Raspunsuri duhovnicesti +

[cristiboss56]

DESPRE SPOVEDANIE SI SOCOTINTA DUHOVNICEASCA

Aceasta marturisire a ta mi-a facut mare bucurie in suflet, deoarece Dumnezeu si ingerii, care o asteptau, s-au bucurat.Ai reusit sa rusinezi diavolul, care mult se bucura cand cineva isi ascunde gandurile de duhovnicul sau.

Cand un sarpe isi paraseste culcusul, se grabeste sa se ascunda undeva fiindca se asteapta sa fie lovit - la fel se intampla si cu un gand dracesc, care este precum un sarpe veninos.Cand un astfel de gand paraseste gura unei persoane, se risipeste si dispare, deoarece marturisirea este smerenie, si deoarece satan nu poate suporta nici macar mireasma smereniei, cum ar putea el sa ramana dupa o marturisire smerita si sincera?

Copilul meu, iti doresc un inceput bun si o inaintare plina de ingrijire.Nu te rusina in fata mea.Nu ma privi ca pe un om, ci ca un reprezentant a lui Dumnezeu.Spune-mi tot, chiar daca gandesti rau despre mine, caci eu am experienta cu influientele dracesti, si stiu cum diavolul il lupta pe om.Stiu ca fiii duhovnicesti au inimi simple si ca daca ganduri rele vin la ei, este din pricina rautatii diavolului si a eu-lui copilului duhovnicesc, caruia i se ingaduie sa cada si sa aiba asemenea ganduri impotriva Parintelui sau, ca astfel copilul duhovnicesc sa se poata smeri mai mult. Prin urmare, nu te teme.Ma voi bucura intotdeauna cand imi vei vorbi liber si sincer, caci fara o marturisire dreapta, nu exista sporire duhovniceasca.

Copilul meu, fii fara de grija.Am luat povara ta.Eu te rog doar sa ai pace.Vorbele tale pot fi numai pe hartie, dar eu simt puterea, intelesul si esenta a ceea ce ai scris; patrund duhul cuvintelor tale.Iti zic sa fii cu pace de acum inainte.Esti iertat cu fiecare marturisire pe care o faci.Satana a inteles firea ta si te munceste, dar fara ca ceva grav sa se fi intamplat.Tot ceea ce scrii (adica gandurile care te chinuie) este o amagire a celui rau ca sa te faca sa deznadajduiesti, sa fii nelinistit, si tot astfel.Arunca tot ceea ce ti s-a intamplat in adancimile marii.Urmeaza un drum nou in viata ta.

Daca continui sa gandesti la fel, stiu ca vei ajunge bataia de joc a dracilor .Te implor, doar fa ascultare de mine.Dupa marturisirea ta, totul a fost iertat, deci lasa cele trecute sa treaca.Nu zgandari o rana care te-a facut sa suferi atat de mult.Nu te lasa inselat de gandul ca este vina ta.Daca nu l-ai fi dus la doctori s.a.m.d., atunci asemenea ganduri te-ar fi luptat cu dreptate.Pe cand, asa cum sunt acum lucrurile, ti-ai implinit datoria.Dumnezeu vrea sa il primesti pe acesta, pentru un motiv pe care numai intelepciunea Sa nemarginita il conoaste, in timp ce tu crezi ca l-ai ucis!Fii prevazator cu acest gand, caci altfel ar putea pandi in inima ta.Este o cursa a diavolului ca sa iti faca rau, caci el stie cum.Acest inselator priceput a inecat multimi nenumarate in adancimile iadului cu disperarea.

Cand se petrece ceva si diavolul vede ca cineva este suparat din aceasta pricina, inselatoria lui este sa adune nenumarate ganduri asa-zis indreptatite care sa il duca pe acest biet om spre o furtuna mare si sa il inece.(Asa cum zice proverbul, vulpea iubeste incaierarea.)Si cand furtuna a trecut, el vede ca a fost in pericol sa se inece doar intr-o cana cu apa.

