Casnicia - razboiul duhovnicesc al mirenilor?

În prealabil postat de Yasmina

Eu una nu as putea sa cer nimanui de pe lume sa renunte la ceva sau sa se schimbe pt mine,nu am nevoie de dovada asta de iubire care implica mult egoism.Renunta la asta,ca nu-mi place mie!Cine sunt eu sa-i controlez viata in mici detalii?Atata timp cat nu-mi pune viata si linistea conjugala in pericol,unda verde la activitati!
Singurele motive de care m-as desparti de cineva ar fi:sa nu-si doreasca copii ,sa fie infidel, sa frecventeze cluburi de noapte,sa consume pornografie,sa oblige la acceptarea altei religii etc...
In rest cu hobby-urile se poate trai si inca bine :)

Casatoria este compromis, nu mai este ca atunci cand esti necasatorit, altfel nu ai cum sa ramai casatorit. Fiecare trebuie sa lase ceva de la el, sa se schimbe, nu traim intr-o lume ideala in care fiecare face ce vrea. Desigur ca daca iubim persoana o acceptam cum e, dar cu toate astea suntem oameni si nu reusim intotdeauna.
Motivele astea se refera la relatii intre casatoriti sau intre necasatoriti?

Lupta cu gandurile noastre este foarte importanta atat pentru un mirean cat si pentru un calugar:

60 Despre gandurile rele - Sfantul Isaac Sirul

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de TunsDiana

Casatoria este compromis, nu mai este ca atunci cand esti necasatorit, altfel nu ai cum sa ramai casatorit. Fiecare trebuie sa lase ceva de la el, sa se schimbe, nu traim intr-o lume ideala in care fiecare face ce vrea. Desigur ca daca iubim persoana o acceptam cum e, dar cu toate astea suntem oameni si nu reusim intotdeauna.
Motivele astea se refera la relatii intre casatoriti sau intre necasatoriti?

Ba poate chiar evoluam cu ajutorul celuilalt, tocmai prin renuntarea la ceva negativ...asupra caruia putem medita ulterior. Si eu consider ca e ceva absolut normal sa ai opinii, sa poti vorbi deschis cu celalalt...si nu neaparat la modul " Renunta la X-lucru, ca altfel plec!" ci in atatea alte moduri/nuante constructive.

În prealabil postat de AndruscaCIM

Ba poate chiar evoluam cu ajutorul celuilalt, tocmai prin renuntarea la ceva negativ...asupra caruia putem medita ulterior. Si eu consider ca e ceva absolut normal sa ai opinii, sa poti vorbi deschis cu celalalt...si nu neaparat la modul " Renunta la X-lucru, ca altfel plec!" ci in atatea alte moduri/nuante constructive.

Nici nu se pune problema sa spui cuiva sa renunte sau altfel pleci, sa dai ultimatumuri, asta e dovada de infantilism, imaturitate, egoism. Este bine sa se discute, sa se analizeze, sa existe comunicare.

[Yasmina]

În prealabil postat de TunsDiana

Casatoria este compromis, nu mai este ca atunci cand esti necasatorit, altfel nu ai cum sa ramai casatorit. Fiecare trebuie sa lase ceva de la el, sa se schimbe, nu traim intr-o lume ideala in care fiecare face ce vrea. Desigur ca daca iubim persoana o acceptam cum e, dar cu toate astea suntem oameni si nu reusim intotdeauna.
Motivele astea se refera la relatii intre casatoriti sau intre necasatoriti?

Ambele cupluri sunt casatorite,cei cu plantele sunt mai in varsta iar cei cu dezordinea sunt mai tineri.

Am mai avut o alta prietena casatorita in 2009 divortata in 2011,tot probleme cu lucrurile,divort initiat tot de barbat.Motivul:cumpara prea multe lucruri,se simtea sufocat...ba culmea a cumparat si televizor,a bagat cablu...asta i-a pus capac;a acuzat-o ca"i-a otravit existenta"cu materialismul ei!

Dar desigur am sa ma opresc aici cu exemplele si experientele doarece am sesizat ca eu vb despre casatorii unde nu sunt sigura ca exista si Domnul nostru Iisus;iar subiectul la asta se refera!

În prealabil postat de Yasmina

Ambele cupluri sunt casatorite,cei cu plantele sunt mai in varsta iar cei cu dezordinea sunt mai tineri.

Am mai avut o alta prietena casatorita in 2009 divortata in 2011,tot probleme cu lucrurile,divort initiat tot de barbat.Motivul:cumpara prea multe lucruri,se simtea sufocat...ba culmea a cumparat si televizor,a bagat cablu...asta i-a pus capac;a acuzat-o ca"i-a otravit existenta"cu materialismul ei!

Dar desigur am sa ma opresc aici cu exemplele si experientele doarece am sesizat ca eu vb despre casatorii unde nu sunt sigura ca exista si Domnul nostru Iisus;iar subiectul la asta se refera!

Da. Este o diferenta mare. Daca il ai pe Hristos esti mai iertator, iubesti mai mult, nu te impiedici in amanunte. Normal ca si crestinii au zile proaste in care sunt nervosi, suparati si nu sunt dispusi sa ierte, judeca etc dar totusi e o diferenta intre casatoriile dintre necredinciosi si cele dintre credinciosi. Ca dovada nr. mare de divorturi din ziua de azi. In plus, crestinii nu au voie sa divorteze decat pentru un singur motiv si anume adulterul.

