Casnicia - razboiul duhovnicesc al mirenilor?

Oarecum off-topic: voi v-ati casatori cu cineva necredincios? (In ipoteza ca noi facem parte dintre cei care suntem cel putin interesati sa fim credinciosi...) Sau cu cineva pe care nu-l iubiti si pe care de fapt nu prea il placeti, doar din considerentul de a nu ramane singur? Pe considerentul ca nici noi nu suntem perfecti si nu e cazul sa avem prea multe pretentii de la celalalt?
De fapt intrebarea merge prea departe... Primul pas ar fi: cat de prieten poti fi cu un asemenea om? Ce fel de relatie poti dezvolta cu el?

Cu scuzele de rigoare pentru a fi off-topic si cu rugamintea de a nu fi prea duri in raspunsurile dvs...

[anna21]

Casatoria presupune o lupta, intr-adevar, doar ca razboiul NU-L PURTAM CU CEL DE LANGA NOI!
Lupta o ducem cu ispitele, cu propriile noastre patimi, cu atacurile vrasmasului.. DAR NU CU SOTUL/ SOTIA.

Daca punem problema luptei in familie, ceva este foarte, foarte gresit.. Grija noastra este mantuirea. Sunt convinsa ca ne putem mantui indiferent de actele sau credinta celui de alaturi.
Iar sub pretextul ca ce sa spun, trebuie sa-l indreptam pe acela ne cultivam doar propriile patimi (mania si orgoliul).
Avem porunci dupa care ne traim viata, dar "intoarce-ti sotul la credinta", "arata-i sotului ca tu ai dreptate" nu fac parte din porunci.

Te toaca sotia marunt ca pe ceapa si pune sare?
SI CE DACA?
Nu mai poti rabda? Doare orgoliul? Iti datoreaza cu adevarat ceva? Chiar iti datoreaza ceva? De ce? Pentru ca esti foarte special, foarte bun? Chiar esti?
Nu vreau sa par dura, dar cand PRETINDEM altora ascultare sau iubire sau orice altceva, ce ne motiveaza? Nu tocmai ideea ca meritam? Ca e ceva de capul nostru?
Ca daca am fi cu adevarat credinciosi smeriti, nu am simti ca ne toaca cineva marunt.

[anna21]

Ultimul meu mesaj nu se refera si la tine.
Imi pari prea isteata ca sa te las asa, chiar daca iti par dura (sau nesimtita).

Foarte brutal si pe scurt: nu ai nici un merit ca rabzi. Dar nici unul.
Nu ti se calculeaza ca un mare plus in plan duhovnicesc, dimpotriva.
Pt. ca iti lipseste cerinta minimala care ar schimba totul in favoarea ta.

[romanbun]

Intrebarile retorice sunt de la doamne nu de la domni... Credinta ne invata ca femeia e datoare sa-si asculte barbatul...Dumneavoastra subscrieti?
Daca ati fi barbat ati intelege ca in primul rand asa zisul orgoliu masculin e de fapt o trasatura data barbatului de insusi Dumnezeu si nu e orgoliu, ci o calitate necesara acestui gen in persoana proprie, in familie si societate, dupa cum femeia are calitatile date ei de Dumnezeu.
Ori aceste calitati native e necesar sa fie cultivate in viata de zi cu zi. Daca tu ca femeie sau ca barbat esti "motivat" religios sa ti le astupi sub lozinca sa fii bland, tolerant, rabdator, smerit, sa (tot) lasi de la tine, poti sa ajungi la a purta in sine un razboi mai presus de "razboiul sexelor" care ALA e razboiul orgoliilor. Asa apoi sa ajungi la o subestimare de sine, sa te transformi intr-un calugar familist, un neinteles si (auto si)exclus. Am priceput aluzia la "doar ala credincios are dreptate" si la taierea orgoliului. Facem taierea lui, dar nu si la exprimarea convingerilor religioase, in extenso spirituale, care ne sunt taria si "apa" din care bem si care ne conduce si lumineaza nu doar in rugaciune si Biserica, ci si in viata de zi cu zi. Stim cine ne este Stapanul, si nu e stapanitorul acestei lumi, care lucreaza mai abitir in aceste tipuri de casnicii, precum ne spune Sfanta Scriptura.
Fallen zicea mai jos:
-se pare ca intotdeauna e mai usor sa dai sfaturi sau sa incurajezi pe altii
-sa nu ma mai cert cu lumea care nu e de acord cu mine
Vedeti care sunt stadiile prin care trece o casnicie oarecare si veti vedea ca de fapt perioada fluturilor tine putin...APOI urmeaza perioada mult mai lunga in care cei doi incep sa se adapteze unul dupa celalalt. Casnicia ideala calugareasca este ca cei doi sa fie curati trupeste si inainte si dupa nunta. Nu prea am auzit in practica asa ceva. Chiar nu putem vedea mai mult decat lozinci, norme si prescriptii? Casnicia este STATISTIC razboiul sexelor, dar si dragoste fauritoare de prunci. Are partile ei bune si rele. Lupta ar trebui sa se duca pentru o mai buna comuniune intre soti, nu unul contra celuilalt. Din orgolii personale, din manevrele parintilor lor, din dorinta de putere asupra celuilalt, santaj emotional sau sexual, si cate si mai cate. Fiecare acesta manifestare este de fapt o manifestare a demonilor in destabilizare casniciei, folosind defectele sotilor. La multitudinea de probleme si de astfel de ispite putini credinciosi pot sa faca fata perfect.
Va doresc sotie sau soti si o casnicie perfecte.

