Yoga,reiki spiritism si alte "inselaciuni"

S-ar putea spune că multe religii sunt bune... la ceva. Că există o căutare spirituală foarte veche, în Orientul Îndepărtat fiind semnalată de peste 5000 de ani. Că cei care le practică se simt mai bine, că pot obţine ceva în plan spiritual: o armonie, o împăcare cu sine şi cu semenii, stăpânire a patimilor, vindecare prin integrarea mai bună în lumea din care facem parte, în mediul din care suntem creaţi. Chiar şi Ortodoxia, practicată doar la nivel de religie, poate aduce beneficii similare.

Dar să transcendem lumea creată, să ne izbăvim de moarte, pentru a trăi viaţa cea nouă, în har, nu putem s-o facem noi, prin niciun fel de practică. Asta doar Hristos (Cel necreat) o face, prin jertfa Lui veşnică. Iar noi, numai în măsura în care ne impropriem viaţa Lui, în Biserică, o putem primi. Nu te poate mântui nimic şi nimeni altcineva decât El. Nu poţi să fii viu fără Cel viu; nu poţi birui moartea singur.

De aceea, toată strădania creştinului trebuie să fie de a se goli de sine ca să trăiască Hristos în el. O căutare permanentă a Lui, acolo unde ştim că este: în Biserica Sa, în Sfintele Taine, în cuvântul Său, în porunci, în semenii în suferinţă. Iar dacă ne întrebăm dacă suntem pe Cale, să ne vedem faptele: dacă sunt ale Lui sau nu. El însuşi la Judecată ne va cunoaşte după fapte, dacă faptele noastre sunt sau nu faptele Sale, dacă în chipul nostru se oglindeşte Chipul Său.

[CelMandru]

Frate, îți recomand cu cea mai mare căldură "Călăuză în credința ortodoxă" scrisă de arhim. Cleopa Ilie. Dacă este așa cum spui, că ți-ai întărit credința în Iisus Hristos, atunci, fii bun și aruncă o privire pe cuvântul de învățătură, și de mare folos, sculptat cu multă trudă de unul dintre cei mai mari părinți ai ortodoxiei românești. Frate, dacă într-adevăr crezi în Maica Domnului Dumnezeului Nostru, nu poți crede și în cei care o defăimează.

Eu simt că părerea mea ar fi de prisos pentru tine, și te las tot cu un cuvânt al părintelui:
Noi, dintru începutul plămădirii acestui neam, așa ne știm, români și creștini ortodocși. Așa ne-am născut și avem datoria să păstram curat și deplin ce am moștenit de la străbuni, ca de la Dumnezeu. Dar noi, obște ortodoxă română, să nu uităm niciodată evlavia, râvna și jertfa domnitorilor, strămoșilor și părinților noștri, cu care ei au apărat de-a lungul a aproape două mii de ani, patria și această credință care le-au fost date drept sfântă moștenire de la Domnul nostru Iisus Hristos, prin Duhul Sfânt, în Biserica Sa dreptmăritoare. Nu vrem să stricăm liniștea nimănui în cele ale conștiinței, dar nici nu vrem a ne depărta și a părăsi moștenirea străbuna în care noi simțim ca stă unitatea adâncă a neamului nostru.

Pentru noi, patria și ortodoxia sunt "grădina Raiului" dată nouă de Dumnezeu să "lucrăm în ea și să o păzim" (Facere 2, 15) cu sfințenie.

[freehugs]

În prealabil postat de N.Priceputu

S-ar putea spune că multe religii sunt bune... la ceva. Că există o căutare spirituală foarte veche, în Orientul Îndepărtat fiind semnalată de peste 5000 de ani. Că cei care le practică se simt mai bine, că pot obţine ceva în plan spiritual: o armonie, o împăcare cu sine şi cu semenii, stăpânire a patimilor, vindecare prin integrarea mai bună în lumea din care facem parte, în mediul din care suntem creaţi.

Multumesc! Asta simt si eu ! Dumnezeu sa ma ierte !

În prealabil postat de N.Priceputu

Chiar şi Ortodoxia, practicată doar la nivel de religie, poate aduce beneficii similare.

Dar să transcendem lumea creată, să ne izbăvim de moarte, pentru a trăi viaţa cea nouă, în har, nu putem s-o facem noi, prin niciun fel de practică. Asta doar Hristos (Cel necreat) o face, prin jertfa Lui veşnică. Iar noi, numai în măsura în care ne impropriem viaţa Lui, în Biserică, o putem primi. Nu te poate mântui nimic şi nimeni altcineva decât El. Nu poţi să fii viu fără Cel viu; nu poţi birui moartea singur.

De aceea, toată strădania creştinului trebuie să fie de a se goli de sine ca să trăiască Hristos în el. O căutare permanentă a Lui, acolo unde ştim că este: în Biserica Sa, în Sfintele Taine, în cuvântul Său, în porunci, în semenii în suferinţă. Iar dacă ne întrebăm dacă suntem pe Cale, să ne vedem faptele: dacă sunt ale Lui sau nu. El însuşi la Judecată ne va cunoaşte după fapte, dacă faptele noastre sunt sau nu faptele Sale, dacă în chipul nostru se oglindeşte Chipul Său.

Dumnezeu sa ne invredniceasca pe toti sa ajungem la trairea in Hristos !