Ti-am scris despre constiinta, ca trebuie cu grija sa nu facem ceva ce va fi condamnabil si ne va osandi.Tine-ti in minte ca Dumnezeu le vede pe toate si ca nimic nu se ascunde de la ochii Sai.Deci cum as putea minti eu in fata lui Dumnezeu?Nu stii ca minciunile sunt de la diavol, si vor mosteni Imparatia Domnului?(Apocalipsa 21:8)

Teme-te de Dumnezeu.Dumnezeu nu este multumit cu jertfe materiale cand neglijam sa ajungem in launtrul inimii.Dar este necesar sa le savarsim si pe acestea, fara sa le lasam pe celelalte nefacute.(Matei 23:23)

Cerceteaza-ti cugetul, caci nu stim cand va veni ceasul mortii.Si de nu ii vom plati creditorului nostru(care este constiint) tot ceea ce ii datoram, ne va acuza cu glas tare, fara sa se tina deoparte.Atunci - vai! - gura noastra va fi inchisa, neavand ce raspuns sa dea.

In fiecare noapte, adu-ti aminte de cum ti-ai petrecut ziua, si dimineata adu-ti aminte de cum ai trecut noaptea, ca sa stii cum stai cu socoteala sufletului tau.Daca vezi vreo pierdere, incearca sa o redobandesti cu grija si tarie.Daca vezi vreun castig, slaveste-L pe Domnul, ajutatorul tau nevazut.

Nu-ti lasa constiinta sa te apese pentru multa vreme, ci degraba da-i ceea ce iti cere, ca nu cumva sa te dea judecatorului si sa fii aruncat in temnita(Matei 5:25).Vrea constiinta ta sa iti faci pravila de rugaciune si sa redobandesti rugaciunea?Da-i aceste lucruri, si iata, esti izbavit de la trimiterea in fata judecatorului.Nu slabi vocea mantuitoare a constiintei tale ignorand-o, deoarece mai tarziu vei regreta fara de folos.

Cauta sa fii sincer in faptele tale, precum si in vorbele tale, si mai ales in marturisire.Caci Dumnezeu cearca inima si rarunchii(Psalmi 6:7), si nimic nu ramane ascuns privirii ochiului Sau neadormit.

Teme-te de Dumnezeu;Dumnezeu nu Se lasa batjocorit (Galateni 6:7); El nu este pacalit.El pedepseste aspru cand nu vede sinceritate; asa ca ai grija.Cand esti neascultator si faci un pacat ascuns, contracareaza-l dezvaluindu-l deschis la marturisire.Nu iti lasa eul sa te copleseasca si sa te faca sa ascunzi adevarul si sa ramai neindreptat si impatimit.Indreapta totul acum daca vrei sa vezi zilele bune al despatimirii si pacii.

[cristiboss56]

Secretul în boală este să te lupţi pentru a dobândi harul lui Dumnezeu

Mult folos avem din boli, este de-ajuns să le răbdăm fără cârtire şi să-L slăvim pe Dumnezeu, cerând mila Lui. Când ne îmbolnăvim, problema nu este să nu luăm medicamente sau să mergem să ne rugăm la Sfântul Nectarie. Trebuie să cunoaştem şi celălalt secret: să ne luptăm pentru a dobândi harul lui Dumnezeu. Acesta este secretul. Despre celelalte ne va învăţa harul, adică despre cum ne vom lăsa în voia lui Hristos. Altfel spus, noi dispreţuim boala, nu ne gândim la ea, ne gândim la Hristos, simplu, imperceptibil, dezinteresat, iar Dumnezeu face minunea Sa pentru ceea ce este de folos sufletului nostru. Precum zicem la Dumnezeiasca Liturghie: „toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm".

