Importanta RUGACIUNII

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Fraţilor,

Vă sînt recunoscător pentru ideile de mai sus. Cu toate acestea, nimeni dintre voi nu mi-a răspuns la întrebare: credeţi sau nu credeţi că, în momentul rugăciunii sincere, cu sau fără lacrimi, bunul Dumnezeu vă iartă atunci, pe loc, păcatele şi greşelile pentru care cereţi iertare?

Eu cred că, în urma rugăciunii sincere, Dumnezeu iartă unele păcate mai uşoare. Pe de altă parte, cred că tot în urma rugăciunii sincere, ne întăreşte în hotărârea de a dobândi iertarea lui Dumnezeu şi pentru celelalte păcate mai mari, prin spovadă.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Eu cred că, în urma rugăciunii sincere, Dumnezeu iartă unele păcate mai uşoare. Pe de altă parte, cred că tot în urma rugăciunii sincere, ne întăreşte în hotărârea de a dobândi iertarea lui Dumnezeu şi pentru celelalte păcate mai mari, prin spovadă.

Ideea asta îmi aminteşte de o discuţie mai veche despre primirea Împărtăşaniei, unde spune că:

Toţi trebuie să ne spovedim, spune Sfântul Simeon al Thesalonicului, şi mireni, şi călugări, şi preoţi, şi arhierei…” atunci când simţim că ne apasă păcate grele.

Sfântul Nicolae Cabasila. În Erminia sa el spune astfel: Cât timp suntem uniţi şi păstrăm legătura cu Hristos, trăim viaţă sfântă, sorbind izvor de sfinţenie prin Sfintele Taine; dar dacă ne despărţim de Biserică – Trupul tainic al Său –, în zadar vom gusta din Sfintele Taine, căci seva de viaţă nu mai curge prin mădularele moarte şi tăiate. Şi cine desparte mădularele de Trup? „Păcatele voastre stau ca un zid despărţitor între Mine şi voi”, zice Domnul. Dar oare orice păcat ucide pe om? Nicidecum! Ci numai păcatul de moarte. Tocmai de aceea se şi numeşte de moarte; căci există păcate care nu sunt spre moarte, spune Sfântul Ioan (I Ioan 5,17). Prin urmare credincioşii care n‑au săvârşit păcate de moarte nu sunt întru nimic opriţi să se împărtăşească cu Sfintele Taine şi să devină părtaşi la sfinţire, ca unii ce sunt încă mădulare vii, pentru că păstrează unitatea cu Capul (Hristos).Mai mult decât atât, în tratatul său Despre viaţa în Hristos, Nicolae Cabasila face o afirmaţie şi mai directă spunând: pe cât este de nedrept să te împărtăşeşti din Sfintele Daruri dacă ai săvârşit păcat de moarte şi nu te‑ai spovedit, tot pe atât de mare greşeală ar fi să fugi de această „Pâine”când n‑ai greşit de moarte!

Aici vorbeşte despre Împărtăşanie, dar noi discutăm despre iertarea în sine. Deci este posibil ca doar păcatele de moarte să fie iertate prin rugăciunea particulară sau a Bisericii la Liturghie şi la alte slujbe.

Mai jos se arată care ar fi aceste păcate de moarte.

Pentru a clarifica şi mai mult lucrurile, dorim să arătăm care sunt aceste păcate de moarte pentru care Sfinţii Părinţi opresc de la Împărtăşanie. Povăţuirile de la sfârşitul Liturghierului opresc de la Împărtăşanie pentru următoarele păcate: trufia, iubirea de argint, desfrânarea (sub orice formă: malahie, adulter, sodomie, gomorie etc.), mânia şi răzbunarea, lăcomia, zavistia şi lenevirea spre faptele cele bune. La acestea se adaugă o altă categorie de păcate la fel de grave (sau chiar mai grave unele dintre ele) şi care, de asemenea, opresc automat de la Împărtăşanie. Acestea sunt: minciuna şi mărturia falsă, descântecul şi vrăjitoria (atât cel care face, cât şi cel căruia i se face), furtul sau orice alt fel de nedreptate socială, bătaia şi omorul (inclusiv avortul), răspândirea sau simpla aderenţă la o idee sectară (eretică) sau antieclesială, furtul de cele sfinte şi nerespectarea rânduielilor bisericeşti (suprimarea samovolnică a posturilor, afară de motiv de boală; comuniunea euharistică cu eterodocşii; încălcarea gravă a Canoanelor bisericeşti etc.), hula împotriva lui Dumnezeu şi negarea existenţei Lui, fie prin ateism, fie prin sincretism (creştinism + yoga, credinţa în reîncarnare, meditaţia transcendentală etc.

