Casnicia - razboiul duhovnicesc al mirenilor?

[Ana-Maria N]

În prealabil postat de glykys

in virtutea legaturilor care s-au creat, mi-am permis sa fac o mustrare, care sa ii fie spre luare aminte si nu spre ispitire. Ca am considerat ca acest ajutor trebuie sa fie de mustrare si nu de indreptatire este alegerea mea personala, pe care mi-o asum, cu tot devotamentul pentru un om in nevoie si in cautare si cu toate riscurile pe care le presupune.

Mustrarea daca trebuie s-o faci, fa-o doar fata de el, nu in vazul tuturor. Aveti unele lucruri de lamurit, lamuriti-le intre patru ochi...mai ales in virtutea legaturilor ce s-au creat intre tine, el si familia acestuia. Asta nu e mustrare, e osanda!
Sunt convinsa ca intentia ta e buna...si cred ca nici fratele Cezar nu s-a suparat prea tare. Insa, modalitatea in care ai ales sa atragi atentia nu e una tocmai placuta.

[cristiboss56]

În prealabil postat de Ana-Maria N

Mustrarea daca trebuie s-o faci, fa-o doar fata de el, nu in vazul tuturor. Aveti unele lucruri de lamurit, lamuriti-le intre patru ochi...mai ales in virtutea legaturilor ce s-au creat intre tine, el si familia acestuia. Asta nu e mustrare, e osanda!
Sunt convinsa ca intentia ta e buna...si cred ca nici fratele Cezar nu s-a suparat prea tare. Insa, modalitatea in care ai ales sa atragi atentia nu e una tocmai placuta.

Si eu am fost mustrat de Mirela in direct , dar nu m-am suparat ! Un adevarat prieten asa procedeaza . Pare ciudat pentru multi dintre noi asa ceva , dar asta-i prietenia adevarata . Nu ascunzand mizeria sub covor , realizam improspatarea si curatirea casei sufletului nostru , ci taind in carne vie ! E dureos , dar eficace ! Un om echilibrat va realiza in timp binele facut !Iti pun o intrebare : de esti desfranat si traiesti in desfranare , vi aici pe un forum Ortodox si imi ti lectii de credinta , de smerenie , de induhovnicire ? Asa procedeaza un om cat de cat normal ? Nu , cred !
Din tot sufletul iertare , dar metoda aplicata de glykis e ca un strigat , un strigat ultim de trezire din amorteala asta tampa si nesimtita !
Doamne ajuta !

[Ana-Maria N]

În prealabil postat de cristiboss56

Si eu am fost mustrat de Mirela in direct , dar nu m-am suparat ! Un adevarat prieten asa procedeaza . Pare ciudat pentru multi dintre noi asa ceva , dar asta-i prietenia adevarata . Nu ascunzand mizeria sub covor , realizam improspatarea si curatirea casei sufletului nostru , ci taind in carne vie ! E dureos , dar eficace ! Un om echilibrat va realiza in timp binele facut !Iti pun o intrebare : de esti desfranat si traiesti in desfranare , vi aici pe un forum Ortodox si imi ti lectii de credinta , de smerenie , de induhovnicire ? Asa procedeaza un om cat de cat normal ? Nu , cred !
Din tot sufletul iertare , dar metoda aplicata de glykis e ca un strigat , un strigat ultim de trezire din amorteala asta tampa si nesimtita !
Doamne ajuta !

Wow...eu ma retrag din judecarea in grup ce se petrece aici. Ce tot spui de desfranare frate? Si daca este careva desfranat trebuie sa faci o asa 'mustrare'? De ce nu faceti mustrarea intre sase ochi atunci si siliti si pe altii la judecata?

[cristiboss56]

În prealabil postat de Ana-Maria N

Wow...eu ma retrag din judecarea in grup ce se petrece aici. Ce tot spui de desfranare frate? Si daca este careva desfranat trebuie sa faci o asa 'mustrare'? De ce nu faceti mustrarea intre sase ochi atunci si siliti si pe altii la judecata?

Nici mie nu-mi face placere a discuta astfel , dar , pentru ca exista un dar , "conflictul " a fost declansat de Ioan , nu numai in postarea de aici , ci este venit dintr un trecut nu prea indepartat . Dar e bine a ne opri de la dezbaterea asta si de a trece la subiectul in sine , fara nominalizari ce nu aduc vad rod aici !
Doamne ajuta !

