Casnicia - razboiul duhovnicesc al mirenilor?

[glykys]

În prealabil postat de dorinastoica14

Ana-Maria draga mea eu de multe ori am dat peste replici de-ale tale care m-au intrigat dar m-am abţinut să spun ceva.
De data asta nu spun că nu ai dreptate, dar cum poţi vorbi despre lucruri pe care le cunoşti doar de la alţii sau din lecturi?
Nu poţi vorbi despre traiul în familie şi despre complexitatea acestuia decât atunci când este parte din viaţa ta. Din câte ştiu nu eşti căsătorită. Dacă între timp te-ai căsătorit... te rog să mă ierţi

Doamna Dorina, in primul rand ca eu nu tin sa fiu pe placul nimanui. Am cochetat odata cu aceasta idee, dar acum nu. Spun ce am de spus, chiar daca nu e comod, daca interlocutorul gaseste ceva bun si folositor in vorbele mele, sa se foloseasca, daca nu, sa treaca mai departe si sa gandeasca ce vrea, eu sunt impacata ca am spus ce am avut de spus.

In al doilea rand, remarc un lucru, si din experienta mea din viata reala, si din cea de pe forum si chiar din vorbele dvs. din acest citat: ai batrani, ai cu experienta multa, care ar avea ce sa ii invete pe aia tineri, mici si prosti, unde sunt?! De ce nu ii invata, de ce se abtin, de ce nu impartasesc din experienta lor cand trebuie? Le e teama sa primeasca critici, sa fie mai prost vazuti? Uitati, un user care spune ca nu sunt rea - nu stiu la cate mesaje i-am replicat, spunandu-i ca nu e bine ce face, ca e pacat in fata Domnului sa traiasca necununati ani la randul - mi-a facut observatie, ca dvs., cum indraznesc eu sa vorbesc, din postura mea de om mai tanar si necasatorit, despre asemenea lucruri?

Va intreb, oare trebuie sa fiu casatorita ca sa stiu ca desfranarea e un pacat?! Pai am indraznit, pentru ca am vazut ca aproape nimeni nu a luat atitudine. Persoanele in varsta, cu copii si experienta de viata duhovniceasca, nu au zis nimic. Oare de ce?! Ca daca vad si tac, inseamna ca nu ma bag si ca iau si eu parte la pacat.

Osandim pacatul, si nu pacatosul; problema este ca adeseori pacatul devine o parte esentiala din om si de aceea poate unii nu mai reusesc sa faca distinctia.

Oare trebuie sa fiu casatorita ca sa stiu ca neglijarea familiei nu e in duhul lui Dumnezeu?! Oare trebuie sa fiu casatorita ca sa cunosc care sunt scopurile casatoriei? Cele mai multe scrieri despre casatorie tot de la monahi le avem, oare si lor ar trebui sa le reprosam ca au scris ce au scris in necunostinta de cauza, numai pentru ca nu ne convin noua?


De aia am ajuns unde am ajuns, ca nu mai avem invatatori, ca nu mai suportam sa primim critici, ne credem toti vamesi si ii vedem pe toti farisei... Si daca cei tineri vad ca cei batrani, care ar fi indreptatiti sa faca si sa zica, tac, o fac ei, fireste, cu toate riscurile care decurg de aici: cu mai putin tact, cu mai putina credinta, cu mai putina dragoste, fiecare la masura lui....


Si ca sa fiu in sfarsit on topic, mi-am permis sa scriu ce am scris, in virtutea faptului ca ii cunosc toata familia lui Ioan Cezar, ca am observat anumite lucruri, ca mi-a cerut candva ajutorul intr-un anumit aspect spiritual, deci in virtutea legaturilor care s-au creat, mi-am permis sa fac o mustrare, care sa ii fie spre luare aminte si nu spre ispitire. Ca am considerat ca acest ajutor trebuie sa fie de mustrare si nu de indreptatire este alegerea mea personala, pe care mi-o asum, cu tot devotamentul pentru un om in nevoie si in cautare si cu toate riscurile pe care le presupune. La fel cum dvs. ati gasit de cuviinta, din grija duhovniceasca, fireste, sa ma corectati, tot astfel am procedat si eu.

