Postul negru

[vsovivi]

Acuma cum e cu postul la nădejde şi deznădejde, păi e vorba de hulă, înjurătură, blestemul şi cearta cea iute care vine la gură, aia e nădejdea în sine însuşi, în minciuna măririi de sine... are o poftă, o lăcomie, o ispită... un viitor luminos, o încredere într-o născocire, e un slogan tradiţional al jmecherilor, al meseriaşilor, al ambiţiei care nu vrea nici cum să iasă...

...iar deznădejdea şi fatalitatea trufaşă este dezbinare de Dumnezeu şi punerea încrederii şi speranţei în ajutorul gLumii şi în vrăjitoriile ei cu satana cu tot de parcă te-ar sluji şi te-ar vindeca ea...

şi ambele lucrează în om cu aluzia pornografică a plăcerilor... şi cu răzbunarea ironică aşa fel încât răneşte şi măreşte rana ca să simtă prin mânie, prin aprindere, prin aţâţare, prin bârfă şi răutate bruscă, prin pâră şi autopâră pentru ca să împlinească superstiţia că cică rana se vindecă dacă făptuieşti răutatea răzbunării... după moda aia: io te-am făcut io te omor, care derivă din furt şi crimă de cele sfinte căci omul îşi fură căciula şi munca şi dacă e a lui şi se supără, el şi-o dărâmă... uitând de fapt că nimic nu are pe care să nu le fi primit ca dar căci şi strădania omului după smerenie e tot un dar primit de sus prin naştere din Dumnezeu.

[vsovivi]

Mai trebuie post negru de tot la ceva, la neliniştie şi frică şi disperare şi mai ales să nu fi jignibil şi supărat şi nemulţumit şi întărâtabil sau suspicios dacă te mustră Domnul direct sau prin cineva, sau din ăla prostu' care se mânie şi se enervează ca necredincioşii... adică să nu te joci cu responsabilitatea că o să ajungi jucăria satanei prin jocool tău de scenă... joaca cu poftele rele ce se dau bune... jocul filmelor în care tu eşti jucătorul cu plăcerile... 'nevinovate' şi te mândreşti ca jmecherii cărora le fug ochii mai repede ca păstorii plătiţi când vine lupu'.

Deci trebuie post la joaca de-a jignibilul credool care se lasă mituit la funcţii înalte şi la plăceri deşarte ca să ucidă pârâţii... ca să se scape de obligaţii... învoindu-se uşor cu toate 'judecăţile' parveniţilor ce vor mereu să parvină la minciunile măririlor de sine... a lor sau ale gLumii cu aluziile cele porceşti... la bani şi femei.

Nu te JUCA!.. visându-te... mare şi grozav... şi serios... şi căsătorit.
Nu te juca de-a poftele bune rău... că-s poftele rele!..
...că-ţi va zice singurul Dumnezeu ce se poate simţi cu adevărat jignit, îţi va zice Domnul ţie: '...6 vase!'

Ştii de unde te jigneşti şi de ce eşti jignibil? Din parvenitism că vrei să te lauzi şi tu în minciuna măririi de sine după care alergi... fugi ca să prinzi toţi dracii din urmă... te închipui cu tot felul de merite şi dacă nu ţi se oferă din belşug atunci te superi şi te simţi jignit în borgoliu... ca părbatul cel mai cel ce se crede ratat.

[juliadogaru]

Am inceput sa tin posturile mari de vreo 5 ani...la inceput mi-a fost mai greu, insa acum le duc cu o mare bucurie. Ce ma intristeaza cel mai mult este faptul ca sarbatoarea de Pasti nu este apreciata pentru valoareaei spirituala, ci se pune egal cu muuuulta mancare, oua si cozonaci.
Deja ma cert cu "gospodinele" care nu pot lasa oalele pe foc pentru a merge la biserica la denii, si, mai ales, la slujba Prohodului, cea mai frumoasa slujba a Saptamanii Patimilor.
Incotro ne indreptam? Spre hrana trupului, fara a ne mai gandi la hrana sufletului?!
Paste fericit tuturor...si multa lumina in suflete!