica , in care ne bucuram de invierea Lui oricind in timpul anului , nu o cinstim in genunchi, ci stind ,,... (cu) intelepciune, drepti , sa luam aminte"!

Daca noi ne apucam sa facem aiurea , cind o biserica intreaga este in picioare , imbrincindu-ne pe jos , nu numai ca ignoram canoanele , ci ii dezgustam si pe altii distragindu-i de la cursul firesc al trairii (cel putin pe cei ce sunt mai slabi in puterea de concentrare ca si pe nou-venitii/musafiri sau bonjuristii) dar si ii smintim pe altii, punindu-i pe ginduri ce sa faca, sa ingenuncheze si ei , ca iata, citeva batrine se si tavalesc pe jos sau sa stea in picioare ? De asemenea , cind este mare inghesuiala in biserica si abia stam ca sardelele in picioare , te trezesti cu o femeie sau mai multe , ca le pocneste evlavia exact unde nu trebuie si mai ales cind nu trebuie si o vezi ca se pune in genunchi si te tot bate apoi peste picioare ca ba o calci, ba o sufoci, ba iti miroase pantofii a crema de care nu suporta ea ... si cite si mai cite dintr-o absolut falsa evlavie .

Deci este clar cu ingenunchiatul in biserica duminica si in penticostar ca si de la Craciun la boboteza . Ma refer ca este clar temeiul canonic , maturitatea si discernamintul matur duhovnicesc fata de aceasta practica incorecta si nebinecuvintata de insasi sfinti prin hotaririle sinodale .
Aaaaa, ca vrei tu sa dai cu genunchii de pamint ... pai te duci la tine acasa si faci precum spune frumusel Hristos , adica te inchizi in camara ta , fara parada, si de la ora 17.00 de cind vii de la serviciu si pina la ora 05.00 cind te trezesti ca sa pleci iarasi acolo , ai timp destul, har Domnului , ca sa se pogoare Duhul Sfint peste tine, sa te inriureze, si sa ingenunchezi pina o sa faci basici la genunchi , numai de tine stiute . Sau ti-este teama frate crestine ca aceste ingenuncheri nu sunt ,,omologate" de Dumnezeu " si-s mai bune acelea de la raspintii ?

Mai delicat este cind te duci intro biserica straina si te trezesti ca toata lumea se tira pe jos , ca asa este obiceiul acolo, ca pe acolo , intre munti de sfintenie curge evlavia valuri-valuri. In acest caz, tot pt. a nu sminti si irita pe altii , iti cauti un loc retras (daca mai gasesti) si ingenunchezi si tu si astfel vei trece neobservat si fara sa necajesti pe nimeni ! Stie in cazul acesta Dumnezeu ca ai facut dragoste pt. aproapele si ca nu ai vrut sa il vatami , iar starea ta este una binecuvintata !


2. despre facerea de metanii in biserica : in timpul slujbelor nu este recomandat sa faci metanii iar inchinaciuni cit mai putine (exact la momentele crucuiale: binecuvintarea de incepere, vohodul mare si mic , epicleza, otpustul - toate cu cite o singura inchinaciune !). Pt. metanii iti trebuie spatiu ori in timpul slujbelor de duminica este mai greu cu spatiul.
In al doilea rind , demonstratia de evlavie nu se face publica si nici cind ispititorul vine si iti sufla in urechi tot felul de ,,nevointe". Gimnastica duhovniceasca se face acasa , ca si ingenucherea, in camara ta , caci Domnul care vede in ascuns cunoaste sigur evlavia si nevointa ta cea adevarata si nu cea desarta ! Si sa nu mai punem la socoteala ca cu atit mai mult, aici , acasa se vede adevarata evlavie , cind trebuie sa faci norma de mirean si dupa 30-40 de metanii deja te dai cu coapsele in sus si zici ca nu mai poti si ca sunt destule cite ai facut .
Din aceste motive am si formulat primul meu post asa cum este formulat : sa fi in stare sa aduci jertfa ta de suflet Domnului atunci cin dtrebuie si nu la rasopintie de drum ca sa fi vazut de oameni , confundind ispita cu evlavia certa ! Daca acasa te inmoi si nu poti sa-ti faci ,,norma" de adult , atunci geaba lucrurile publice .
Dar ai putea sa te gindesti frate crestine cu multa luare aminte si sa incepi sa cercetezi si sa verifici ginduri de unde vin : daca atunci cind te apuca in public evlavia asta mare rau de tot , ia gindeste-te imediat cite asemenea metanii faci acasa . Daca acasa faci norma de adul atunci poti sa incerci sa ti piept diavolului si sa faci metanii si la slujba . Dar daca sti ca adevarul este altul , atunci nu te lasa inselat de diavol pt. ca vine seara iar la tine cind iti faci canonul si te batjocoreste si nu te lasa sa iti faci canionul asa cum trebuie , facindu-te astfel sa cazi in pacate pe care nici nu le banuiesti !
Si in al 3 rind , sa nu iuti frate ca poti sminti cu mare usurinta mereu pe cei slabi in credinta , ca si pe cei mai tari dar care de multe ori mai pun boticul la falsa evlavie !