Imi cer iertare daca am suparat pe cineva cu tonul postarilor mele. Nu putem vorbi mereu cu dulceata, ca altfel riscam sa facem diabet! :)

În prealabil postat de glykys

De aia am ajuns unde am ajuns, ca nu mai avem invatatori

Si ca sa fiu in sfarsit on topic, mi-am permis sa scriu ce am scris, in virtutea faptului ca ii cunosc toata familia lui Ioan Cezar

Uite, Ana-Maria, aici in cuvintele tale poti sa privesti un pic mai mult, daca voiesti.
Te rog cu tot gandul bun, sa cugeti un pic tocmai la vorbele tale.

Cum e, asadar, cu invatatorii?... Mi-ai devenit invatatoare? Si inca, in acest mod?...
Cum e, apoi, cu asazisa "cunoastere a intregii familii"? Mai, mai, mai... Si eu care am lucrat 3 ani cu o familie, in sedinte bisaptamanale, uneori mai des, pe bani multi si riscuri teribile... si nu am cunoscut mai nimic din "miezul" tainei ei... Mai, mai, mai...

Him... chiar asa de simplu sa fie? Oare?...
Ce este invatatorul? Ce este cunoasterea?...
Cum e invatatorul, Doamne? Ce fel de om e?...
Cum cunoastem noi oamenii, Doamne? ...
Cum suntem noi, atunci cand ne raportam unii la altii?

Domnul sa ne ocroteasca, fratilor si surorilor!
Iar pe mine sa ma iertati ca v-am necajit.

P.S. Ana Maria, te rog sa nu iti faci griji prea mari pentru mine. Mie imi foloseste tot ce experimentez aici pe forum. Absolut tot. Am toata bunavointa, deoarece sunt dornic sa slefuiesc mai departe la biata mea faptura. Poti da cu barda, daca zici ca te sparie diabetul...:) Voi zice "Au" si-mi trece. Insa, daca tot esti ruda cu glucoza si glucagonul, nu uita ca pancreasul e un organ hipersensibil iar creierul are mare nevoie de dulceata, mai ales cand e prins in oarecare efort.

[glykys]

Frate Ioan Cezar, te rog eu mult, du-te la sotia ta, imbratiseaz-o si cere-i iertare ca ai facut-o sa plangi, in timp ce stateai la palavre cu acesti farisei, falsi invatatori si crestini de cauciuc de pe acest forum, in timp ce avea nevoie de ajutorul tau fizic si concret! Du-te la Tudor, poate vrea sa ii spui o poveste, poate are nevoie de tatal lui si tu iti pierzi timpul cu noi! Ca tu ai marturisit si inca public, nu le-am scos eu din palarie.

M ierti ca noi, femeile, nu ne ridicam la asteptarile tale filosofice, psihologice, mistice si religioase si dorim ceva mai mult decat cuvinte imprastiate in vazduh.

Sa ne lumineze si sa ne ierte Dumnezeu pe toti! Eu atat am avut de spus despre acest subiect!

În prealabil postat de ioan cezar

Uite, Ana-Maria, aici in cuvintele tale poti sa privesti un pic mai mult, daca voiesti.
Te rog cu tot gandul bun, sa cugeti un pic tocmai la vorbele tale.

Cum e, asadar, cu invatatorii?... Mi-ai devenit invatatoare? Si inca, in acest mod?...
Cum e, apoi, cu asazisa "cunoastere a intregii familii"? Mai, mai, mai... Si eu care am lucrat 3 ani cu o familie, in sedinte bisaptamanale, uneori mai des, pe bani multi si riscuri teribile... si nu am cunoscut mai nimic din "miezul" tainei ei... Mai, mai, mai...

Him... chiar asa de simplu sa fie? Oare?...
Ce este invatatorul? Ce este cunoasterea?...
Cum e invatatorul, Doamne? Ce fel de om e?...
Cum cunoastem noi oamenii, Doamne? ...
Cum suntem noi, atunci cand ne raportam unii la altii?

Domnul sa ne ocroteasca, fratilor si surorilor!
Iar pe mine sa ma iertati ca v-am necajit.