Dar trebuie să vrem să dispreţuim boala. Dacă nu vrem, este greu, nu putem să spunem „o dispreţuiesc". Şi aşa, în vreme ce noi socotim că o dispreţuim şi că nu-i dăm însemnătate, de fapt îi dăm, o avem mereu în mintea noastră şi nu putem dobândi pace lăuntrică. Iar asta am să v-o dovedesc. Zicem: „Cred că o să mă tămăduiască Dumnezeu. Nu iau medicamente. O să fac aşa: priveghez toată noaptea şi-L rog pentru asta. O să mă asculte Dumnezeu". Ne rugăm toată noaptea, cerem, implorăm, strigăm, îl silim pe Dumnezeu şi pe toţi sfinţii să ne facă bine. Ne silim zi şi noapte. Alergăm ici şi colo. Ei, nu arătăm prin asta că n-am dispreţuit boala? Cu cât stăruim şi-i silim pe sfinţi şi pe Dumnezeu să ne facă bine, cu atâta trăim boala. Cu cât ne îngrijim s-o alungăm, cu atâta o trăim. De aceea nu se întâmplă nimic. Şi noi avem impresia că oricum se va petrece o minune; însă, de fapt, n-o credem, şi astfel nu ne facem bine.

Facem rugăciuni, nu luăm medicamente; însă nu ne potolim, şi minunea nu se întâmplă. însă vei spune: „Dar n-am luat medicament; cum n-am credinţă?" Cu toate acestea, în adâncul nostru există o îndoială, o teamă, şi ne gândim: „Oare o să se întâmple?" Aici este valabil cuvântul Scripturii: Dacă veţi avea credinţă şi nu vă veţi îndoi, veţi face nu numai ce s-a făcut cu smochinul acesta, ci şi muntelui acestuia de veţi zice: Ridică-te şi te aruncă în mare, va fi aşa (Matei 21, 21). Când credinţa este adevărată, fie iei medicament, fie nu iei, ea va lucra. Dumnezeu lucrează şi cu doctorii şi cu medicamentele. Grăieşte înţelepciunea lui Sirah: Cinsteşte pe doctor cu cinstea ce i se cuvine, că şi pe el l-a făcut Domnul. Domnul a zidit din pământ leacurile, şi omul înţelept nu se va scârbi de ele. Şi doctorului dă-i loc, că şi pe el l-a făcut Domnul; şi să nu se depărteze de la tine, că şi de el ai trebuinţă (înţ. lui Isus Sirah 38, 1; 4; 12).

Tot secretul este credinţa; fără de margini, lină, simplă şi nevinovată. întru smerenia şi nevinovăţia inimii [69]. Să avem credinţă că Dumnezeu ne iubeşte nespus şi că voieşte să devenim ai Lui. De aceea îngăduie bolile, până ce ne vom preda Lui cu încredere.

Să-L iubim pe Hristos şi toate se vor schimba în viaţa noastră. Să nu-L iubim pentru a primi răsplată, de pildă sănătatea. Ci să-L iubim cu înflăcărare, din recunoştinţă, fără să ne gândim la nimic, numai la iubirea dumnezeiască. Nici să ne rugăm mânaţi de un scop anume, zicând lui Dumnezeu: „Fă-I pe cutare sănătos, ca să vină aproape de tine". Asta nu e potrivit, să-i arătăm noi mijloacele lui Dumnezeu. Cum să-l spunem lui Dumnezeu: „Fă-mă bine"? Cum să-L înştiinţăm noi pe Cel ce ştie toate? Noi ne vom ruga, dar este cu putinţă ca Dumnezeu să nu vrea să ne asculte.

Un om m-a întrebat cu ceva timp în urmă:

- Când o să mă fac bine?

- A! îi zic. Dacă zici: „Când o să mă fac bine?", niciodată n-o să te faci bine. Nu este cuviincios să-L rogi pe Dumnezeu pentru astfel de lucruri. Te rogi din răsputeri lui Dumnezeu să-ţi ia boala. Dar atunci aceasta te cuprinde şi te strâmtorează mai mult. Nu trebuie să ne rugăm pentru asta.

S-a înfricoşat şi a zis:

- Să nu fac rugăciune!?

