Miscarea de reinnoire carismatica

[ioanna]

În prealabil postat de penticostalul

Apostolul Pavel afirma in mod deslusit ca vorbirea in limbi NU este doar propovaduire a Evangheliei ci rugaciune:
Pentru că cel ce vorbeşte într-o limbă străină nu vorbeşte oamenilor, ci lui Dumnezeu; şi nimeni nu-l înţelege, fiindcă el, în duh, grăieşte taine. 1 Corinteni 14:2

Apostolul Pavel afirma cu totul altceva:

"Că dacă mă rog într'o limbă, duhul meu se roagă, dar mintea mea e neroditoare
Atunci, ce-am să fac?: Mă voi ruga cu duhul, dar mă voi ruga şi cu mintea; voi cânta cu duhul, dar voi cânta şi cu mintea.
Altfel, dacă tu vei binecuvânta, cu duhul, cum va zice Amin după mulţumirea ta cel ce stă'n locul omului de rând, de vreme ce el nu ştie ce zici?
Căci tu, într'adevăr, tu mulţumeşti bine, dar celălalt nu se zideşte.
Mulţumesc Dumnezeului meu că vorbesc în limbi mai mult decât voi toţi;
dar în Biserică vreau să grăiesc cinci cuvinte cu mintea mea, ca să-i învăţ şi pe alţii, decât zece mii de cuvinte într'o limbă oarecare"

Daca eu prin rugaciunea si gesturile mele deranjez, le distrag atentia de la slujba celor de langa mine, ii tulbur, rugaciunea aceea nu e spre zidirea mea. La fel, cel care predica, trebuie sa o faca intr-un limbaj inteles si cunoscut de oameni, daca vrea intr-adevar sa-i ajute. Rugaciunea te invata de la sine cum sa vorbesti cu Dumnezeu. Personal consider rugaciunea cu bratele ridicate o treapta mai inalta a rugaciunii, e rugaciunea omului despatimit, pe care duhul mandriei nu-l mai poate atinge.