[iana]

În prealabil postat de glykys

Frate Ioan Cezar, te rog eu mult, du-te la sotia ta, imbratiseaz-o si cere-i iertare ca ai facut-o sa plangi, in timp ce stateai la palavre cu acesti farisei, falsi invatatori si crestini de cauciuc de pe acest forum, in timp ce avea nevoie de ajutorul tau fizic si concret! Du-te la Tudor, poate vrea sa ii spui o poveste, poate are nevoie de tatal lui si tu iti pierzi timpul cu noi! Ca tu ai marturisit si inca public, nu le-am scos eu din palarie.

M ierti ca noi, femeile, nu ne ridicam la asteptarile tale filosofice, psihologice, mistice si religioase si dorim ceva mai mult decat cuvinte imprastiate in vazduh.

Sa ne lumineze si sa ne ierte Dumnezeu pe toti! Eu atat am avut de spus despre acest subiect!

Tu chiar nu ai inteles nimic? Mai citeste inca o data, te rog, ce a scris ioan cezar, inainte de a continua cu "indreptarile", apropos de ce spuneam mai sus: sa nu ramanem cazuti in "ridicarea" in care credem ca ne aflam.

În prealabil postat de glykys

Frate Ioan Cezar, te rog eu mult, du-te la sotia ta, imbratiseaz-o si cere-i iertare ca ai facut-o sa plangi, in timp ce stateai la palavre cu acesti farisei, falsi invatatori si crestini de cauciuc de pe acest forum, in timp ce avea nevoie de ajutorul tau fizic si concret! Du-te la Tudor, poate vrea sa ii spui o poveste, poate are nevoie de tatal lui si tu iti pierzi timpul cu noi! Ca tu ai marturisit si inca public, nu le-am scos eu din palarie.

M ierti ca noi, femeile, nu ne ridicam la asteptarile tale filosofice, psihologice, mistice si religioase si dorim ceva mai mult decat cuvinte imprastiate in vazduh.

Sa ne lumineze si sa ne ierte Dumnezeu pe toti! Eu atat am avut de spus despre acest subiect!

Revin cu aceeasi rugaminte: spre binele nostru, al tuturor de aici, revezi cuvintele tale imaginindu-ti o clipa ca porti alti ochi, alte porniri decat cele obisnuite. Uite, daca nu iti cer prea mult, priveste-le cu ... ochii mei (intrucat spui ca ma cunosti) sau, daca doresti si crezi ca este potrivit, priveste chiar cu ochii sotiei mele. Sau poate, si mai bine, priveste te rog prin ochii lui Tudor cuvintele pe care mi le-ai adresat. (Sa te imaginezi in locul Mariei inca nu iti cer, ar fi, poate, cu totul nepotrivit.)

Si eu ma retrag din acest (dificil) dialog. Cu adevarat nu voiesc sa ii supar pe cei care citesc acest topic frumos si folositor. Fratilor si surorilor, va cer iertare ca am semanat flori (in inchipuirea mea) si iata, au rasarit spini. Iertati-ma ca nu m-am priceput. Si, cine o putea, rog sa se roage si pentru mine, ca Domnul sa ma miluiasca. Faca-se Voia Lui! AMIN+

[tabitha]

În prealabil postat de ioan cezar

Si eu ma retrag din acest (dificil) dialog. Cu adevarat nu voiesc sa ii supar pe cei care citesc acest topic frumos si folositor. Fratilor si surorilor, va cer iertare ca am semanat flori (in inchipuirea mea) si iata, au rasarit spini. Iertati-ma ca nu m-am priceput. Si, cine o putea, rog sa se roage si pentru mine, ca Domnul sa ma miluiasca. Faca-se Voia Lui! AMIN+

Lasa Cezar, sa nu-ti para rau de florile pe care le-ai semanat (chiar daca, stim noi ca : nici o fapta buna nu ramane nepedepsita.). Cine a avut ochi sa citeasca cele scrise de tine, a inteles unde bati. Cine prefera sa poarte ochelari de cal, poate da Domnul si-i mai scoate din cand in cand. Amin !

PS: Eu chiar te rog sa nu renunti sa ne dai aceste lectii de viata (sau mai bine zis, din viata), pentru ca multi se vor folosi din experienta ta, ca om si psiholog, si nu in ultimul rand, de talentul tau narator.

