intrebare pentru filocalicii forumului

[dobrin7m]

În prealabil postat de cristiboss56

Nu am cum sa ma supar , pentru ca observatile tale sunt totdeauna pertinente si nu se indeparteaza de la subiect , si sunt toteauna bazate pe Invataturile Sfintilor Parinti . Ce ne facem insa noi , cei cazuti , care nu ne putem compara cu Sfintii ? Imaginatia creatoare este totusi un Dar de la Dumnezeu . Vorbesc aici de imaginatia creatoare !Oricum ceea ce primim in dar , este din mila dumnezeiasca , caci cautand sa ajungem pe culmi, prin mari nevointe , fara sa avem virtutile , suntem in mare primejdie sa cadem in inselaciune, precum ne invata Sfantul Nectarie al Pentapoliei in invataturile sale despre discernamant . Nu putem compara omul de dinainte de cadere , cu cel cazut in pacat . Scopul vietii noastre este sa devenim desavarsiti si sfinti , dar calea este lunga , anevoiasa , ingusta , dar nu imposibila. Pentru omul din lume , rugaciunea spre Domnul este singura salvare de ai da in imaginatia sa cele bine placute Lui si cu adevarat de folos , mai pe inteles sa ne dea minte inteleapta .

Am postat pe threadul lui anna21 un citat din cartea "Ortodoxia este metoda de vindecare a sufletului" de Mitropolitul Ierotheos Vlahos din care extrag aici un citat sa il discutam un pic.

http://www.crestinortodox.ro/forum/s...410#post430410

"Al treilea tip este îmaginaţia creatoare, care dezvoltă civilizaţia şi arta. Oamenii încearcă să rezolve unele probleme sau să înainteze în dezvoltarea artei. Nu este ceva de condamnat, căci, aşa cum am spus, este o stare firească după cădere. Dar trebuie subliniat că este foarte primejdioasă pentru rugăciunea curată".

Deci imaginatia creatoare este si ea o stare fireasca dupa caderea lui Adam in pacat nu este o virtute daruita de Dumnezeu. Insa daca vrem sa ajungem la adevarata cunoastere de Dumnezeu trebuie sa ne ferim de ea pentru ca aceasta imaginatie creativa merge mana in mana cu mandria de sine si slava desarta. De aceea de pilda calugarul pictor de icoane sau biserici nu purcede la inceperea lucrului fara rugaciune curata ca apoi ceea ce creaza sa nu fie rezultatul imaginatiei sale ci a gandurilor bune ce vin de la Dumnezeu.

Acum darurile lui Dumnezeu sub forma de vedenii iarasi nu sunt produsul imaginatiei noastre ci sunt daruri de la Dumnezeu, cum ar fi vederea unui sfant sau a Maicii Domnului. de aceea doar cei ce se invrednicesc de aceste daruri le si primesc. Iar aceste vedenii nici nu e voie sa le includem in imaginatie. de aceea se numesc vedenii. Pentru ca sursa lor, originea lor este afara de mintea noastra, este de la Dumnezeu.

Acum am vazut cum traiesc monahii in Sf. Munte cand am primit la noi anul trecut o saptamana pe duhovnicul meu. Nimic nu isi imagineaza spre rezolvare a ceva pentru viitor ci lasa totul la voia Domnului. Iar hotararile le ia atunci pe loc cand sunt necesare si atunci cu rugaciune ca sa fie o hotarare buna si pe voia Domnului.
Daca e vorba de ceva constructiv iarasi se face rugaciune la Dumnezeu ca sa ii dea gand bun ca ceea ce vrea sa construiasca, fie si un proiect sa fie bun cu minte limpede si curata. A sta si a pritoci in imaginatie un viitor , indiferent din ce unghi privim este foarte primejdios si departe de adevarata traire ortodoxa.

Ce simplu poate fi viata. Orice lucrare avem de intocmit inainte de a o incepe in loc sa ne imaginam cum va fi si cum sa o fac, mai bine am face rugaciunea de incepere a lucrului si apoi am purcede la munca, ca Dumnezeu ajuta cu ganduri bune sa ducem la bun sfarsit lucrarea inceputa.