- Aoleu! îi zic. Să faci chiar multă rugăciune, dar ca să îţi ierte Dumnezeu păcatele şi să-ţi dea putere ca să-L iubeşti şi să I te dăruieşti. Căci cu cât te rogi să plece boala, cu atâta se lipeşte de tine, te îmbrăţişează, te strânge şi nu se mai desparte de tine. Fireşte, dacă simţi ca om o greutate lăuntrică şi o neputinţă, atunci să-L rogi cu smerenie pe Domnul să-ţi ridice boala.

Să ne lăsăm cu încredere în seama iubirii lui Dumnezeu

Atunci când ne predăm lui Hristos, se linişteşte organismul nostru duhovnicesc, având drept rezultat funcţionarea fiziologică a tuturor organelor. Toate sunt influenţate. Ne facem bine, încetăm să suferim. Chiar şi având cancer, dacă îl lăsăm pe acesta în seama lui Dumnezeu şi astfel sufletul nostru se linişteşte, harul dumnezeiesc poate ca prin această liniştire să lucreze tămăduirea cancerului şi a celorlalte.

Iar, dacă vreţi să ştiţi, şi ulcerul la stomac tot de la nevroză se face. Sistemul simpatic, dacă este presat, se strânge şi suferă, şi astfel se naşte ulcerul. Una, două, trei - strânsoare, strânsoare, strânsoare, strâmtorare,strâmtorare, strâmtorare, frământare, frământare, frământare, hop! - ulcer. Ulcer sau cancer, depinde. Când în sufletul nostru există încurcături, ele influenţează trupul, iar sănătatea nu merge bine.

Lucrul cel mai desăvârşit este de a nu ne ruga pentru sănătatea noastră. Să nu ne rugăm să ne facem bine, ci să ne facem buni. Şi eu pentru mine însumi aşa mă rog, vă spun. Aţi auzit? Nu buni, adică virtuoşi, „să devenim asta, asta, asta...", ci să dobândim râvnă dumnezeiască; să ne lăsăm cu încredere în seama iubirii lui Dumnezeu, să ne rugăm mai degrabă pentru sufletul nostru, pe care îl înţelegem în-trupat înlăuntrul Bisericii, împreună cu toţi semenii noştri şi cu toţi fraţii cei întru Hristos.

Şi eu deschid mâinile şi mă rog pentru toţi. în faţa Sfântului Potir, când mă împărtăşesc, îmi deschid sufletul să-L primească pe Domnul şi-mi plec capul şi mă rog pentru voi, pentru acela, pentru acela, pentru întreaga Biserică. Aşa să faceţi şi voi. Aţi înţeles? Să nu vă rugaţi pentru sănătatea voastră. Să nu spuneţi: „Doamne, fă-mă bine". Nu! Ci „Doamne lisuse Hristoase, miluieşte-mă", cu negrijire de sine, cu iubire, fără să aşteptaţi nimic. „Doamne, tot ce voieşte iubirea Ta..."; numai astfel veţi lucra de acum înainte, iubindu-L pe Hristos şi pe fraţii noştri. lubiţi-L pe Hristos. Deveniţi sfinţi. Lăsaţi-vă numai în seama prieteniei lui Hristos, a iubirii lui, a dragostei dumnezeieşti.

Oare nu se întâmplă şi cu mine - care simt această râvnă, această adorare - acelaşi lucru, adică a nu mă lăsa biruit în boală sau în cancer, deşi îmi simt trupul putrezit? Nu trebuie să vorbesc, dar iubirea mea pentru voi şi pentru întreaga lume nu mă lasă să tac. Vorbind, plămânii mei rămân fără oxigen şi este foarte rău, căci suferă inima. Am pătimit ceva mai rău decât un infarct. însă trăiesc. Nu-i asta lucrarea lui Dumnezeu? Da, iar eu fac ascultare voii lui Dumnezeu, în boală. îndur fără cârtire şi... cu mustrare de sine, căci Cine ar putea să scoată ceva curat din ceea ce este necuraţi? [70]. Sunt rău, suferă şi duhul meu.

