Nu vă supărați pe mine că vă spun pe șleau, dar eroarea este de partea dv.
Fără doar și poate, avem o datorie de a-L apăra pe Cristos. Aceasta înseamnă că, atunci când cineva comite sau este pe cale să comită un sacrilegiu sau o profanare a celor sfinte, trebuie să încercăm să reparăm (să preîntâmpinăm, dacă se poate) răul făcut și să-i atragem atenția autorului, care poate că nu realizează pe deplin sensul poruncii 1.
Exemple de asemenea lucruri care ar impune intervenția noastră de apărare a onoarei lui Dumnezeu ar fi: cineva care face mișto de icoane, de exemplu le scoate din ramă și Îl maimuțărește de Dumnezeu sau pe sfinții bineplăcuți Lui. Un exemplu ar putea fi și profanarea, spre exemplu comiterea unui act moral ilicit în preajma icoanei.
Da, numai că ceea ce a făcut unchiul nu corespunde acestei definiții a sacrilegiului/profanării. Omul se uita la televizor. Nimic moral ilicit. Purta pijama în loc să fie în costum și cu papion. Iarăși, e absolut normal. Împrejurarea că era o pijama mulată pe corp ține de natura pijamalelor.
Dv aveți o icoană și în dormitor. Cum procedați când vă schimbați hainele ? Eu zic să vă împăcați cu unchiul dv. Ce-ar fi să dovediți cât de mult Îl iubiți pe Domnul smeridu-vă și cerându-i iertare unchiului dv ?
|