Oricum Dumnezeu nu randuie ca absolut toti sa fim mari descoperitori cu importanta extraordinara pentru oameni. Iar acei mari descoperitori din istoria omenirii eu consider ca tot Dumnezeu le-a dat gandul descoperirii, din pas in pas si nu au realizat ei prin propria lor imaginatie creatoare. Eu cred ca Dumnezeu in prestiinta Sa pune in anumiti oameni mai multa latura creatoare, sau inclinatie spre descoperire si apoi omul creste si isi dezvolta sau nu inclinatia. Unii din pacate isi dezvolta inclinatia dar cazuti fiind in pacate, altii isi dezvolta inclinatia credinciosi si lucratori in voia Domnului iar altii isi ingrop singuri talantul.

Legat de aceasta chiar am avut discutii cu un ateu caruia i-am spus: exemplu descoperirea atractiei gravitationale. Newton a avut gandul cel bun de la Dumnezeu sa descopere aceasta forta de atractie insa nu putem spune ca inainte de acest moment nu a existat in natura acest fenomen, dar nici nu putem spune ca inainte de Newton nu au fost oameni la fel de destepti sau poate mai destepti ca el. Eu consider ca Newton a descoperit pentru ca Dumnezeu a vazut ca e nevoie ca oamenii sa descopere asta si i-a dat gandul cel bun. Pana la Newton nu a fost poate nevoie ca oamenii sa stie de existenta acestui fenomen.

In ceea ce priveste pe mine am vazut ca imaginatia mi-a fost de multe ori foarte daunatoare in toate aspectele vietii. Si am vazut ca acum de cand ma las in voia Domnului sunt mult mai linistita, mai calma, nu mai am teama de ce va fi in viitor. Chiar imi amintesc o exclamatie minunata a sotului meu acum 2 zile: "Stiu ce va fi cu mine pana luni. De luni ce va vrea Dumnezeu." Am zambit si mi-am dat seama ca asa trebuie sa traim.

În prealabil postat de dobrin7m

Am postat pe threadul lui anna21 un citat din cartea "Ortodoxia este metoda de vindecare a sufletului" de Mitropolitul Ierotheos Vlahos din care extrag aici un citat sa il discutam un pic.

Cred ca e acelasi lucru cu "Psihoterapia ortodoxa. Stiinta Sfintilor Parinti" - Mitropolitul Hieroteos Vlachos. Acum se gaseste sub aceasta denumire...sper sa nu gresesc. Eu o am sub aceasta denumire.

[dobrin7m]

În prealabil postat de ovidiu b.

Cred ca e acelasi lucru cu "Psihoterapia ortodoxa. Stiinta Sfintilor Parinti" - Mitropolitul Hieroteos Vlachos. Acum se gaseste sub aceasta denumire...sper sa nu gresesc. Eu o am sub aceasta denumire.

Da, da, asa este.

[cristiboss56]

În prealabil postat de dobrin7m

In ceea ce priveste pe mine am vazut ca imaginatia mi-a fost de multe ori foarte daunatoare in toate aspectele vietii. Si am vazut ca acum de cand ma las in voia Domnului sunt mult mai linistita, mai calma, nu mai am teama de ce va fi in viitor. Chiar imi amintesc o exclamatie minunata a sotului meu acum 2 zile: "Stiu ce va fi cu mine pana luni. De luni ce va vrea Dumnezeu." Am zambit si mi-am dat seama ca asa trebuie sa traim.

Multumesc din suflet pentru toata postarea ta , si-mi dores din suflet sa spun si eu cuvintele sotului tau !
Sa fiti binecuvantati !

[Daniel_7]

As pune si eu o altfel de intrebare,daca tot avem voie sa punem orice fel de intrebari.

Vrea cineva in viitorul apropiat sau mai indepartat sa ajunga filocalic? Are cineva aceasta intentie ?