În prealabil postat de cristiboss56

Iti pun o intrebare : de esti desfranat si traiesti in desfranare, vii aici pe un forum Ortodox si imi tii lectii de credinta , de smerenie , de induhovnicire ? Asa procedeaza un om cat de cat normal ? Nu , cred !
Din tot sufletul iertare , dar metoda aplicata de glykis e ca un strigat , un strigat ultim de trezire din amorteala asta tampa si nesimtita !
Doamne ajuta !

Imi cer iertare daca am lasat impresia ca tin lectii.
Am crezut, uneori, ca impartasesc din experienta mea de viata si ca unele lucruri pot fi prilej de reflectie folositoare pentru semeni. Desigur, m-am ferit sa scriu mai mult de cateva vorbe despre reusitele mele, despre momentele bune ale relatiei mele cu semenii, deoarece las aceasta la dorinta celor care s-au folosit, de s-o fi intamplat, de prezenta mea. Incercam, cred, sa contrapun o vorba ziarului Libertatea si stirilor doamnei Esca.
Cred si acum ca "amorteala tampa si nesimtita" e atmosfera generala a vremurilor noastre in care, nu stiu prea bine de ce, eu unul nu ma simt prea grozav. Socotesc ca acesta e un dar al Domnului pentru mine si m-as simti cu adevarat neiubit de Dumnezeu daca as fi senin si ferice in mijlocul acestei lumi nefericite.
Ca dau din coate, e adevarat, slava lui Dumnezeu ca inca o mai fac. Nu ma asteptam insa, si regret situatia, ca fix langa coatele mele sa fie pocnite cateva figuri. Imi voi tine mainile in alta pozitie intre voi: cea a rugaciunii linistite, pentru iertarea mea si pentru mangaierea voastra cu harul Bunului Dumnezeu.

Cat despre desfranarea mea, de data asta nu va mai rog sa va rugati pentru mine, domnule CristiBoss. Dar daca o s-o faceti, ar putea desigur sa va foloseasca.

[lore86]

În prealabil postat de ioan cezar

Cat despre desfranarea mea, de data asta nu va mai rog sa va rugati pentru mine, domnule CristiBoss. Dar daca o s-o faceti, ar putea desigur sa va foloseasca.

Adeseori se intampla ca daca suntem ca o carte deschisa sa fim raniti.Sau sa ranim, datorita slabiciunii celorlalti de a accepta pacatele noastre. Multe lucruri e bine sa ramana in taina la duhovnic. Din acest motiv s-a renuntat la spovedania publica.

In ceea ce priveste desfranarea, daca e la nivelul gandurilor e nevoie de rugaciune si duhovnic bun. Daca e la nivel practic, solutia e simpla fuguta la Biserica, la preot ptr a va cununa.
Mi-am propus sa nu intervin. Putina experienta nu imi da dreptul sa spun prea multe.
Dar vad ca s-a produs tulburare. S-au creat cam 2 fronturi.
Cred ca ar trebui sa fim cu luare aminte la noi insine, sa vedem unde sunt hibe si sa incercam sa dregem lucrurile.De dragul lui Hristos si a celor cu care traim.

[Yasmina]

Eu sunt foarte mahnita pt intorsatura care a luat loc chiar pe acest thread care se anuntase foarte interesant si urma o traiectorie lina.
Cuvintele ne aduna,cuvintele ne imprastie!
Nu stiu,mai am atatea de spus dar nu mai vreau sa spun nimic,fie ca Domnul sa vb in constiinta fiecaruia.

În prealabil postat de lore86

Multe lucruri e bine sa ramana in taina la duhovnic. Din acest motiv s-a renuntat la spovedania publica.

Sora Lore, va multumesc pentru cuvantul bun, plin de compasiune calda. Imi face bine, cata vreme traim ca oameni intre oameni.
Spovedania publica e pentru mine un concept oarecum strain, desi am fost foarte atent la cartile lui Dostoievski, care practic imi pare ca a militat pentru asta.
Spun strain, deoarece eu cred ca Spovedania este o Taina si se petrece doar sub Epitrahil. Orice altceva e, daca vrem, cel mult marturisire intre oameni, mai exact impartasire, de la om la om. Spovedania, in schimb, este marturisire inaintea Domnului.

