Casnicia - razboiul duhovnicesc al mirenilor?

[anna21]

În prealabil postat de N.Priceputu

Am crezut că am răspuns de mai multe ori la întrebarea asta. Tocmai de aceea e duhovnicesc, pentru că nu e o luptă propriu-zisă pentru supremaţie, ci e o luptă purtată cu tine însuţi, dar şi oglindindu-te în celălalt. Ea, soţia, este o oglindă permanentă a acţiunilor tale. Poţi să scoţi din ea ce-i bun sau, din contră, ce-i rău. Şi dacă nu scoţi ce-i bun, eşti îndreptăţit să te întrebi dacă tu însuţi eşti bun? Interacţiunea foarte strânsă pe care o ai cu soţul nu te lasă, de multe ori, să-ţi formezi o imagine prea bună despre tine, te ajută să te schimbi, să te pocăieşti....

Aceasta idee a oglindirii in celalalt eu nu reusesc sa o inteleg (desi am gasit-o in multe locuri). Dimpotriva, gasesc ca sotul meu este extraordinar de diferit de mine si rar, foarte rar gasesc in el vreun ecou a ceea ce zic sau fac...
Am observat ca uneori suntem nemultumiti de celalalt pt ca nu se suprapune peste o imagine ideala creata in mintea noastra.
Am vazut acest lucru cand sotul l-a pedepsit pe copil pt ca nu a actionat cum a crezut el ca este "bine". Dar copilul nu procedase nici rau. Pur si simplu era modul lui particular de a se raporta la o situatie. Eu as fi procedat altfel, dar nu era un motiv sa cert copilul.
Apoi am inteles ca si eu certam uneori copilul pt ca nu facea lucrurile asa cum vroiam eu.
Si am inceput sa identific apoi multe situatii in care noi, parintii, NU reuseam sa intelegem ca fiul nostru este diferit de mama si tata. Aveam asteptarea (inconstienta, uneori) ca el sa procedeze exact cum am fi procedat noi (desi nici noi nu suntem identici, alta discutie) si-l "judecam" nedrept.

Ceea ce vreau sa arat este ca avem tendinta sa-l comparam pe celalalt cu un etalon din mintea noastra, iar daca nu coincide, devenim nemultumiti. Dar nu putem sub semnul intrebarii propriile noastre criterii.

Cele mai multe conflicte izbucnesc in familia mea din cauza ca fiecare nu lasa celuilalt sansa sa fie el insusi.
De ex. daca sotul meu este stresat cu serviciul, eu am pretentia sa lase problemele la usa, ca tot nu poate schimba nimic acasa.. Iar daca nu poti face nimic, nu are rost sa te consumi in loc sa te bucuri de familie, copii.. Oricum copiii cresc repede, momentul sa stai cu ei este intotdeauna ACUM.
Pai daca as verbaliza aceste ganduri cred ca sotul ar divorta instant pe motiv ca sunt egoista, infantila, atat de superficiala incat nu reusesc sa inteleg niciodata gravitatea situatiei, in plus dau dovada si de lipsa de respect fata de munca lui etc etc etc...
Pe de alta parte si eu am ideile mele fixe, pe care nu poate nimeni sa le combata si precis il scot din sarite ..
Si mai avem doi copii total diferiti si caposi de la care putem invata despre inflexibilitate (de ex. daca cel mic se pateaza pe haine, o pata oricat de mica, face scandal pana il schimbam... Nu pare mare lucru, dar devine enervant sa schimbi un copil de patru-cinci ori in timpul micului dejun, mai ales daca esti grabit sa pleci undeva. Dar este imposibil sa schimbam ceva!) Ce pretentii putem avea sa schimbam pe celalalt, cand ne este f greu sa educam un copil sau cand ne este aproape imposibil sa facem ceva in privinta propriilor defecte (in fericitul caz ca le constientizam).

Cred ca este important sa realizam ca exista mari diferente intre oameni, iar noi riscam sa judecam pe ceilalti dupa criterii personale si arbitrare. Mai ales daca stam in casa cu ei si nu ne place ca nu pun dopul la pasta de dinti sau arunca gunoiul pe langa cos etc..

Evident ca exista si cazuri in care celalalt este in erori grave, in pacate, patimi, in situatii care-i pericliteaza sanatatea fizica sau mentala... Dar nici in aceste situatii nu-l putem schimba daca el nu-si doreste acest lucru.

În prealabil postat de anna21

Aceasta idee a oglindirii in celalalt eu nu reusesc sa o inteleg (desi am gasit-o in multe locuri). Dimpotriva, gasesc ca sotul meu este extraordinar de diferit de mine si rar, foarte rar gasesc in el vreun ecou a ceea ce zic sau fac...

Păi asta nu exclude diferenţa. Este oglindă nu în sensul că este la fel, ci că în el (ea) văd efectul faptelor mele rele sau bune, că dacă îi fac un bine îmi va răspunde cu bine (şi viceversa) şi, mai ales, că îmi va arăta scăderile, defectele, egoismul, păcatele pe care eu nu vreau să mi le văd.

