Sfantul Trifon pictat cu un soim pe brat

[tabitha]

Începutul m-a cam dezamăgit. De unde ideea asta de figurine de ciocolată care închipuiesc "tabloul" de Crăciun? Mă rog, o fi fost poate în România, că mai nou acolo se pare că este "țara tuturor posibilităților"... după ce mă tratez cu o cafea, să mă mai trezesc din nesimțirea asta yankee, sper să pot urmări cu mai mult interes acel interviu al Mihaelei Helmis cu Sorin Dumitrescu.

***

Da, până să revin la Mihaela Helmis, am dat peste un interviu aniversar: Sorin Dumitrescu la 65 ani.
Interviu luat de Petre Mihai Băcanu (n-am mai auzit de el de un car de ani!!) și publicat in ziarul Timpul la 16 Martie 2011.
Mi-a rezonat plăcut (oare de ce?) această mărturie despre începuturile sale ca pictor de icoane:
Când ați început să pictați icoane?
Din păcate, abia în jurul vârstei de 40 de ani! Dar întotdeauna cu un alt entuziasm, altul decât entuziasmul creativității curente. Te împinge să faci icoane o altfel de simțire, o simțire în fine, deplină, completă și îndrituită. Asceții o numesc simțire înțelegătoare. Fără ea, nu se pot face icoane adevărate.
http://www.ziarultimpul.ro/articole/...ape-20-de-ani/

***

Despre Icoana Nașterii Domnului : Oare de ce apar acolo tocmai boul și măgarul, și nu alte animale? de asta nu s-a discutat, sau poate mi-a scăpat mie.

[delia31]

În prealabil postat de mirela.t

Începutul m-a cam dezamăgit. De unde ideea asta de figurine de ciocolată care închipuiesc "tabloul" de Crăciun? Mă rog, o fi fost poate în România, că mai nou acolo se pare că este "țara tuturor posibilităților"... după ce mă tratez cu o cafea, să mă mai trezesc din nesimțirea asta yankee, sper să pot urmări cu mai mult interes acel interviu al Mihaelei Helmis cu Sorin Dumitrescu.

***

Da, până să revin la Mihaela Helmis, am dat peste un interviu aniversar: Sorin Dumitrescu la 65 ani.
Interviu luat de Petre Mihai Băcanu (n-am mai auzit de el de un car de ani!!) și publicat in ziarul Timpul la 16 Martie 2011.
Mi-a rezonat plăcut (oare de ce?) această mărturie despre începuturile sale ca pictor de icoane:
Când ați început să pictați icoane?
Din păcate, abia în jurul vârstei de 40 de ani! Dar întotdeauna cu un alt entuziasm, altul decât entuziasmul creativității curente. Te împinge să faci icoane o altfel de simțire, o simțire în fine, deplină, completă și îndrituită. Asceții o numesc simțire înțelegătoare. Fără ea, nu se pot face icoane adevărate.
http://www.ziarultimpul.ro/articole/...ape-20-de-ani/

***

Cu riscul că cineva o să se cam supere, n-aș putea spune că m-a impresionat deosebit acel interviu radiofonic. Nimic nou pe frontul de Vest. Poate cu ceva mici excepții, de pildă: Versetul 3 din nu știu ce profet... da, uite că nu mai știu care. În rest, teme de care am mai auzit, coincident chiar pe acest forum, de la colegul Mihai - un admirator al maestrului Sorin Dumitrescu.
Despre Icoana Nașterii Domnului : Oare de ce apar acolo tocmai boul și măgarul, și nu alte animale? de asta nu s-a discutat, sau poate mi-a scăpat mie. În rest, un discurs nuanțat parcă de un grad prea mare de autosuficiență. Deși se bate monedă pe acea neliniște care ar trebui să caracterizeze adevăratul credincios.
Definiția parohiei - via Yannaras - mi se pare perfect compatibilă cu traiul în Biserica din Occident. Da, atât de blamatul occident care știe numai să pervertească realitatea bisericească, cred unii.

De ce apar boul si asinul in icoana nasterii si nu alte animale? Pai, tocmai despre animalele astea doua vorbea Sorin Dumitrescu preluand acel verset 3, al carui autor zici ca ti-a scapat. E versetul 3 din primul capitol de la Isaia: "Boul isi cunoaste stapanul si asinul ieslea Domnului sau, dar Israel nu ma cunoaste; poporul meu nu ma pricepe“.

Imaginea asta a boului si asinului care se uita cu un alt fel de intelegere la faptura infasata din ieslea Betleemului , recunoscandu-si Creatorul dupa alte criterii decat cele ale ratiunii, nu e altceva decat o imagine cu lux de detalii profetita cu 700 de ani inainte ca evenimentul sa se fi petrecut.
Asa incat, (din cat am inteles de la maestrul Sorin Dumitrescu), privitorul icoanei e provocat sa se nedumereasca, sa faca niste linkuri mentale menite sa-i genereze un declic, sa-l scurtcircuiteze, sa se ridice macar la nivelul de intelegere al necuvantatoarelor, care isi recunosc Creatorul din instinct.

...sau poate ele Il (re)cunosc cu acea ,,simtire intelegatoare", ca sa folosesc sintagma deja consacrata de care aminteai si tu.

Poate ca boul si asinul au acea simtire intelegatoare (atat cat e data necuvantatoarelor) dar omului ii este scindata simtirea inimii de intelegerea ratiunii. Acel verset 3 din Isaia 1 are o deschidere de intelesuri in cascada, pe care Sorin Dumitrescu ne invita sa nu le trecem cu vederea ori sa le expediem facil. Caderea umanului din vietuirea in har a provocat in fiinta omului o ruptura ontologica care pe masura extinderii ei prin pacate, il poate duce pe om la o nesimtire subanimalica, chiar demonica.

Pana nu depasim divortul asta dintre minte si inima, pana nu punem inceput unirii dintre ele, vom vietui fragmentar, schizoid, blazati si neautentic, incapabili sa ne minunam, adica sa-vietuim-in-interiorul-minunii, asa cum s-au minunat ingerii cand Cel neincaput S-a lasat incaput in iesle.
"Boul isi cunoaste stapanul si asinul ieslea Domnului sau, dar Israel nu ma cunoaste; poporul meu nu ma pricepe“. Dramatic.

[tabitha]

Multumesc, Delia. Chiar ma gandeam sa reiau interviul respectiv si sa-mi notez ceea ce imi scapase.