îi spun unui pustnic cu care ţin legătura:

- Roagă-te pentru mine. Eu te iubesc! lubeşte-mă şi tu, şi miluieşte-mă - rugându-te pentru mine - ca Dumnezeu să mă miluiască.

- Ei, tu să te rogi, îmi zice.

- Eu, îi zic, încep să am lipsuri acum în toate cele pe care le-am făcut atâţia ani. Cum spune un tropar?

„Mintea s-a rănit, trupul s-a trândăvit, duhul boleşte; cuvântul a slăbit, viaţa s-a omorât, sfârşitul este lângă uşi. Pentru aceasta, ticălosul meu suflet, ce vei face când va veni Judecătorul să cerceteze ale tale?" [71]

Pentru mine grăieşte acest tropar, în el mă văd pe mine însumi. Mă gândesc că, dacă n-aş fi făcut aceea şi aceea, n-aş suferi acum, aş fi mai aproape de Hristos. O spun pentru mine, care sunt necugetat...

Dacă vreţi să aveţi sănătate şi să trăiţi mulţi ani, ascultaţi ce zice înţeleptul Solomon: începutul înţelepciunii este frica lui Dumnezeu, şi priceperea este ştiinţa celui sfânt. Căci prin Domnul se vor înmulţi zilele tale şi se vor adăuga ţie ani de viaţă (Pildele lui Sol. 9, 10-11). lată secretul: să dobândim această înţelepciune, această cunoaştere, iar atunci toate vor merge bine, toate se vor rândui şi vom trăi cu bucurie şi sănătate.

[cristiboss56]

Despre Patimi

Cand faci un pacat si te stapaneste si devine patima, efectiv intra demonul in tine intr-un anumit fel si te chinuie. Si daca ai o patima, sa zicem betia, desfraul, maina, razbunarea, nu ea in sine te chinuie, ca patima in sine nu are nici trup, nici suflet, ci demonul care o aprinde, care te bombardeaza si te imboldeste sa o faci, care te indeamna: “intra aici!“, “Razbuna-te pe cutare. Iata-l ca vrea sa te omoare. Da-i tu in cap!“, “Iata dincolo! Intra in casa pacatului!“, “Du-te si ucide-ti pruncul!“, “Lasa-ti sotul! Uite te asteapta altul sau alta!“. Nu patima in sine e cea care te chinuie, desi ea este o deprindere, ci demonul, diavolul. De aceea spune Sfantul Efrem Sirul ca la sfarsitul vietii faptele bune se transforma in ingeri si faptele rele in diavoli, si ingerii sau faptele bune il insotesc pe suflet de-a dreapta, iar cele rele de-a stanga, pana la tronul judecatii lui Hristos.

PICATURI DE INTELEPCIUNE DE LA STARETUL DIONISIE DE LA COLCIU

Daca treci cu vederea greseala, jignirea pe care ti-a facut-o celalalt, atunci il lumineaza harul Duhului Sfant si pe celalalt sa fie mai bun.
Blandetea este cel mai bun medicament du*hovnicesc pentru o viata buna si sanatoasa, atat sufle*teasca, cat si trupeasca.
Smerenia adevarata nu se poate castiga fara un povatuitor, mai ales astazi, cand egoismul este se*manat inca din pruncie. Trebuie sa ne supunem sub un povatuitor care sa aiba scop bun. Una e ca ni se pare noua ca ne smerim si alta este adevarul. Adevarul in incercari se da la iveala.
In Biserica trebuie sa ascultam cuvintele dum*nezeiesti ca [si] cum le-am soarbe, ca cum am fi insetati, asa sa ne facem o dispozitie launtrica, si atunci vom avea rabdare si ne vom folosi duhovniceste.
http://www.razbointrucuvant.ro/2011/...bim-intre-noi/

[Ekaterina]

Leon (un oarecare ofiter - n. rea. ruse) s-a indragostit, dragostea s-a dovedit a fi fara speranta, si el se chinuie. Poftim leu!!! Si inca nu leu simplu, ci leu ofiteresc! Altora le comanda: „La drea-a-a-pta!", iar el trage la stanga. Siesi ar trebui sa isi comande: „La drea-a-a-pta!" Si mars-mars... Ce rost are o astfel de purtare ? Daca ar fi fost vreo nadejde, era logic sa mai astepte, dar daca n-are ce astepta ? Aceasta nu e dragoste, ci o durere rea a inimii, de care se apropie vrajmasul si o atata.