[Yasmina]

Eu am niste prieteni care vor sa divorteze deoarece unul dintre ei este vadit nemultumit de dezordinea creata de celalalt in casa.Adica totul,dar pana la dezordine si curatenie!
Ciudat!
O alta prietena la lucru(care are mania plantelor ca si mine)spune ca sotul ei o ameninta mereu cu aruncarea plantelor sau cu disparitia lui,caci dupa judecata lui sunt prea multe la numar...

Unde este acceptarea celuilalt cu bune si rele?
Cata superficialitate,unde sunt adevaratele probleme existentiale?
Ori aceste casnicii au erodat din alte varii motive insa frustarile ies la suprafata prin diverse bagatele?

[AlinB]

În prealabil postat de Yasmina

Eu am niste prieteni care vor sa divorteze deoarece unul dintre ei este vadit nemultumit de dezordinea creata de celalalt in casa.Adica totul,dar pana la dezordine si curatenie!
Ciudat!
O alta prietena la lucru(care are mania plantelor ca si mine)spune ca sotul ei o ameninta mereu cu aruncarea plantelor sau cu disparitia lui,caci dupa judecata lui sunt prea multe la numar...

Unde este acceptarea celuilalt cu bune si rele?
Cata superficialitate,unde sunt adevaratele probleme existentiale?
Ori aceste casnicii au erodat din alte varii motive insa frustarile ies la suprafata prin diverse bagatele?

Cand oamenii n-au probleme reale, improvizeaza.
Sau poate de fapt problema reala este ca s-au plictisit unul de altul si cauta pretexte.

[Yasmina]

În prealabil postat de AlinB

Cand oamenii n-au probleme reale, improvizeaza.
Sau poate de fapt problema reala este ca s-au plictisit unul de altul si cauta pretexte.

Imi par niste motive puerile oricum,cat si exigenta dusa la maxim.

[anna21]

În prealabil postat de AlinB

Cand oamenii n-au probleme reale, improvizeaza.
Sau poate de fapt problema reala este ca s-au plictisit unul de altul si cauta pretexte.

Crezi?
In cazul cu plantele cred ca mesajul lui ascuns este "te preocupa mai mult plantele decat ceea ce-mi doresc eu". Vrea atentie, poate.

[romanbun]

Si eu spun cu tarie ca aceasta discutie este interesanta. Viata de familie este foarte complexa si in scurtul timp cat suntem langa cei dragi am dori sa fie ca-n rai. Din ce am observat eu unele din asa-zisele defecte sunt de fapt calitati duse prea departe: mania curateniei sau ordinii in casa este la o persoana cu calitati de a fi curata, ordonata, dar le exagereaza. Ne lipsesc din educatie comunicarea nonviolenta, educatia emotionala, simtul negocierii si altele care ne-ar face intai noua si apoi si celorlalti viata mai usoara.

[Yasmina]

In realitate,persoana dezordonata are acest defect dar este imposibil sa nu aiba si alte calitati,este absurd si incorect sa o taxam pt un singur defect si sa nu-i luam in considerare celelalte daruri/calitati!
Pana la urma este o nedreptate facuta cuiva!

În prealabil postat de Yasmina

Eu am niste prieteni care vor sa divorteze deoarece unul dintre ei este vadit nemultumit de dezordinea creata de celalalt in casa.Adica totul,dar pana la dezordine si curatenie!
Ciudat!
O alta prietena la lucru(care are mania plantelor ca si mine)spune ca sotul ei o ameninta mereu cu aruncarea plantelor sau cu disparitia lui,caci dupa judecata lui sunt prea multe la numar...

Unde este acceptarea celuilalt cu bune si rele?
Cata superficialitate,unde sunt adevaratele probleme existentiale?
Ori aceste casnicii au erodat din alte varii motive insa frustarile ies la suprafata prin diverse bagatele?

In general dezordinea exterioara denota dezordine interioara.

Mi se pare exagerata mania asta cu plantele inteleg una, doua, trei dar cand se exagereaza...

Mai bine iesi afara in natura decat sa iti faci jungla in casa....

Cat despre acceptarea celuilalt e adevarat, daca iubesti un om accepti orice, ierti totul. Si problemele mici sunt probleme si daca se adauga mai multe devin probleme mari, care pana la urma dau pe dinafara.

Raspunsul este in ultima intrebare.

[Yasmina]

În prealabil postat de TunsDiana

In general dezordinea exterioara denota dezordine interioara.

Mi se pare exagerata mania asta cu plantele inteleg una, doua, trei dar cand se exagereaza...

Mai bine iesi afara in natura decat sa iti faci jungla in casa....

Cat despre acceptarea celuilalt e adevarat, daca iubesti un om accepti orice, ierti totul. Si problemele mici sunt probleme si daca se adauga mai multe devin probleme mari, care pana la urma dau pe dinafara.

Raspunsul este in ultima intrebare.

Ma rog,persoana respectiva are plante si afara pe terasa si in curte,problema lui sunt plantele ca si inventar.Nu conteaza locatia.
Ca fapt divers, casa lor nu este jungla ci un camin foarte elegant cu lucruri de valoare.
Pe el il deranjeaza luxul si frumosul,vrea spatii goale si lucruri ieftine...exact opusuri!