[fallen]

În prealabil postat de TunsDiana

Da. Este o diferenta mare. Daca il ai pe Hristos esti mai iertator, iubesti mai mult, nu te impiedici in amanunte. Normal ca si crestinii au zile proaste in care sunt nervosi, suparati si nu sunt dispusi sa ierte, judeca etc dar totusi e o diferenta intre casatoriile dintre necredinciosi si cele dintre credinciosi. Ca dovada nr. mare de divorturi din ziua de azi. In plus, crestinii nu au voie sa divorteze decat pentru un singur motiv si anume adulterul.

Ba ar mai fi inca cateva: daca te bate sau te ameninta cu moartea, daca te sileste sa faci avort sau avorteaza fara voia ta sau comite alt pacat de moarte, daca trece la alta religie parca....
da-mi voie sa caut un citat

http://turnu.ro/invataturi_catehetice.htm.

În prealabil postat de fallen

Ba ar mai fi inca cateva: daca te bate sau te ameninta cu moartea, daca te sileste sa faci avort sau avorteaza fara voia ta sau comite alt pacat de moarte, daca trece la alta religie parca....
da-mi voie sa caut un citat

http://turnu.ro/invataturi_catehetice.htm.

Eu stiam de la sotul meu, pentru ca el cunoaste Biblia mult mai bine decat mine, ca divortul este permis doar in caz de adulter dupa cum spune Domnul nostru Iisus Hristos.

Care este pozitia oficiala a Bisericii ortodoxe legat de acest subiect, si nu ma refer la ceva scris pe un blog ci la o declaratie oficiala cu privire la divort?

Este intr-adevar divortul permis de Biserica in caz de violenta, avort, sodomie, apostazie, impotenta?

Pentru ca , in acest caz nu prea corespunde cu ce scrie in Biblie.

În prealabil postat de TunsDiana

Eu stiam de la sotul meu, pentru ca el cunoaste Biblia mult mai bine decat mine, ca divortul este permis doar in caz de adulter dupa cum spune Domnul nostru Iisus Hristos.

Care este pozitia oficiala a Bisericii ortodoxe legat de acest subiect, si nu ma refer la ceva scris pe un blog ci la o declaratie oficiala cu privire la divort?

Este intr-adevar divortul permis de Biserica in caz de violenta, avort, sodomie, apostazie, impotenta?

Pentru ca , in acest caz nu prea corespunde cu ce scrie in Biblie.

Am pus acestă întrebare unui preot care mi-a răspus scurt "ce a legat Dumnezeu nici un om nu poate dezlega." "Din punctul de vedere al bisericii nu există divorţ.
Mi-am amintit o povestioară pe care o voi povesti pe scurt:
Într-o familie soţul bea mereu. Venea seară acasă târziu beat iar soţia îi purta de grijă şi nu-l certa fiind cu adevărat credincioasă. Omul se lăuda cu minunata lui soţie beţivilor care mânaţi de curiozitate au dorit să-i facă o vizită pentru a se convinge că este adevărat. Când a mers acasă acel bărbat beat cu alţii beţi la oră târzie femeia s-a purtat la fel de frumos. Unul dintre ei a întrebat-o cum poate fi aşa răbdătoare căci pe el soţia l-a părăsit de mult timp. Femeia i-a răspuns senină "Lasă-l să se bucure acum în acestă scurtă viaţă dacă aşa doreşte, eu mă voi bucura în veşnicie"

[fallen]

Oau, chiar ca s-a creat valva mare...
Si totusi, cineva a vrut sa doar sa dea doar un exemplu de "asa nu ", despre cum a gresit si s-a pocait. Ceva de genul am facut si eu la inceput, crezand ca poate mai sunt persoane in situatia mea.
Lore, nu cred ca el (Cezar) nu e cununat cu sotia, ci eu.
Glykys, nu am crezut niciodata ca esti rea si nu te-am acuzat de nimic, ai avut intotdeauna dreptate cel putin in privinta mea. Tu aici pe forum esti o "trambita a dreptatii", care le aduci aminte la toti unde au gresit. Problema e ca Cezar nu avea nevoie la acel moment sa i se reaminteasca unde a gresit, ca stia si el, ci sa ne arate (sa ne dea un exemplu) cum si-a vazut greselile si cum a incercat sa le indrepte. Cel putin eu asa am avut impresia, dar poate gresesc.
Anna, scuze ca te mai pomenesc la pers. a 3a, dar nu prea te prind online. Sa stii ca totusi nu-mi idolatrizez logodnicul si nu ma cred mai prejos decat el, nicicum, si cred ca-n sinea lui nici el nu crede asta, doar ca si el, ca si multi altii, abordeaza acest stil de a "incuraja" oamenii, mai din topor, asa, stil "moromete", adica daca ai un moment de slabiciune, ca sa te ambitioneze iti zice "hai, misca, nu esti bun de nimic, etc". Probabil asa a fost si el la randul lui incurajat de-ai lui. Nu toata lumea, pe vremea cand eram noi mici, ducea copiii la psiholog cand intimpinau dificultati.
In orice caz, toti cei care intra si scriu pe un forum public chestii personale, trebuie sa fie pregatiti sa primeasca nu doar incurajari, cum poate se asteapta unii, ci mai ales critici si poate chiar si ironii, uneori.