[anna21]

Incep cu finalul: nu-mi doriti sot perfect sau casatorie perfecta pt ca nu-mi doresc asa ceva.. Ba chiar cred ca nu conteaza "perfectiunea" unei casatorii.
Importanta este mantuirea si cred ca stie Dumnezeu mai bine ce da fiecaruia si de ce.

2. Spuneti : "Credinta ne invata ca femeia e datoare sa-si asculte barbatul...Dumneavoastra subscrieti?"

Bineinteles.
Se intelege ca este vorba de oameni credinciosi si de casatoria crestina?
Nu cred ca sa refera la casatorie civila, concubinaje sau altfel de aranjamente.
Unde a zis Fallen ca e maritata?
De aici sfaturile mele catre ea.

Pe de alta parte, cine a luat nevasta/ sot necredincioasa/necredincios.. Pai sa fie sanatos si sa se.. smereasca.. De unde atatea pretentii cu ascultarea si restul? Nu s-a inteles inca faptul ca regulile pt familia crestina se aplica familiei crestine si nu altor tipuri de familii?

3. Mi se pare chiar prea de tot afirmatia ca Dumnezeu a facut barbatul orgolios, de parca l-a infrumusetat cu vreo calitate!

În prealabil postat de romanbun

Intrebarile retorice sunt de la doamne nu de la domni... Credinta ne invata ca femeia e datoare sa-si asculte barbatul...Dumneavoastra subscrieti?
Daca ati fi barbat ati intelege ca in primul rand asa zisul orgoliu masculin e de fapt o trasatura data barbatului de insusi Dumnezeu si nu e orgoliu, ci o calitate necesara acestui gen in persoana proprie, in familie si societate, dupa cum femeia are calitatile date ei de Dumnezeu.
Ori aceste calitati native e necesar sa fie cultivate in viata de zi cu zi. Daca tu ca femeie sau ca barbat esti "motivat" religios sa ti le astupi sub lozinca sa fii bland, tolerant, rabdator, smerit, sa (tot) lasi de la tine, poti sa ajungi la a purta in sine un razboi mai presus de "razboiul sexelor" care ALA e razboiul orgoliilor. Asa apoi sa ajungi la o subestimare de sine, sa te transformi intr-un calugar familist, un neinteles si (auto si)exclus. Am priceput aluzia la "doar ala credincios are dreptate" si la taierea orgoliului. Facem taierea lui, dar nu si la exprimarea convingerilor religioase, in extenso spirituale, care ne sunt taria si "apa" din care bem si care ne conduce si lumineaza nu doar in rugaciune si Biserica, ci si in viata de zi cu zi. Stim cine ne este Stapanul, si nu e stapanitorul acestei lumi, care lucreaza mai abitir in aceste tipuri de casnicii, precum ne spune Sfanta Scriptura.
Fallen zicea mai jos:
-se pare ca intotdeauna e mai usor sa dai sfaturi sau sa incurajezi pe altii
-sa nu ma mai cert cu lumea care nu e de acord cu mine
Vedeti care sunt stadiile prin care trece o casnicie oarecare si veti vedea ca de fapt perioada fluturilor tine putin...APOI urmeaza perioada mult mai lunga in care cei doi incep sa se adapteze unul dupa celalalt. Casnicia ideala calugareasca este ca cei doi sa fie curati trupeste si inainte si dupa nunta. Nu prea am auzit in practica asa ceva. Chiar nu putem vedea mai mult decat lozinci, norme si prescriptii? Casnicia este STATISTIC razboiul sexelor, dar si dragoste fauritoare de prunci. Are partile ei bune si rele. Lupta ar trebui sa se duca pentru o mai buna comuniune intre soti, nu unul contra celuilalt. Din orgolii personale, din manevrele parintilor lor, din dorinta de putere asupra celuilalt, santaj emotional sau sexual, si cate si mai cate. Fiecare acesta manifestare este de fapt o manifestare a demonilor in destabilizare casniciei, folosind defectele sotilor. La multitudinea de probleme si de astfel de ispite putini credinciosi pot sa faca fata perfect.
Va doresc sotie sau soti si o casnicie perfecte.