Si in felul acesta , din falsa ta evlavie , din ispitire nebanuita , pleci acasa de la Liturghie multumit ca ai facut si tu ceva , si ca ce frumos a fost , cind defapt tu te intorci ghiotura de pacate nebanuite . Pt. a scapa de acestea toate , bine este cind esti in loc strain de biserica ta sa te incadrezi in mod inseszabil intre ceilalti enoriasi neatragind atentia nimanui cu nimic ! Si chiar si la biserica ta tot asa sa faci , si bine iti va fi . Daca nu crezi ca il poti ajuta la mintuire ca si la smintire/ispitire pe aproapele tau , ce temei crezi ca ar mai avea seriile acestea de rugaciuni de cite 40 de zile pt. fratii cei ce sunt in nevoie . Sau crezi ca este doar panarama, sa ne aflam in treaba ?!

****************este si o continuare************************

[zaharia_2009]

3. si acum despre raporturile si libertatile create sau anulate de raportul cu duhovnicul:
eu am spus, cred ca f. clar, in postarea anterioara despre libertatea unilaterala , falsa, a enoriasului , relativa , in clipa in care el se crede liber si cu de la el binecuvintare incepe si face tot felul de ciudatenii . Originea acestei libertati, dupa parerea mea, nu este deloc hristica . Patericul egiptean ca si vietile sfintilor si si Proloagele abunda in lucuri facute fara binecuvintare, atit de catre monahi cit si de catre mireni, si ce soarta au avut si oamenii si si ce rezultate faptele .
Cu parere de rau si mai ales cu iertare , cind auzi o asemenea parere vis-a-vis de libertatea eterna a crestinului (si sa nu credeti ca aici vorbesc de libertinism)iti dai seama cit de incercat este duhovniceste cel ce vorbeste astfel sau cit a inteles el din ispitele si incercarile prin care a trecut .
Principala problema a facutului unui lucru de capul tau , fara binecuvintare, in virtutea nustiu carei libertati, este cea a intilnirii cu ispititorul . Punerea in postura de a asculta , de a face lucruri poruncite sau cu binecuvintare deja te situeaza pe o pozitie avantajoasa in lupta cu el , cu mrejele lui , cu inselarile lui si cu neputinta pe care ti-o insufla ulterior .
Sporul duhovnicesc este in ascultare , puterea duhovniceasca este tot in ascultare , scaparea sau biruirea ispitei este tot in ascultare , deoarece lupta cea mare cu ispititorul si raspunderea cea mai grea in fata lui (pt. toate lucrurile bune) o are cel care a binecuvintat sau a poruncit . Si cartile parintilor imbunatatiti stau marturie .
De cite ori faci din capul tau , in virtutea nu stiu carei libertati , vei vedea ca ori nu poti duce la capat ceea ce ti-ai propus , ori nu mai poti relua asta nici o data , ori ai facut-o cu mari sacrificii, ori ti se si sterge ideea din minte pt. timpurile viitoare.
Libertatea ta este sa faci tot ceea ce vrei si poti ca sa poti implini cit mai bine porunca sau binecuvintarea . Sa alegi ce crezi tu ca este mai bun si mai bine ca sa faci ascultarea . Induhovnicirea omului , cresterea lui in credinta , in iubirea aproapelui , in fapta buna se invata si se deprinde sub ascultarea unui care se presupune ca deja stie aceasta . Tu , de capul tau nu ai cum sa implinesti un lucru despre care nu sti cum arata , si pt. asta nu este suficienta ratiunea ta, nemaivorbind ca din moment ce prinde de veste ispititorul ca vrei sa te mintuiesti , de atunci nu mai ai zile bune . De atunci te va munci intr-una pina ce te va misca de linia ta . Iar munca lui numai rareori este una vizibila , clara , deslusita . De obicei este tare ascunsa si fina , greu de prind . Daca nu faci ascultare ... esti precum nisipul in vintul ispititorului .

