Sa ne intrebam constiinta...

[ucenic]

În prealabil postat de Profetul de carton

dumneata ai duhovnic?

In sensul bisericesc ortodox, nu; intr-un sens mai larg, precum un confident apropiat, da - pastorul din biserica locala.

Insa nu am prieten mai bun si confident mai apropiat decat Iisus Hristos.

[Profetul de carton]

În prealabil postat de ucenic

In sensul bisericesc ortodox, nu; intr-un sens mai larg, precum un confident apropiat, da - pastorul din biserica locala.

Insa nu am prieten mai bun si confident mai apropiat decat Iisus Hristos.

domnule, dumneata nu crezi in taina spovedaniei, nu ai duhovnic, cum iti permiti sa recomanzi altora sa aiba un duhovnic?

[georgeval]

Constiinta este glasul lui Dumnezeu din om. Daca omul este in afara comuniunii cu Dumnezeu va mai avea conștiință?

[adam000]

În prealabil postat de georgeval

Constiinta este glasul lui Dumnezeu din om. Daca omul este in afara comuniunii cu Dumnezeu va mai avea conștiință?

Bine spus!

[Mihailc]

În prealabil postat de georgeval

Constiinta este glasul lui Dumnezeu din om. Daca omul este in afara comuniunii cu Dumnezeu va mai avea conștiință?

Va avea, însă glasul ei se va auzi tot mai slab sau chiar va amuți perioade îndelungate. Comuniunea cu Dumnezeu nu e o constantă și petrece adesea paradoxal: atunci când ne doare cel mai tare îndepărtarea de El, comuniunea e mai puternică, iar când ne simțim mai adăpostiți, cu grilele de identificare ale ”bunului creștin” aduse la zi, de fapt ne distanțăm tocmai datorită faptului că nu urmărim bucuria comuniunii ci doar îndreptățirea formală.

[adam000]

În prealabil postat de Mihailc

atunci când ne doare cel mai tare îndepărtarea de El, comuniunea e mai puternică, iar când ne simțim mai adăpostiți, cu grilele de identificare ale ”bunului creștin” aduse la zi, de fapt ne distanțăm tocmai datorită faptului că nu urmărim bucuria comuniunii ci doar îndreptățirea formală.

Cred ca intre acestea doua, diferenta majora este doar ca in prima situatie omul constientizeaza / percepe departarea si de aici dorul dupa Dumnezeu (dar pare "mai aproape / puternica" macar pt ca dorul acela arata tanjirea reala si sincera a sufletului dupa Dumnezeu; e un strigat din inima, un soi de rugaciune? - iar Dumnezeu neindoielnic raspunde unei rugaciuni), in timp ce in celalalta nu este constient de distanta (apropo de indatoriri si de cat de "aduse la zi" sint ele... una din "indatoriri" este sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau din tot sufletul si din tot cugetul tau - deci cat de adusa la zi e aceasta?). Insa nu poti vorbi de o adevarata comuniune cu Dumnezeu in aceste cazuri, cred eu.

[Mihailc]

În prealabil postat de adam000

Cred ca intre acestea doua, diferenta majora este doar ca in prima situatie omul constientizeaza / percepe departarea si de aici dorul dupa Dumnezeu (dar pare "mai aproape / puternica" macar pt ca dorul acela arata tanjirea reala si sincera a sufletului dupa Dumnezeu; e un strigat din inima, un soi de rugaciune?), in timp ce in celalalta nu este constient de distanta (apropo de indatoriri si de cat de "aduse la zi" sint ele... una din "indatoriri" este sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau din tot sufletul si din tot cugetul tau - deci cat de adusa la zi e aceasta?). Insa nu poti vorbi de o adevarata comuniune cu Dumnezeu in aceste cazuri, cred eu.

”Grilele de identificare” sunt similare îndreptățirilor fariseului din celebra parabolă pe care am citit-o în Biserică la începutul Triodului.

Cât privește sinteza tuturor poruncilor posibile pe care ai redat-o parțial, ea nu poate fi privită ca îndatorire întrucât nu poți iubi la comandă ”din tot sufletul și din tot cugetul tău” fără să-ți falsifici trăirile prin autosugestie sau alte căi de trezit psihologeme în conștiință.
E o taină cum ajungem să-l iubim pe Domnul, dar și o tristețe perpetuă a inconsistenței acestei iubiri a noastre pentru El. Iar barometrul iubirii de Dumnezeu este iubirea icoanei Sale în fiecare ipostas uman, chiar dacă chipul din ele este foarte îndepărtat de asemănare.

[adam000]

De aceea am spus "indatorire" in ghilimele. De fapt este o descoperire. Insa dpdv al puterii/masurii omului de a iubi, nu stiu daca barometrul este acela pe care il enunti tu - poate doar privind din exterior (tocmai pt ca omul, la masura sa, nu poate iubi la comanda). Cred ca de fapt iubirea omului pt Dumnezeu nu este chiar a omului pt Dumnezeu, ci a Lui Dumnezeu pt om (Dumnezeu face sufletul omului sa arda de iubire pt El, nu e ceva ce omul face prin puterile/stradania sa proprie). La fel si iubirea aproapelui - este ceva ce Dumnezu face, prin iubirea Lui, nu este ceva ce omul face prin stradania sa. Cumva, a omului este doar dorinta (tanjirea), rugaciunea si stradania, iar a Lui Dumnezeu implinirea (dragostei pt Dumnezeu si pt aproapele).

[laurastifter]

În prealabil postat de ucenic

In sensul bisericesc ortodox, nu; intr-un sens mai larg, precum un confident apropiat, da - pastorul din biserica locala.

Insa nu am prieten mai bun si confident mai apropiat decat Iisus Hristos.

"Insa nu am prieten mai bun si confident mai apropiat decat Iisus Hristos"
O afirmaţie ce dovedeşte din partea dvs "bună îndrăznire". :)
Mântuitorul nostru Hristos a venit în lume pentru a deveni Fratele nostru, Prietenul nostru Cel mai drag, rămânând şi Dumnezeu adevărat. Slavă Lui pentru toate!!!