Altminteri, si aici e rezistenta mea fata de gaselnita lui Dostoievski (pe care de fapt il resping cu tarie in acest punct), altminteri incepem sa credem ca Dumnezeu e raspandit in mod egal si nediferentiat peste tot in oameni, ca, nu-i asa, ce nevoie mai avem de Spovedanie cata vreme putem sa ne marturisim semenilor nostri indumnezeiti. Erezie, spun eu. Hula, as putea adauga. O asemenea pozitie nu pot accepta cu nici un chip.

Dar sa dezvaluim anumite lucruri din viata personala, asta are un anumit rost si poate fi de folos tuturor. Daca exista desigur bunavointa si receptivitate curata.
Pe unii insa ii sperie puternic sinceritatea. Cand cineva se tine intr-o oarecare onestitate si vorbeste pe sleau despre sine, risca reactii de panica violente din partea celor cu un anumit soi de dificultati personale. Iata, este un mecanism tipic: copilul speriat dinlauntrul celui care afla un lucru surprinzator, este aparat imediat de un parinte interior dominant, dictatorial, extrem de rigid si normativ. Aceasta se exprima prin atacuri furibunde la adresa oricarui om care detine puterea dezvaluirii de sine.
Dar fara dezvaluire nu putem trai nici intimitatea, nici prietenia, nici dragostea. Unii oameni pot trai si fara aceste lucruri. Au in loc surogate. Altii insa nu pot trai omeneste in afara intimitatii si a altor forme de relatii apropiate (prietenia, dragostea). Si apare mereu un conflict intre cele doua tabere.
Cei puternici insa inteleg vulnerabilitatea ascunsa a celor mascati. Si o depling. Si se tin la distanta pentru a nu provoca rani inutile. Mai ales daca sunt doritori sa cultive pacea si folosul pentru aproapele. Uneori insa nu poti banui unde si cine si cat va sari ca ars. Nu stii daca o vorba elementara (de pilda ca acum e trecut de miezul noptii) nu va declansa la unul un atac furibund asupra ta. Si atunci ce sa faci? Sa te ascunzi sub plapuma? E desigur o varianta, mai ales pe viscolul asta...:)
Totusi, cu ajutorul lui Dumnezeu, oamenii reusesc sa construiasca cu vremea un acord, daca nu din dragoste pentru aproapele, daca nu din frica de Dumnezeu, macar pentru a nu se trezi in postura de a stapani, ca Ivan cel Groaznic, peste un oras gol.

Asa cum ati constatat, unii oameni au trecut peste postarea mea, altii s-au oprit si au gasit-o folositoare iar altii au sarit ca arsi. Ce sa facem... suntem oameni, asadar nu toti alegem sa reactionam identic, desi textul este unul si acelasi.

Eeei, in Romania nu reusim sa invatam convietuirea...Acceptarea alteritatii ne da frisoane... Boala veche... La noi sinceritatea si marturisirea risca imediat sa te puna la zidul infamiei. Cine castiga? Habar n-am.

Ce sa fac acum, dupa ce s-a aprins iar un foc de paie... Sa cer iertare tuturor, desigur si sa fiu atent la pocainta mea. Ca viata unui ortodox, sa fim seriosi, ce altceva poate sa insemne?
Cu ajutorul lui Dumnezeu vom trece si peste viscolul de afara si peste furtunile dintre noi. Iar de focul din noi, doar BUnul Dumnezeu cred ca ne poate curata, cu Focul Sau Sfant.
Faca-se Voia Lui! AMIN+

În prealabil postat de ioan cezar

Sora Lore, va multumesc pentru cuvantul bun, plin de compasiune calda. Imi face bine, cata vreme traim ca oameni intre oameni.
Spovedania publica e pentru mine un concept oarecum strain, desi am fost foarte atent la cartile lui Dostoievski, care practic imi pare ca a militat pentru asta.
Spun strain, deoarece eu cred ca Spovedania este o Taina si se petrece doar sub Epitrahil. Orice altceva e, daca vrem, cel mult marturisire intre oameni, mai exact impartasire, de la om la om. Spovedania, in schimb, este marturisire inaintea Domnului.

