Sa nu ne fie rusine cu nimeni!

[horatiu.miron]

În prealabil postat de Laura19

Una e sa emigrezi, sa te muti in alta tara si alta e sa iti fie rusine sa spui strainilor ca esti roman. Chiar daca in tara nu e totul perfect, nu inseamna ca trebuie sa iti fie rusine si jena de nationalitatea pe care o ai. Daca tie ti se pare normal sa te duci in Germania de exemplu, si daca te intreaba cineva de unde esti sa spui ca din Italia sau Grecia in loc de Romania, mie nu mi se pare.

Si cand esti intr-o tara in care conationali de-ai tai, prin actiunile si comportamentul lor, au patat imaginea tuturor romanilor, ce te faci? Cand constati ca esti discriminat doar pentru limba ce-o vorbesti, doar pentru locul in care s-a intamplat sa te nasti si sa cresti, ce te faci?

Asta ar fi cazul standard, insa exista cazuri de oameni care au fugit din tara asta pentru ca au fost persecutati sau pentru ca simteau ca nu se mai poate. Unii din ei s-au dus pe meleaguri straine, s-au stabilit acolo, poate chiar au intemeiat familii. Poate unii s-au integrat complet si poate cand aud de Romania se supara, poate ca nu mai vor sa auda de tara asta din diverse motive.

Este dreptul fiecaruia sa vrea sau sa nu vrea sa se mandreasca cu provenienta lui. Abureala asta cu "sa ne iubim tara neconditionat" e o chestie patriotarda, irationala, sforaitoare. Tara nu e de pus pe soclu, tara e doar un concept, o unealta.

În prealabil postat de horatiu.miron

Tara nu e de pus pe soclu, tara e doar un concept, o unealta.

Ei, e un pic mai mult...
E locul unde m-am nascut si de care voi fi legat ""ombilical"" toata viata mea, si pentru ca locul acela face parte din acea tara, se extinde legatura la toata tara...
E locul unde ma duc la mormintele parintilor, bunicilor, strabunicilor, acolo unde mi-s radacinile.... si durerile
La mine-acasa iarna e mai iarna, vara-i mai vara, aerul miroase a acasa.. Cel putin un capitol fericit din viata, copilaria, e strans legat de tara, de sat, de ulita satului, apoi de cartier, de drumul spre casa de la scoala (stiam toate soneriile de la porti!), iar drumul nu ducea drept, era totdeauna cotit pe undeva, pe la vreun prieten (nu de joaca, ci cate un om mai in varsta caruia ii era drag sa sporovaiasca cu noi copiii), ori la nenea pantofaru' sa mai schimbam o vorba, ori la nenea Vincze sa ne dea din gradina o zmeura, o agrisa, strugurei, un mar, depinde de sezon, ori in coștei (ca trebui sa sa vedem ce-a mai aparut nou la biserica din Dealul Calvariei veche de vreo 1100 ani), era musai sa trecem pe-acolo sa ne zgaim iar la toate crucile alea interesante, cu litere necunoscute, si era musai-dar musai sa coboram dealul pe ghiozdan direct in curtea Milenei, nu pe drum, ca pe-acolo umblau toti-asa n-avea nici un farmec! ori de parcul Babes, in care niciodata nu am intrat altfel decat sarind gardul, in copilarie...
Oricat de frumos si de bine a fost in alte locuri pe unde am calatorit, tot acasa m-am simtit in largul meu.
Nu prea stau eu bine la capitolul poezie....
Am stat o perioada buna de vreme departe de Ardeal, dar in tara. Oricat de frumos a fost acolo, si a fost, oricat de bine a fost, si a fost, tot mai bine-mi era cand ma apropiam de Cluj.... Eu nu cred ca as rezista departe de tara, oricat de jalnic ar suna asta...
Cand aud cantecele noastre populare, simt eu acolo ceva in piept...ceva ce nu simt nici de mi-ar canta cei mai tari cantareti francezi, englezi, americani, etc... Nu misca nimic acolo in piept..
Cand vad dansurile noastre populare, nimic nu-i mai frumos, oi fi eu subiectiva, dar ale noastre mi se par cele mai faine, ai nostri au costumele cele mai faine, etc.... Chiar asta seara am asistat la un spectacol... Ei, frate, tot ai nostri mi-au placut. Nu le neg meritele celorlalti, dar ale mele-mi merg la inima..
Sa nu mai vorbim de colinde, de sarbatorile noastre, de Pasti, de biserica noastra....
Ma opresc...

Dar... nu e obligatoriu ca toata lumea sa simta la fel...

[catalin2]

În prealabil postat de horatiu.miron

Si cand esti intr-o tara in care conationali de-ai tai, prin actiunile si comportamentul lor, au patat imaginea tuturor romanilor, ce te faci?

Dai vina pe altii, in speta pe rromi. Nici nu e doar o scapare de vina, e si un adevar in asta, rromi fac infractiuni si la noi in tara.
Eu nu simt deloc o retinere sau sfiala sa spun ca sunt roman, dimpotriva, am chiar un sentiment de mandrie si tind sa laud tara si pe romani cand vorbesc cu un strain. Cand nu eram credincios aveam alte conceptii, adica exact cele induse de altii.
Intre timp se pare ca incepe sa se schimbe mentalitatea care aparuse dupa revolutie, in media si in general se face o campanie pentru patriotism si nu invers cum era pana acum. In ultimul timp avem ceva succes in domeniul muzicii, si am vazut chiar unele comentarii ale unor straini de apreciere a tarii noastre, unii spun ca pana mor vor sa ajunga macar o data in Romania.

[florin.oltean75]

În prealabil postat de horatiu.miron

Si cand esti intr-o tara in care conationali de-ai tai, prin actiunile si comportamentul lor, au patat imaginea tuturor romanilor, ce te faci? Cand constati ca esti discriminat doar pentru limba ce-o vorbesti, doar pentru locul in care s-a intamplat sa te nasti si sa cresti, ce te faci?

Asta ar fi cazul standard, insa exista cazuri de oameni care au fugit din tara asta pentru ca au fost persecutati sau pentru ca simteau ca nu se mai poate. Unii din ei s-au dus pe meleaguri straine, s-au stabilit acolo, poate chiar au intemeiat familii. Poate unii s-au integrat complet si poate cand aud de Romania se supara, poate ca nu mai vor sa auda de tara asta din diverse motive.

Este dreptul fiecaruia sa vrea sau sa nu vrea sa se mandreasca cu provenienta lui. Abureala asta cu "sa ne iubim tara neconditionat" e o chestie patriotarda, irationala, sforaitoare. Tara nu e de pus pe soclu, tara e doar un concept, o unealta.

Tara este un concept. Iata un adevar profund.

Daca vrem sa identificam tara, sa o indicam la modul absolut, nu o putem face. Nimeni nu o poate face.

Pentru ca "tara" este doar un concept.

In baza aceluiasi rationament corect, prin inductie, acest adevar este valabil pentru orice fenomen macro sau infinitezimal, fiinta sau obiect, persoana sau non-persoana.

De ce sa ne rusinam cand spunem ca suntem romani, daca acesta este doar un concept, fara nicio farama substantiala, intrinseca?

Ce sunt in esenta defaimatorul, defaimatul si actul de defaimare?

Nimic altceva decat concepte.

Sa fim consistenti cu propriile rationamente, iar daca respectam adevarul conventional (conceptual) intr-un singur punct, sa-l aplicam uniform, indiferent de context si circumstante.