[anna21]

Mie mi se pare dubioasa rau atitudinea asta de "altul este vinovat".
(l'enfer c'est les autres)

Sa incepem razboiul duhovnicesc cu sotia, iar indreptarea familiei cu indreptarea celuilalt.
Ca la noi in ograda este totul curat stralucitor.

[anna21]

Sa mai amintesc ca in Romania crestina una din trei femei a fost victima violentei conjugale?

Ar trebui inceput un thread pt barbatii care cred ca orgoliul e calitate masculina necesara. Aduc eu titlul: mania mantuitoare (ca mai era aici cineva care argumenta mania impotriva nevestei prin "Maniati-va si nu gresiti" de parca ar exista o porunca / sfat in sensul acesta). Sau "mantuire cu pumnul".

Eu sunt socata de ideile scornite de mintile unora.
Cum adica razboi duhovnicesc cu nevasta?
Nu-mi vine sa cred.

În prealabil postat de anna21

Eu sunt socata de ideile scornite de mintile unora.
Cum adica razboi duhovnicesc cu nevasta?
Nu-mi vine sa cred.

Am crezut că am răspuns de mai multe ori la întrebarea asta. Tocmai de aceea e duhovnicesc, pentru că nu e o luptă propriu-zisă pentru supremaţie, ci e o luptă purtată cu tine însuţi, dar şi oglindindu-te în celălalt. Ea, soţia, este o oglindă permanentă a acţiunilor tale. Poţi să scoţi din ea ce-i bun sau, din contră, ce-i rău. Şi dacă nu scoţi ce-i bun, eşti îndreptăţit să te întrebi dacă tu însuţi eşti bun? Interacţiunea foarte strânsă pe care o ai cu soţul nu te lasă, de multe ori, să-ţi formezi o imagine prea bună despre tine, te ajută să te schimbi, să te pocăieşti.
E adevărat, nu poţi scăpa de nevoia de a-l modela şi pe celălalt conform cu ceea ce consideri tu că este bine; şi el, la rândul lui, va vrea să te modeleze pe tine. Trebuie să fii şi maleabil, să te încredinţezi în mâinile lui, dar nu poţi să o faci decât în măsura în care consideri că modelarea pe care ţi-o aplică el e potrivită cu cea pe care ţi-o aplică Dumnezeu. Pentru că, înainte de toate, în mâinle Lui te încredinţezi.
Deci nu e o luptă nici fizică, nici duşmănoasă, ci dramatică şi plină de iubire, chiar dacă şi de conflicte. E acelaşi război duhovnicesc pe care îl au de purtat şi călugării, dar în care nevoinţele vin fără să le cauţi, şi de multe ori nu trebuie să-ţi cauţi foarte mult nici păcatele, defectele, pentru că te ajută celălalt să le vezi. Şi pentru toate astea, căsătoria îmi pare cu adevărat taină mare, şi mare dar de la Dumnezeu.
Iar comentariile pe care le-ai făcut în mesajele ulterioare le găsesc înţelepte.

[anna21]

În prealabil postat de romanbun

Ori aceste calitati native e necesar sa fie cultivate in viata de zi cu zi. Daca tu ca femeie sau ca barbat esti "motivat" religios sa ti le astupi sub lozinca sa fii bland, tolerant, rabdator, smerit, sa (tot) lasi de la tine, poti sa ajungi la a purta in sine un razboi mai presus de "razboiul sexelor" care ALA e razboiul orgoliilor. Asa apoi sa ajungi la o subestimare de sine, sa te transformi intr-un calugar familist, un neinteles si (auto si)exclus.

Asa este.. nu cumva sa ajungem la o subestimare de sine.
Ce credinta ar fi asta? Trebuie intotdeauna sa ne afirmam cu putere in familie si societate.
Fiindca de la Adam avem o mare conceptie despre noi insine. Totdeauna credem ca suntem ceva mai mult si credem ca ar fi o mare gresala sa ne socotim ca nu suntem nimic.

[Lucian008]

În prealabil postat de Annyta

Oarecum off-topic: voi v-ati casatori cu cineva necredincios? (In ipoteza ca noi facem parte dintre cei care suntem cel putin interesati sa fim credinciosi...)

Nu pot da fiu ipocrit. Intrebarea e clara si raspunsul corect e altul:DA. In naivitatea mea eu cred ca o pot schimba. Desi eu sunt primul care sustine ca oamenii se schimba foarte greu. Dar pana la urma cine a spus ca mantuirea e un "proces" usor.

În prealabil postat de Annyta

Sau cu cineva pe care nu-l iubiti si pe care de fapt nu prea il placeti, doar din considerentul de a nu ramane singur? Pe considerentul ca nici noi nu suntem perfecti si nu e cazul sa avem prea multe pretentii de la celalalt?

Nici aici nu dau raspunsul corect: NU. In principiu nu sunt adeptul copromisurilor, dar daca as face compromisul de a ma casatori cu cineva pe care nu o iubesc nu ar fi pe considerentul de a nu ramane persoana respectiva singura.