Raspunsuri duhovnicesti +

[glykys]

- Daca este scris ca trebuie sa-ti iubesti aproapele ca pe tine insuti, atunci este de presupus ca pacatele pe care i le tolerezi aproapelui trebuie sa ti le tolerezi si tie. Totusi, omul este dator sa se considere mai pacatos decat ceilalti, sa se crute mai putin pe sine. Cum se vede atunci relatia sinelui cu aproapele, in privinta pacatului si a iertarii?
- Draga, pacatele sunt pacate si nu trebuie tolerate. E o slabiciune sa tolerezi pacatele, nu asta inseamna ca iubesti pe cineva, daca il lasi sa faca ce vrea. Iubirea fata de aproapele, in conceptia crestina, este totdeauna in raport cu iubirea fata de Dumnezeu. Nu poti admite ceea ce nu admite Dumnezeu. "Cel ce iubeste pe tata sau pe mama mai mult decat pe Mine nu este vrednic de Mine. Cel ce iubeste pe fiu sau pe fiica mai mult decat pe Mine, nu este vrednic de Mine, zice Domnul Hristos. Deci intai e Domnul Hristos, apoi celelalte. Iar in cazul acesta, nu poti sa tolerezi pacatele altora, intrucat contravin iubirii fata de Dumnezeu.
Trebuie sa fim impotriva pacatului, numai ca, daca noi cunoastem pacatele cuiva, nu trebuie sa le punem in evidenta, ci sa le acoperim, asa cum a facut cuviosul Macarie, despre care se spunea ca a fost "dumnezeu pamantesc", pentru ca acoperea pacatele pe cele pe care le vedea, ca si cum nu le-ar fi vazut, iar pe cele despre care auzea, ca si cand nu ar fi auzit. Deci cuviosul Macarie s-a facut "dumnezeu pamantesc", pentru ca asa cum Dumnezeu acopera lumea, asa acoperea si el pacatele oamenilor, nu le scotea in evidenta, nu ii defaima pe oameni.
Dar si in privinta aceasta trebuie sa fim cu luare aminte, pentru ca sunt si pacate care trebuie starpite, si mai ales daca suntem in situatia omului care are o responsabilitate: in situatia de a judeca, in situatia de a conduce o institutie sau de a-i ajuta pe oameni in anumite imprejurari, atunci trebuie sa fim hotarati si pentru inlaturarea pacatelor. Ganditi-va, de exemplu, la Psalmul 100:
"Canta-voi mila si dreptatea, pe Tine, Doamne, Te voi canta,
Cale neprihanita voi urmari. Cad oare vei veni la mine?
In casa mea, cu inima curata ma voi purta,
Inaintea ochilor mei nu voi suferi nicio fapta faradelege."
Si mai departe, la sfarsitul psalmului, se zice:
"In dimineti voi ucide pe toti pacatosii pamantului.
Ca sa-i starpesc din cetatea lui Dumnezeu pe cei care fac faradelege".

Daca iubesti pe cineva, nu trebuie sa fii tolerant cu pacatele lui si sa lasi lucrurile sa mearga asa. Cand poti sa intervii si daca ai curajul si puterea s-o faci, trebuie sa intervii.

(Parintele Teofil Paraian, Ospatul credintei, 2006)