Predica de azi

[fallen]

Apropo de ce ai scris tu, uite ca eu credeam exact pe dos, si anume ca botezul se face dupa 40 de zile...
La sapte sau opt zile stiam ca se face molifta mamei (ca si in prima zi), nu stiu insa daca poate veni ea la biserica sau tr sa vina parintele acasa, iar de copil am auzit si eu tot ieri la slujba.

[glykys]

În prealabil postat de fallen

Apropo de ce ai scris tu, uite ca eu credeam exact pe dos, si anume ca botezul se face dupa 40 de zile...
La sapte sau opt zile stiam ca se face molifta mamei (ca si in prima zi), nu stiu insa daca poate veni ea la biserica sau tr sa vina parintele acasa, iar de copil am auzit si eu tot ieri la slujba.

Nu, botezul se face inainte sau la 40 de zile, nu dupa. Bine, daca e in pericol de moarte bebelusul, se poate boteza pe loc de catre un crestin, in numele Sfintei Treimi, daca nu e preotul prin preajma, urmand ca apoi sa ii fie completate randuielile la biserica, daca, fireste, scapa cu viata.

La opt zile vine preotul la spital sau acasa, unde e lauza, sa sfinteasca apa, nu vine mama la biserica. Sau vine un crestin la biserica si solicita sfintirea apei, pentru lauza X, la opt zile.

[fallen]

Mersi, am reusit sa citesc si articolul.

[glykys]

"Cantarea a 5-a a Utreniei zice: "Sa ne sarguim a urma virtutilor fariseului si a ravni smerenia vamesului, urand ceea ce este nepotrivit la amandoi, adica trufia si pierderea".Poate ca de aici ar trebui sa reanalizam taina vamesului.Si calitatea rugaciunii pe care o inaltam dinaintea lui Dumnezeu.Caci, iata, chiar model, vamesul nu este decat o treapta, un fustei la scara duhovniceasca a modelului Hristos, cea de la care incepe urcusul.Scurtimea rugaciunii sa fie valoarea pentru care parintii au ales aceasta evanghelie de inceput de cale a virtutilor ? Sau constiinta pacatoseniei, adica parte din om, care mereu si mereu i-aduce aminte ca este chipul slavei lui Dumnezeu ? Ca viata lui ca om este darul al carui Daruitor tine toate ?"


http://cristiboss56.blogratuit.ro/Pr...14-b1-p983.htm

[Mihnea Dragomir]

În excelenta predică de azi, preotul mi-a vorbit despre episodul evanghelic prin care Domnul nostru o vindecă pe soacra lui Petru. A subliniat caracterul exemplar al acestui moment, adică menirea lui de a fi un exemplu despre cum trebuie să procedăm şi noi.

Am reţinut că, pe atunci, poporul lui Dumnezeu care erau evreii obişnuiau să ia masa în comun după terminarea slujbei la Sinagogă. Aşa a făcut şi Isus şi aşa ar trebui să facem şi noi. Acţiunea se petrece în Capernaum, la venirea de la sinagogă, în zi de Şabat, care era atunci Ziua Domnului. Isus, urmat fraţii Săi (patru ucenici), se înapoiază în casa în care locuia de obicei, adică la Petru acasă. Cine a fost în Ţara Sfântă a văzut că, între casa lui Petru şi sinagogă, distanţa nu este mare. Din textul evanghelic se înţelege mai degrabă că erau mai mulţi acolo. Noi mai invităm pe alţii la masă după slujba parohială, aşa cum făceau cei cu Isus ? Cei adunaţi I-au vorbit despre soacra lui Petru, care era bolnavă. "Avea febră", spune Cartea. Febra este şi boală trupească, dar este şi boală sufletească, după cum spunem despre cineva că suferă de "febra înavuţirii", vorbim de "febra aurului" etc. Aşadar, Isus se duce la femeia bolnavă, ia mâna ei în mâna Lui. Oare noi mai facem asta, auzind că cineva de pe scara blocului sau din curtea vecină este bolnav ? Apoi, Cartea spune "a ridicat-o", folosind acelaşi verb în originalul grec care este folosit pentru Înviere. Dincolo de interpretarea literală, avem aici o alegorie a vindecării spirituale. Nici noi nu putem obţine vindecarea de feluritele febre de care suferim decât punând mâna noastră în mâna Lui. Pentru noi înşine, sau pentru alţii care suferă ca şi noi de febră, noi trebuie să vorbim lui Isus despre bolile noastre. El vine, iar atunci trebuie să lăsăm mâna noastră în mâna Lui, pentru ca El să ne ridice.

Lăudat fie Isus Cristos !

[fallen]

- Nu s-a citit la Sfanta Liturghie de curand, dar se citeste la Sf. Maslu

Ce ne invata aceasta pilda, inafara de faptul ca trebuie sa fim intelepti si pregatiti pentru venirea Domnului?
Desigur, nu cred ca se refera sa fim egositi (sa nu dam din untdelemnul nostru celor care au fost nechibzuiti si nu si-au luat suficient), atunci cand suntem in situatii de supravietuire; nici nu sfatuieste femeile sa fie egoiste cand e vorba de "cucerit" un barbat, ci cred ca refera strict la mantuire.
Deci, care ar putea fi "lucrurile" pe care nu poti sa le imparti cu ceilalti (cei nechibzuiti), pentru ca "nu o sa ne ajunga nici noua, nici voua?"
Se refera la pocainta, la rugaciune, la smerenie?
De rugat te poti ruga si pentru altii, fara sa te pagubesti pe tine; pocainta si smerenie in schimb nu poti sa dai de la tine, ca nu se poate;
Sau cumva se refera la pazirea de pacate? Adica sa nu pacatuim si noi "din solidaritate", ca nu ne vom mantui nici unii nici altii? Cu alte cuvinte, te pot ajuta pana la un punct, dar mai mult nu pot pentru ca as face un pacat si nu te voi ajuta nici pe tine, nici pe mine?

Uite un articol bun pe tema asta, scris chiar de admin-ul acestui forum, aici.