Patima orbeste, iar vrajmasul baga in ceata. Si se chinuie omul, si stai de te minunezi ca-i place sa se chinuie si nu vrea sa se departeze de chinul sau. Asta nu are nici o noima. Omul trebuie sa comande inimii: „Ciocul mic, nu sufla, ca te fac zob!", iar apoi sa inceteze a se mai gandi la „ea"... Sa arunce cat mai departe tot ce ii aminteste de „ea", sa caute pete in soarele mandretii „ei" si sa se uite mai mult la acestea. Iata o apica destul de rece pentru racorirea inimii, mai ales daca lipsa de sperante a dragostei tine de simtamintele fetei.

Va trece suferinta; o sa mai vina cateodata, insa nu foarte arzatoare. Eu aveam douazeci de ani cand am trecut prin asta. Mi-am dat porunca... si a trecut. Au mai fost crize, dar am rabdat, fiindca aveam in vedere un alt tel. Bine este pentru cel ce sufera de aceasta boala sa aiba ceva de facut. Daca nu are, sa-si gaseasca. Domnul sa va binecuvanteze pe voi toti si toate lucrurile voastre.
Sfantul Teofan Zavoratul

[Inna3003]

Buna seara. Acum trei saptamani am nascut un baietel sanatos cu Apgar 10 la nastere, dar care a murit dupa 19 ore de viata. Din momentul in care l-am nascut mi-a fost luat de langa mine si am fost despartiti definitiv. Din raportul anchetei la clinica unde am nascut a reiesit ca a fost culpa medicala. De atunci, eu si familia mea nu putem sa avem liniste sufleteasca si sa ne revenim psihic.Nu stiu ce acatist sa citesc sa imi gasesc linistea. Imi doresc sa tin in brate un copil , sa ii ofer dragostea mea de mama. Nu stiu ce as putea face sa imi revin. Nu vreau sa port ura doamnei doctor, vreau sa ma pregatesc sa psihic pentru urmatorul copil.Va rog daca puteti sa ma ajutati cu un sfat .

[MihaiG]

Doamnă, în primul rând, condoleanţele mele.

În al doilea rând, vă rog să mă iertaţi că îndrăznesc să vă răspund, deşi nu cred că pot să vă înţeleg cu adevărat situaţia şi durerea.

Nu sunt un mare iubitor de oameni adulţi, dar iubesc mult copiii, şi de aceea îmi îngădui să vă răspund.

Dar nu sunt multe de zis într-o asemenea situaţie.

Poate, doar: "Facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ".

Rugaţi-vă, pentru sufletul copilului dumneavoastră, Maicii Domnului. Ea ştie ce înseamnă să-ţi vezi copilul murind. Ea va duce rugăciunea unei mame la Fiul ei, care va dărui copilului dumneavoastră Viaţa veşnică în Împărăţia Sa, iar dumneavoastră alţi copii.

Îmi cer iertare dacă mesajul nu este foarte de folos. Îngăduiţi-mi să mă rog pentru sufletul micuţului dumneavoastră.

[Demetrius]

Cristos a înviat!

În prealabil postat de Inna3003

Buna seara. Acum trei saptamani am nascut un baietel sanatos cu Apgar 10 la nastere, dar care a murit dupa 19 ore de viata. Din momentul in care l-am nascut mi-a fost luat de langa mine si am fost despartiti definitiv...

Nu ați fost despărțiți definitiv.
Eu spun că, urmare a rugăciunilor dvs, în curând băiețelul va reveni, printr-o altă naștere, în brațele dvs și nu veți mai fi despărțiți.