Altminteri, si aici e rezistenta mea fata de gaselnita lui Dostoievski (pe care de fapt il resping cu tarie in acest punct), altminteri incepem sa credem ca Dumnezeu e raspandit in mod egal si nediferentiat peste tot in oameni, ca, nu-i asa, ce nevoie mai avem de Spovedanie cata vreme putem sa ne marturisim semenilor nostri indumnezeiti. Erezie, spun eu. Hula, as putea adauga. O asemenea pozitie nu pot accepta cu nici un chip.

Dar sa dezvaluim anumite lucruri din viata personala, asta are un anumit rost si poate fi de folos tuturor. Daca exista desigur bunavointa si receptivitate curata.
Pe unii insa ii sperie puternic sinceritatea. Cand cineva se tine intr-o oarecare onestitate si vorbeste pe sleau despre sine, risca reactii de panica violente din partea celor cu un anumit soi de dificultati personale. Iata, este un mecanism tipic: copilul speriat dinlauntrul celui care afla un lucru surprinzator, este aparat imediat de un parinte interior dominant, dictatorial, extrem de rigid si normativ. Aceasta se exprima prin atacuri furibunde la adresa oricarui om care detine puterea dezvaluirii de sine.
Dar fara dezvaluire nu putem trai nici intimitatea, nici prietenia, nici dragostea. Unii oameni pot trai si fara aceste lucruri. Au in loc surogate. Altii insa nu pot trai omeneste in afara intimitatii si a altor forme de relatii apropiate (prietenia, dragostea). Si apare mereu un conflict intre cele doua tabere.
Cei puternici insa inteleg vulnerabilitatea ascunsa a celor mascati. Si o depling. Si se tin la distanta pentru a nu provoca rani inutile. Mai ales daca sunt doritori sa cultive pacea si folosul pentru aproapele. Uneori insa nu poti banui unde si cine si cat va sari ca ars. Nu stii daca o vorba elementara (de pilda ca acum e trecut de miezul noptii) nu va declansa la unul un atac furibund asupra ta. Si atunci ce sa faci? Sa te ascunzi sub plapuma? E desigur o varianta, mai ales pe viscolul asta...:)
Totusi, cu ajutorul lui Dumnezeu, oamenii reusesc sa construiasca cu vremea un acord, daca nu din dragoste pentru aproapele, daca nu din frica de Dumnezeu, macar pentru a nu se trezi in postura de a stapani, ca Ivan cel Groaznic, peste un oras gol.

Asa cum ati constatat, unii oameni au trecut peste postarea mea, altii s-au oprit si au gasit-o folositoare iar altii au sarit ca arsi. Ce sa facem... suntem oameni, asadar nu toti alegem sa reactionam identic, desi textul este unul si acelasi.

Eeei, in Romania nu reusim sa invatam convietuirea...Acceptarea alteritatii ne da frisoane... Boala veche... La noi sinceritatea si marturisirea risca imediat sa te puna la zidul infamiei. Cine castiga? Habar n-am.

Ce sa fac acum, dupa ce s-a aprins iar un foc de paie... Sa cer iertare tuturor, desigur si sa fiu atent la pocainta mea. Ca viata unui ortodox, sa fim seriosi, ce altceva poate sa insemne?
Cu ajutorul lui Dumnezeu vom trece si peste viscolul de afara si peste furtunile dintre noi. Iar de focul din noi, doar BUnul Dumnezeu cred ca ne poate curata, cu Focul Sau Sfant.
Faca-se Voia Lui! AMIN+

Mie una mi-a placut sinceritatea d-voastra si mi-a fost spre folos ce ati povestit legat de viata d-voastra de familie. T

Trebuie sa ii iertati pe cei care va ataca, probabil ca au zile mai proaste si se descarca pe d-voastra, ca doar oameni suntem, mai ales ca isi permit, din moment ce va cunosc personal.

Cred ca sinceritatea este buna pana la un anumit punct, nu e bine sa fii nici prea sincer, sa dezvalui multe din viata personala, pentru ca oamenii sunt rai si te ataca cand te astepti mai putin, se folosesc de slabiciunile tale, pentru ca le cunosc si esti vulnerabil in fata lor.

In mod normal ar trebui sa discutam doar pe baza de idei, civilizat, nu cu atacuri la persoana mai ales daca ne consideram crestini.

Am intrat si pe forumuri laice, unde se vorbeste urat, se ataca omul non-stop si nu ideile, chiar se injura, dar parca de la necredinciosi te astepti sa se comporte astfel, e mult mai dureros cand se intampla din partea unor oameni care ar trebui sa fie plini de compasiune, iubire si blandete.