[dobrin7m]

În prealabil postat de Daniel_7

As pune si eu o altfel de intrebare,daca tot avem voie sa punem orice fel de intrebari.

Vrea cineva in viitorul apropiat sau mai indepartat sa ajunga filocalic? Are cineva aceasta intentie ?

As raspunde cu cuvintele:
"Fiti asadar desavarsiti precum Tatal vostru desavarsit este"

Este asadar gresit sa vrem asta? Oare ne indeamna Hristos sa facem ceva care nu sta in putinta noastra?

Eu cred ca adevaratii crestini traitori vor si isi doresc din tot sufletul sa ajunga cat mai aproape de Dumnezeu. Cine nu vrea asta nu este traitor.

[Daniel_7]

Eu nu sunt un traitor.Dar nici nu am vazut unul.Doar ce am citit..

[Daniel_7]

Nu este gresit sa ne dorim asta .Eu insa observ ca desi isi doresc multi,nimeni nu realizeaza ceva.Ei,nu chiar nimeni,dar foarte,foarte putini.In schimb ,au aparut mari vorbitori.Cica este o inflatie a cuvantului in zilele noastre.

Un articol din ziarul Lumina despre amintirea pacatelor in viziunea Sfantului Isaac Sirul.

[dobrin7m]

În prealabil postat de Daniel_7

Nu este gresit sa ne dorim asta .Eu insa observ ca desi isi doresc multi,nimeni nu realizeaza ceva.Ei,nu chiar nimeni,dar foarte,foarte putini.In schimb ,au aparut mari vorbitori.Cica este o inflatie a cuvantului in zilele noastre.

Sfintii Parinti ne invata sa nu facem niciodata comparatie intre noi si semenii nostri pentru ca este absolut daunator. Si de asemenea ne mai invata sa ne smerim in fata aproapelui mereu. Chiar de vad ca cineva este mai cazut in pacat decat mine sa ma socotesc mai pacatos decat el. Numai asa ne smerim cu adevarat.

Legat de acest aspect am sa povestesc o intamplare din viata Sf. Ierarh Nifon.

"Intr-o zi, vorbea despre slava desarta si de smerenie, unor credinciosi care venisera la dansul. Cand a terminat, acestia i-au facut metanie si au plecat, dupa care, eu l-am intrebat:
- De ce, parinte, cand cineva iti face metanie, te uiti tinta la pamant?
- Fiule, mi-a raspuns el, cand un frate mi se inchina, cand cade la picioarele mele, eu in mintea mea ma cobor mai jos, pana la iad si stau acolo, pana cand omul se ridica. Atunci si eu ma ridic din iad si-i raspund. Pentru ca nu sunt vrednic eu, necuratul, ca fiii lui Dumnezeu sa cada la picioarele mele.
Am ramas uimit de aceste cuvinte ale lui si suspinand din adanc am exclamat: "Doamne miluieste!"
- Nu te mira, fiule, mi-a zis, ci mai bine straduieste-te sa faci si tu la fel.
- Dar cum cobori in iad? l-am intrebat eu cu nedumerire.
- Daca nu poti cobora in iad, intra cu mintea ta sub picioarele fratelui. Daca nici aceasta nu o poti face, zi, macar: "Eu sunt mai pacatos decat toti oamenii!" Si, daca nici aceasta nu poti s-o faci, atunci pleaca-ti capul spre pamant, zicand: "Pamant sunt si in pamant ma voi intoarce". Si daca-ti vine greu, zi mereu acest dumnezeiesc cuvant: Dumnezeule, milostiv fii mie pacatosului si ma mantuieste!"

Asa si aici. Chiar de este inflatie de cuvinte, noi trebuie sa ne smerim si sa coboram cu mintea in iad si sa putem spune: eu sunt mai pacatos decat toti oamenii. cea mai mare inflatie este la gura mea.

Asadar, urmand exemplul sf. Nifon ma voi smeri si voi recunoaste ca mare inflatie de cuvinte am facut in aceste zile . pentru aceasta va rog sa ma iertati ca v-am suparat.