Ce carte v-a marcat/placut?

[glykys]

Antigona lui Sofocle. Am citit-o prin liceu si in studentie, dar de abia azi-noapte am remarcat conexiunea ei cu sarbatoarea de azi, a mironositelor.

Antigona, macar ca nu e crestina, ba dimpotriva, e rodul unui incest si face parte dintr-un neam blestemat de zei, este si ea o mironosita. Caracter puternic si implacabil, de o asprime exterioara, stie sa fie iubitoare, pioasa, chiar gingasa, sa isi faca datoria si sa se jertfeasca pana la moarte, pentru a-i asigura fratelui sau mort, declarat tradator de stat, inmormantarea cuvenita. Fapt ce creeaza conflicte indisolubile si ura intre doua surori, o nepoata si un unchi, intre un tata si un fiu.

Antigona va marturisi in pragul mortii ca tot ce a facut a fost din iubire: pentru ca isi iubeste mortii (parintii incestuosi si fratele tradator), copacii, raurile si copiii pe care i-ar fi putut naste, daca ar fi ramas in viata: Nu sunt nascuta pentru a impartasi ura, ci pentru a impartasi iubirea. O impartaseste surorii lase si ascultatoare, care nu voise sa isi primejduiasca viata pentru un mort, dar care, sedusa de sacrificiul ei, doreste sa ii fie alaturi in moarte. Si o impartaseste logodnicului ei, care incearca - in zadar - sa o apere pe fata in fata propriului sau tata, nu in numele iubirii sau al legaturilor de filiatie, ci in numele valorilor si aL principiilor morale in virtutea carora actioneaza. Cred ca i-o va imparatasi post mortem si unchiului rege, care nu va intelege gravitatea faptelor sale decat cand va vedea la picioarele sale cadavrele celor pe care i-a iubit si i-a sacrificat iubirii de sine.

E o piesa mare, e de capatai, tine de cultura generala, dar eu m-am gandit sa v-o pun in atentie astazi, in legatura cu duminica mironositelor:
http://www.scribd.com/doc/24835598/Sofocle-Antigona

[Mihailc]

Foarte interesantă recomandarea colegei glykys, în orice caz atipică pentru atmosfera generală a acestui forum. Dacă vă întrebați ce legătură există între Antigona și creștinism, vă recomand cartea lui Gabriel Petric, ”Tragicul și creștinismul”, o lucrare care poate să vă lărgească considerabil orizontul de percepție al creștinismului și a excepționalei sale biruințe într-o lume colonizată mental de un mozaic complex de mentalități divergente, pe care reușește să le convertească la teologia Învierii.



http://www.librariasophia.ro/carti-T...el-so-854.html

[antiecumenism]

Ne-Vorbeste-Parintele-Cleopa-Toate-Volumele-1-16

Sunt niste carti /volume extraordinare fiecare crestin indiferent de varsta,conditie sociala poate sa invete foarte mult de la Parintele Cleopa care a fost un mare duhovnic care a cunoscut ortodoxia foarte mult din practica.

cateva titluri din aceste carti:

1. PARINTELE CLEOPA- CELE CINCI FELURI DE ÎMPĂRTĂŞANIE
2. PARINTELE CLEOPA:DESPRE RUGĂCIUNE – TREPTELE RUGĂCIUNII
3. PARINTELE CLEOPA-CINSTIREA MAICII DOMNULUI
4. Parintele Cleopa-DESPRE DRAGOSTEA DE DUMNEZEU
5. PARINTELE CLEOPA:DREAPTA CREDINŢĂ A NEAMULUI ROMÂNESC
6. Parintele Cleopa-despre diferite tipuri de credinta
7. PARINTELE CLEOPA-despre JUDECATA DE APOI
8. Parintele Cleopa:CELE PATRU LEGI DUPĂ CARE VA JUDECA HRISTOS LUMEA
9. Parintele Cleopa-despre SFÂNTA CRUCE

[laraG]

ADEVARUL fara PLURAL de Lidia Popita Stoicescu

O mare bucurie sufleteasca veti avea lecturand-o.Asa cum spune teologul Ciprian Olinici, Director Programe-radio TRNITAS, citez:
Am putea defini volumul de fata ca fiind o carte a cautarii.Dar nu a cautarii raspunsurilor, ci a explorarii interogatiilor.Autoarea a inteles ca esential nu este raspunsul, ci modul in care si scopul cu care iti exprimi intrebarea.Efigia argumentului este prezenta in fiecare cautare.De aceea, aceasta carte, inainte de a fi o cautare a argumentului, este o argumentare a cautarii.
Merita sa ne facem timp pentru citirea si recitirea, deschiderea si redeschiderea acestei minunate carti .
Si, apropos de timp,citez din carte "observatia abatelui Amedee(Calugarul si psihiatrul - convorbiri despre fericire) privind omul modern si determinarile sale actuale, formulata intr-o inspirata "ecuatie" cu aparenta de joc de cuvinte, dar de un crud si profund adevar filosofic:
"Pe timpuri, aveai timp sa-ti faci timp,
Acum, omul alearga tot timpul dupa timp.
Nu mai are timp sa-si piarda timpul...
Si totusi,ajunge la timp acolo unde il asteapta moartea".

[florin.oltean75]

În prealabil postat de laraG

ADEVARUL fara PLURAL de Lidia Popita Stoicescu

O mare bucurie sufleteasca veti avea lecturand-o.Asa cum spune teologul Ciprian Olinici, Director Programe-radio TRNITAS, citez:
Am putea defini volumul de fata ca fiind o carte a cautarii.Dar nu a cautarii raspunsurilor, ci a explorarii interogatiilor.Autoarea a inteles ca esential nu este raspunsul, ci modul in care si scopul cu care iti exprimi intrebarea.Efigia argumentului este prezenta in fiecare cautare.De aceea, aceasta carte, inainte de a fi o cautare a argumentului, este o argumentare a cautarii.
Merita sa ne facem timp pentru citirea si recitirea, deschiderea si redeschiderea acestei minunate carti .
Si, apropos de timp,citez din carte "observatia abatelui Amedee(Calugarul si psihiatrul - convorbiri despre fericire) privind omul modern si determinarile sale actuale, formulata intr-o inspirata "ecuatie" cu aparenta de joc de cuvinte, dar de un crud si profund adevar filosofic:
"Pe timpuri, aveai timp sa-ti faci timp,
Acum, omul alearga tot timpul dupa timp.
Nu mai are timp sa-si piarda timpul...
Si totusi,ajunge la timp acolo unde il asteapta moartea".

Rostogolire

O Timp!
Te scurgi atat de repede,
Ca nu-ti pot numara bulboanele,
Nu stiu de unde creste una si unde se sparge alta.

Fiecare secunda serpuieste fulgerator,
Fiecare minut asfinteste fara sa-i simt miezul ...mireasma.


Toata realitatea se prelinge ca apa,
Printre himere ce danseaza frenetic,
Pe crampeie de cer si aripi de pasari.

O Timp!
Alergi ca o roata nebuna,
Spiralele tale se rotesc ametitor…ca dor..ochii ce nu-ti vad jocul serpuitor.


Ca nu stiu cand se ridica un gand si cand coboara altul,
Ca nu stiu…cand este o moarte si din nou o inviere,
Cand este noroc si cand este lacrima,
Cand este zambet si din nou durere.


Soapte despre viata, rostogolite prin
Apusuri ce viseaza dimineti aurii…

Si tot ce am.. este aceasta fluiditate
Fara sa disting capul sarpelui
Sau ultimul clinchet de stea.