[mirabela]

În prealabil postat de ioan cezar

Sora Lore, va multumesc pentru cuvantul bun, plin de compasiune calda. Imi face bine, cata vreme traim ca oameni intre oameni.
Spovedania publica e pentru mine un concept oarecum strain, desi am fost foarte atent la cartile lui Dostoievski, care practic imi pare ca a militat pentru asta.
Spun strain, deoarece eu cred ca Spovedania este o Taina si se petrece doar sub Epitrahil. Orice altceva e, daca vrem, cel mult marturisire intre oameni, mai exact impartasire, de la om la om. Spovedania, in schimb, este marturisire inaintea Domnului.

Altminteri, si aici e rezistenta mea fata de gaselnita lui Dostoievski (pe care de fapt il resping cu tarie in acest punct), altminteri incepem sa credem ca Dumnezeu e raspandit in mod egal si nediferentiat peste tot in oameni, ca, nu-i asa, ce nevoie mai avem de Spovedanie cata vreme putem sa ne marturisim semenilor nostri indumnezeiti. Erezie, spun eu. Hula, as putea adauga. O asemenea pozitie nu pot accepta cu nici un chip.

Dar sa dezvaluim anumite lucruri din viata personala, asta are un anumit rost si poate fi de folos tuturor. Daca exista desigur bunavointa si receptivitate curata.
Pe unii insa ii sperie puternic sinceritatea. Cand cineva se tine intr-o oarecare onestitate si vorbeste pe sleau despre sine, risca reactii de panica violente din partea celor cu un anumit soi de dificultati personale. Iata, este un mecanism tipic: copilul speriat dinlauntrul celui care afla un lucru surprinzator, este aparat imediat de un parinte interior dominant, dictatorial, extrem de rigid si normativ. Aceasta se exprima prin atacuri furibunde la adresa oricarui om care detine puterea dezvaluirii de sine.
Dar fara dezvaluire nu putem trai nici intimitatea, nici prietenia, nici dragostea. Unii oameni pot trai si fara aceste lucruri. Au in loc surogate. Altii insa nu pot trai omeneste in afara intimitatii si a altor forme de relatii apropiate (prietenia, dragostea). Si apare mereu un conflict intre cele doua tabere.
Cei puternici insa inteleg vulnerabilitatea ascunsa a celor mascati. Si o depling. Si se tin la distanta pentru a nu provoca rani inutile. Mai ales daca sunt doritori sa cultive pacea si folosul pentru aproapele. Uneori insa nu poti banui unde si cine si cat va sari ca ars. Nu stii daca o vorba elementara (de pilda ca acum e trecut de miezul noptii) nu va declansa la unul un atac furibund asupra ta. Si atunci ce sa faci? Sa te ascunzi sub plapuma? E desigur o varianta, mai ales pe viscolul asta...:)
Totusi, cu ajutorul lui Dumnezeu, oamenii reusesc sa construiasca cu vremea un acord, daca nu din dragoste pentru aproapele, daca nu din frica de Dumnezeu, macar pentru a nu se trezi in postura de a stapani, ca Ivan cel Groaznic, peste un oras gol.

Asa cum ati constatat, unii oameni au trecut peste postarea mea, altii s-au oprit si au gasit-o folositoare iar altii au sarit ca arsi. Ce sa facem... suntem oameni, asadar nu toti alegem sa reactionam identic, desi textul este unul si acelasi.

Eeei, in Romania nu reusim sa invatam convietuirea...Acceptarea alteritatii ne da frisoane... Boala veche... La noi sinceritatea si marturisirea risca imediat sa te puna la zidul infamiei. Cine castiga? Habar n-am.

Ce sa fac acum, dupa ce s-a aprins iar un foc de paie... Sa cer iertare tuturor, desigur si sa fiu atent la pocainta mea. Ca viata unui ortodox, sa fim seriosi, ce altceva poate sa insemne?
Cu ajutorul lui Dumnezeu vom trece si peste viscolul de afara si peste furtunile dintre noi. Iar de focul din noi, doar BUnul Dumnezeu cred ca ne poate curata, cu Focul Sau Sfant.
Faca-se Voia Lui! AMIN+

terapeut....radiestezie?