Dar din nou, cu scuzele de rigoare , ma repet si spun ca doar cei trecuti citusi de putin prin asemenea incercari cunoasc valoarea ascultarii intocmai de duhovnic . Numai la parintele Cleopa , cite exemple nu sunt date . Si nu vorbesc de monahi aici !
Cel ce s-a crezut liber si nu a vrut sa faca ascultare de Dumnezeu si de casnicii sai , a sfirsit prin a cadea . Si cred ca stiti cum il cheama !

Iacata , o parere, ca multe altele . Fiecare sa faca precum pofteste ! Eu am zis !

Eu m-am referit atunci doar la pravila proprie

NB: este f. adevarat ca aceste 2 postari sunt cam lungi si nu am mai avut timp pt. corectare , motiv pt. care va rog sa ma iertati pt greselile de ortografie sau de ideatie !

Multumiri!

[Yasmina]

Eu gasesc deosebit de folositoare aceste comentarii,multumim.
Cred ca orice manifestare iesita din comun in cadrul bisericii,este ridicola si puternic smintitoare,fiind cadrul perfect pt multi doritori de a iesi in evidenta cu tot felul de"purtari alese".

[Dobra Daniela]

sanatate va doresc la toti si sa il ajute Dumnezeu pe Mihai sa treaca cu bine prin asta! e bine ca s-a completat lista si ca v-ati daruit pt Mihai, e foarte frumos ce faceti!

Frate Zaharia, va multumesc pentru postari. Ca au fost lungi... de ce nu, cata vreme ati avut ceva important de spus. Gasesc cu totul folositor ca ati sintetizat cateva din invataturile Bisericii si ati amintit de experientele credinciosilor pe tema esentiala a ascultarii.
Pe de alta parte, fara a viza polemica de dragul polemicii, gasesc ca argumentele si pozitiile noastre se completeaza.
Astfel, imi reafirm opinia ca sunt momente si situatii cand exceptiile de la regula generala sunt binevenite. Apoi, nu toti credinciosii sunt la fel (nu suntem roboti de serie, nu suntem cum voia comunismul)! Si nici etapele din viata unui credincios nu sunt, evident, identice... Mintea vrea sa puna reguli si sa fixeze norme in toate. E moarta de iubire pentru jucarica numita generalizare si reguli.
Inima iubitoare de Dumnezeu, cainta, plansul sincer, zvacul fierbinte al nazuintei spre indreptare, nu pot fi ingradite de nimeni. Sunt linistit in privinta asta: cine se impiedica in Canoane si ascultare (in loc sa se simta liber si la largul sau in acestea), fie nu le intelege rostul, fie nu are inima indragostita de Adevar. Canoanele si ascultarea nu sunt puse ca piedica in calea credinciosilor, ci sunt reper si indreptar. Scopul nu e obedienta stupida, ci protectia si orientarea.
Canoanele si ascultarea au rostul lor neindoielnic. Nu putem face abstractie, nu putem minimaliza, nu putem bagateliza. Dar ele nu sting sau deformeaza ravna in credinta, ci modeleaza anumite situatii.

Problema nu sunt canoanele si ascultarea, ci modul cum le vedem, cum le resimtim/interpretam, cum ne folosim de ele pentru induhovnicirea noastra (iar nu pentru defaimarea confratilor etc.). Aici sunt multe de comentat...

Cat priveste caraghioslacurile si excesele ori extravagantele din timpul slujbelor, asta e deja alt subiect, draga Yasmina.

Eu sunt hotarat sa imi pastrez pozitia, vietuirea si argumentele de respingere permanenta a artificialului si osificarii in formule sterile. Iubesc viata in Biserica, iar nu formulele declamative ale celor care isi inchipuie ca pot dicta orice si oricui. Detest mascarada ideologizanta, narcoza cultivata sistematic, linistea prefabricata care sacrifica sfintenia cautarii si aventura minunata a nasterii si renasterii sufletesti.
Biserica e sfasiata de anchilozare, nu de sinceritate. De rautatea si dorinta de putere a unora, nu de nazuinta spre Adevar a sufletelor libere.

Domnul sa ne miluiasca pe toti!
Domnului sa ne rugam!