Au protestantii si neoprotestantii o Traditie proprie?

[ucenic]

Atunci s-a intrezarit ca fiind absolut necesar ca toti cei ce au primit acelasi Principiu sa marturiseasca, evident, acelasi crez. Asa s-a nascut Crezul. Din nevoia legitima, fireasca de a-i uni pe toti cei ce marturisesc invatatura Cuvantului – de acum deja strans intr-un canon, si sa fie pazita constiinta comuna ce rezida din exploatarea si trairea Lui prin acceptarea univoca si marturisirea acestui unic Crez.

Pentru mine, Sf.Scriptura si Crezul reprezinta marturia mea de credinta, fundamentul credintei mele, Principiul.

Restul? Restul este Incredintare. Personal cred ca inaintea Scaunului de Judecata vom fi judecati pentru acceptarea, respectarea, si trairea corepunzatoare a Principiului, nu a Incredintarii.
Dupa cum l-am inteles pe Sf.Ap. Pavel in Epistola catre Romani, cap.14, tot ceea ce facem, chiar si din incredintare sa facem pentru Domnul. Si aceasta nu ni se va socoti greseala, chiar daca incredintarea mea este total diferita de a altuia.

Acum, evident ca fiecare credincios, mai erudit sau mai putin, mai influent sau mai putin si-au pus amprenta in isoria crestinismului. Si vad normal si bine sa fie asa. Eu, ca si crestin penticostal, am citit si am spicuit din scrierile lui Origen, Sf.Antonie, Sf. Vasile cel Mare, Sf.Ioan Gura de Aur precum si insemnarile, scrierile autorilor contemporani ca Galeriu, Bartolomeu Anania etc. Si am primit multe din invataturile lor ca bune si de folos pentru mine. Dar niciodata nu m-am aplecat asupra lor asa cum fac asupra Sf.Scripturi, pe care o cred neconditionat.
Iudeii din Tesalonic din diaspora, au verificat cu Sripturile -V.T.- pe Sf.Ap. Pavel sa vada daca ceea ce le spune el este intocmai (cu privirile la proorociile despre Mesia). Si numai atunci multi dintre ei au primit cuvantul lui. Pavel intareste aceasta: „Cercetati toate lucrurile si pastrati ce este bun.” (1Tes.5:21)

Intocmai si eu, avand ca fundament, ca etalon Sf.Scriptura compar cu ea scrierile inaintasilor crestini, oameni ai lui Dumnezeu si pastrez pentru mine, pentru bagajul meu, ceea ce gasesc de folos in dreptul meu - nu oricum, ci totdeauna comparand cu Cuvantul.