Consider că un creştin autentic nu comite aceste păcate de moarte enumerate mai sus decît poate accidental sau foarte rar, din varii motive, (de exemplu mînia care ne mai ia uneori prin surprindere...) astfel încît celelalte păcate pe care le face poate mai mult din greşeală sau dintr-o oarecare neputinţă i se pot ierta şi prin simpla rugăciune spusă cu credinţă şi cu speranţa iertării.

[CelMandru]

Sfântul Teofan Zăvorâtul, spune în cartea sa - Viaţa lăuntrică, despre rugăciunea neîncetată:

"Dumnezeu vrea să Îl sâcâim cu rugăciunile noastre, nu pentru El – căci El ştie totul – ci pentru noi, ca să fim mereu gata să primim milostivirea Sa, oricând ar binevoi El să ne-o dea. Rugăciunea este întinderea mâinilor spre Dumnezeu, pentru primirea îndurării Sale. Cel ce se roagă neîncetat, acela are mereu mâinile întinse; şi oricând ar binevoi Domnul să-l miluiască, el este întotdeauna gata să-I primească miluirea. Închipuieşte-ţi un binefăcător care împarte milostenii, dar nu la ore stabilite, şi obişnuieşte să le pună direct în mâinile întinse şi să-i treacă cu vederea pe cei care, căscând gura prin alte părţi, nu le întind. În acest fel, dintre cei veniţi, cei care au mâinile întinse primesc întotdeauna, iar cei ce nu le întind nu primesc. Mai târziu, degeaba mai ceri. La fel, Dumnezeu, când Îşi va împărţi îndurările, nu va sta la poveşti, ci va spune numai: „Să aveţi mereu mâinile întinse spre Mine în rugăciune, pentru ca, oricând voi binevoi să împart milostenii, voi să fiţi gata să le primiţi”. Astfel, cel ce se roagă neîncetat nu va pierde niciodată miluirea, iar cel ce nu se roagă mereu, acela să nu se mire că o va pierde."

[George.m]

Cuviosul Iosif Isihastul spune ca "asa cum, daca suflarea omului inceteaza, acesta moare, tot asa moare si sufletul fara Rugaciune neintrerupta. Caci trupul cel viu adoarme atunci cand incepe sa fie parasit de staruinta Rugaciunii si se inmultesc patimile. Pentru ca vrasmasul nu doarme, ci lupta continuu impotriva nostra.

Si asa cum pruncul care se zamisleste in pantecele mamei, daca inceteaza a mai respira, se sufoca si moare, tot asa se intampla si cu zamislirea cea duhovniceasca, daca inceteaza lucrarea mintii.

Deci, striga continuu: Dumnezeule, Iti place ceea ce fac acum? Dumnezeule, este voia Ta aceasta? - si continuu, ziua si noaptea, sa vorbesti lui Dumnezeu, cu toata simplitatea, ca un fiu fata de Tatal sau. Atunci vei simti dragostea Tatalui si grija dumnezeiasca. Si tremuri ca nu cumva sa superi pe bunul tau Parinte, care te iubeste atat de mult fara nici un interes propriu. El a murit pentru tine pe Cruce".

[George.m]

"Cel ce vrea sa fie ferit de orice intamplare rea e dator sa-si incredinteze toate trebile lui Dumnezeu prin rugaciune; apoi mintea lui sa se tina strans de nadejdea in El, iar grija pentru lucrurile supuse simturilor sa o nesocoteasca cu toata puterea" (Marcu Ascetul).

[Marius22]

Parintele Efrem de la Filotheu (acum in Arizona), ucenic al lui Gheron Iosif Isihatul, da marturie despre un sfat duhovnicesc pe care batranul i-l spunea adesea:

"Fiul meu, daca Dumnezeu incredinteaza un suflet mainilor tale, ia seama sa-l inveti numai un singur lucru. Rugaciunea. Ea il va invata orice altceva si il va sfinti".

[George.m]

E atat de important sa ne rugam pentru ceilalti, sa nu uitam a-i pomeni in rugaciuni pe fratii nosti!
Mi-a placut mult cand am auzit ca un parinte cu viata curata se ruga lui Dumnezeu sa primeasca rugaciunile lui pentru ceilalti, precum si ale celorlalti pentru el.

În prealabil postat de Marius22

Parintele Efrem de la Filotheu (acum in Arizona), ucenic al lui Gheron Iosif Isihatul, da marturie despre un sfat duhovnicesc pe care batranul i-l spunea adesea:

"Fiul meu, daca Dumnezeu incredinteaza un suflet mainilor tale, ia seama sa-l inveti numai un singur lucru. Rugaciunea. Ea il va invata orice altceva si il va sfinti".

AMIN! AMIN! AMIN!
Slava lui Dumnezeu! +