La ce sa luam aminte mai mult in Postul Mare?

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de adam000

Omul care traieste in lume nu are cum sa nu deranjeze pe altii, oricat de mult ar increca sa nu o faca. Daca am trai singuri in pustie, atunci da, nu am deranja pe nimeni pt ca nu am avea pe nimeni in jur pe care sa deranjam. Insa in societate, oricat ne-am stradui, nu avem cum sa nu deranjam pe careva dintre cei cu care interactionam. Chiar fara nici o intentie de a deranja.

Cand intelegem acest simplu adevar, atunci va parea drept sa ii accept si pe ceilalti sa ma deranjeze (pt reciprocitate, nu neaparat fata de aceleasi persoane, ci fata de oamenii din jur).

Daca ne-am gandi ca Dumnezeu se "deranjeaza" pt noi in fiecare clipa (macar pt faptul ca existam), atunci nu e drept ca si eu sa ma deranjez pt aproapele meu (daca Dumnezeu se "deranjeaza" pe mine)?

Ma refeream strict la chestiuni rautacioase si nu la modul de a face compromisuri firesti in mediul social. Sa presupunem ca te pomenesti cu toata zapada din curtea vecinului, aruncata langa peretele casei tale, pe inaltime de 3-4 m. Sau in spatiul dintre case, peste bazinul hidroforului, de unde, daca nu m-as fi muncit sa-l eliberez, s-ar fi umplut de apa. Sau sa te pomenesti cu butuci de vie plantati in curtea ta, dar care se intind in bolta in curtea vecinului... Sau sa descoperi frecvent zeci de peturi, sticle goale de sampanie, cutii de bere, aruncate in curte, sau depozite intregi de gunoi mai prin fundul gradinii... Iar astea sunt doar cateva. Pentru unele m-a costat mult ca sa refac starea de fapt. Si NICIODATA n-am spus nimic. Ne intalnim, vorbim de vreme si de altele si-mi e rusine mie de rusinea care-ar trebui sa-i fie lui. Si NU. Nu i-am gresit niciodata cu nimic, dimpotriva, am cautat sa fiu un vecin cat se poate de linistit asa incat sa nu supar pe nimeni. Poate de aceea ma si doare. Ma rog la Dumnezeu sa-l ierte si sa-i dea intelepciune, iar mie rabdare sa trec cu bine peste toate. Daca inca sunt pus in fata unor astfel de incercari, inseamna ca mai am drum lung de parcurs pana la a le primi pe toate cu... bucurie...

[adam000]

Mosnege, fa-ti gard inalt din plasa de sarma spre vecinii care fac chestii de-astea, plasa cu ochiuri cat mai mici si cat mai inalt, astfel incat sa permita accesul luminii, dar daca vecinul vrea sa-si dea zapada la tine in curte sa i se lipeasca de gard, sau sa nu poata arunca gunoaiele peste gard.
E o modalitate nonverbala pasnica de a-i arata ca asa ceva nu accepti.

Chiar daca aratandu-i intr-o maniera pasnica (neutra) ca nu accepti sa-ti faca mizerii, poate ca atunci se va simti el un pic jenat, insa nu astepta sa ii apara brusc rusinea. Omul care a fost invatat ca e ok sa se intinda fix pina unde ii permit ceilalti, nu intelege ca face ceva rau, nu i-a fost cultivata prin educatie rusinea, ci i se pare firesc sa ocupe spatiul pina cand celalalt ii arata limita. Deci nu are sens sa astepti tu ca el sa se simta rusinat (deci nici sa te doara pe tine de comportamentul lui, sau sa te simti tu rusinat ca nu are el rusine). Uneori ceea ce noua ni se pare rautate, este doar prostie sau nesimtire.

[costel]

"Ridicati-va, macar pentru o clipa, din mlastina intereselor voastre imediate. Luati un pic de inaltime! Luati un pic de distanta! Desprindeti-va, intr-un minim elan igienic, de maruntaie, de idiosincrazii, vorbe goale, obsesii, nevroze. Respirati mai amplu, priviti, scurt, spre mijlocul cerului, reinvatati sa suradeti. Exista si alte bucurii decat bucuria de a-ti strangula dusmanul. Exista si alte placeri decat placerea de a rani, de a calomnia. Nu va mai conduceti viata din subteranele sufletelor voastre agitate. Asezati-va, la rastimpuri, pe un loc mai inalt decat voi insiva. Sus inima! Si capul! Viata, viata adevarata e in alta parte..." (A. Plesu).

[adam000]

Plin de elan mesajul (nu o spun cu ironie), dar daca vrem sa ne inaltam spre ceva, trebuie intai sa cunostem pe unde stam, care sint limitele proprii si dreapta socoteala. Altfel risti sa cazi mai rau decat unde erai. In acest sens (si nu e o aluzie catre Mosneagu sau catre tine, ci o tema de reflexie pt fiecare din noi) citeam aici o povestioara:

http://www.razbointrucuvant.ro/2008/...ea-virtutilor/

„Diavolul păzitor” al unui englez oarecare îl îndeamnă din răsputeri pe muritorul asupra căruia „veghează” să se jertfească într-o chestiune care-l preocupă: aceea specific britanică a ceaiului. Muritorul ar vrea să bea ceaşca de ceai de la ora cinci pe terasă. Nevasta şi soacra preferă să o bea înăuntru. Cedează, îi suflă diavolul, fii smerit şi bun, altruist, jertfeşte-te, fa-le pe plac. Omul îşi bea aşadar ceaiul cu ele, şi toată vremea se simte nefericit şi nedreptăţit, băutura i se opreşte în gît, blestemă în minte ambele femei care la rindul lor văd bine că le-a făcut concesia în silă şi simt cum le cuprinde antipatia. Diavolul jubilează. Trei exemplare în perspectivă.
Ce trebuia să facă muritorul? Să nu meargă prea departe pe calea virtuţii într-o chestiune secundară, să-şi recunoască limitele; să fi spus, deschis şi simplu, că-i este mai plăcut a lua ceaiul pe terasă, chiar singur. Ele ar fi stat înăuntru, el afară, toată lumea era mulţumită, „spiritul de jertfa” lipsită de dreaptă socotinţă (şi pus în aplicare unde nu avea ce căuta) era învins şi, la un mai mare nivel de modestie, nici unul din cele trei suflete nu ar fi apucat-o pe meandrele resentimentului şi iritaţiei - meandre care pentru dracii mărunţi sunt un predilect şi adevărat corso”.

[Ekaterina]

Minunat cuvantul Parintelui Paisie, a trait aceasta noblete si toti cei ce l-au cunoscut sau au citit cartile aparute despre Parintele, au simtit din plin aceasta virtute a Parintelui.

Am gasit la Parintele Sofian Boghiu un cuvant despre ce conteaza foarte mult in post.

"In post conteaza foarte mult sa va iertati unul pe altul. Postul n-are nici o valoare cand ai necaz pe cineva si nu te poti impaca cu el. Poti sa mori de foame - nu are nici un rost postul tau pana cand nu te impaci cu celalalt. Dar nu asa, o impacare de politete, ci o iertare din toata inima. Numai atunci postul va fi cu adevarat de folos".