[Ana-Maria N]

În prealabil postat de glykys

in virtutea legaturilor care s-au creat, mi-am permis sa fac o mustrare, care sa ii fie spre luare aminte si nu spre ispitire. Ca am considerat ca acest ajutor trebuie sa fie de mustrare si nu de indreptatire este alegerea mea personala, pe care mi-o asum, cu tot devotamentul pentru un om in nevoie si in cautare si cu toate riscurile pe care le presupune.

Mustrarea daca trebuie s-o faci, fa-o doar fata de el, nu in vazul tuturor. Aveti unele lucruri de lamurit, lamuriti-le intre patru ochi...mai ales in virtutea legaturilor ce s-au creat intre tine, el si familia acestuia. Asta nu e mustrare, e osanda!
Sunt convinsa ca intentia ta e buna...si cred ca nici fratele Cezar nu s-a suparat prea tare. Insa, modalitatea in care ai ales sa atragi atentia nu e una tocmai placuta.

[cristiboss56]

În prealabil postat de Ana-Maria N

Mustrarea daca trebuie s-o faci, fa-o doar fata de el, nu in vazul tuturor. Aveti unele lucruri de lamurit, lamuriti-le intre patru ochi...mai ales in virtutea legaturilor ce s-au creat intre tine, el si familia acestuia. Asta nu e mustrare, e osanda!
Sunt convinsa ca intentia ta e buna...si cred ca nici fratele Cezar nu s-a suparat prea tare. Insa, modalitatea in care ai ales sa atragi atentia nu e una tocmai placuta.

Si eu am fost mustrat de Mirela in direct , dar nu m-am suparat ! Un adevarat prieten asa procedeaza . Pare ciudat pentru multi dintre noi asa ceva , dar asta-i prietenia adevarata . Nu ascunzand mizeria sub covor , realizam improspatarea si curatirea casei sufletului nostru , ci taind in carne vie ! E dureos , dar eficace ! Un om echilibrat va realiza in timp binele facut !Iti pun o intrebare : de esti desfranat si traiesti in desfranare , vi aici pe un forum Ortodox si imi ti lectii de credinta , de smerenie , de induhovnicire ? Asa procedeaza un om cat de cat normal ? Nu , cred !
Din tot sufletul iertare , dar metoda aplicata de glykis e ca un strigat , un strigat ultim de trezire din amorteala asta tampa si nesimtita !
Doamne ajuta !

[Ana-Maria N]

În prealabil postat de cristiboss56

Si eu am fost mustrat de Mirela in direct , dar nu m-am suparat ! Un adevarat prieten asa procedeaza . Pare ciudat pentru multi dintre noi asa ceva , dar asta-i prietenia adevarata . Nu ascunzand mizeria sub covor , realizam improspatarea si curatirea casei sufletului nostru , ci taind in carne vie ! E dureos , dar eficace ! Un om echilibrat va realiza in timp binele facut !Iti pun o intrebare : de esti desfranat si traiesti in desfranare , vi aici pe un forum Ortodox si imi ti lectii de credinta , de smerenie , de induhovnicire ? Asa procedeaza un om cat de cat normal ? Nu , cred !
Din tot sufletul iertare , dar metoda aplicata de glykis e ca un strigat , un strigat ultim de trezire din amorteala asta tampa si nesimtita !
Doamne ajuta !

Wow...eu ma retrag din judecarea in grup ce se petrece aici. Ce tot spui de desfranare frate? Si daca este careva desfranat trebuie sa faci o asa 'mustrare'? De ce nu faceti mustrarea intre sase ochi atunci si siliti si pe altii la judecata?

[cristiboss56]

În prealabil postat de Ana-Maria N

Wow...eu ma retrag din judecarea in grup ce se petrece aici. Ce tot spui de desfranare frate? Si daca este careva desfranat trebuie sa faci o asa 'mustrare'? De ce nu faceti mustrarea intre sase ochi atunci si siliti si pe altii la judecata?

Nici mie nu-mi face placere a discuta astfel , dar , pentru ca exista un dar , "conflictul " a fost declansat de Ioan , nu numai in postarea de aici , ci este venit dintr un trecut nu prea indepartat . Dar e bine a ne opri de la dezbaterea asta si de a trece la subiectul in sine , fara nominalizari ce nu aduc vad rod aici !
Doamne ajuta !