Cu credinta la raspantie - cata nevoie avem de biserica si preot?

[sophia]

Of Ovidiu.b
Ma rog, tu ai modul tau de a vedea lucrurile, incepand cu alimentatia (mi se care ca tu ai deschis topicul ala cu alimentatia "ortodoxa"), si pana la credinta.

Ca sa-ti raspund tie mai intai:
a. Nu ste nici alba si nici neagra. Asta am invatat de ceva ani incoace. Totul este de cenusiu, nuantat, nimic nu este pur, in afara de Dumnezeu si de starea ideala.

b. De ce m-au socat anumite pareri? Am explicat mai sus. Da, nu asta asteptam ca raspuns.
Poate ca la unii functioneaza sado-masochismul, autoflagelatul, sa-i dai cu capul te toti peretii si un sut undeva si gata. Dar sunt multii care si asa sunt la capatul puterilor, mai da-le un pumn si ai terminat cu ei, i-ai trimis fie pe lumea cealalta (ca-si pun capat zilelor, sau la spital).
Asta doresti? Asa vezi tu credinta,ortodoxia?
Pe cine a lovit Dumnezeu vreodata cu vorba sau cu mana?
Cand altii alungau, El chema la El si vindeca (vezi femeile bolnave, orbii, neputinciosii, etc.).
Chiar unii apostoli, sau oameni din jurul sau, se mirau si alungau pe cei ce veneau sa ceara ajutor. Incercau probabil sa-l protejeze pe Iisus, dar El nu lasa, nu intreba, ci doar vindeca. Nu invinuia personal. "Ce vii aici spurcatule, ai facut aia si aia si vii sa cauti ajutor la mine". Niciodata n-a spus asta.
El ii stia deja pe toti...

M-au socat pareri care judeca, si care dau vina numai pe cel ce cauta ajutor. Cand unul vine si spune ca este la capatul puterilor, tu vii si mai dai si tu in el?
De ce? Cine te-a invatat asta?
Si de ce nu te uiti in partea cealalta. Mai dar poate ca o avea dreptate, dar poate ca o fi ceva in ceea ce spune.
Numai unul o fi vinovat mereu?

Si mai este ceva. Vii cu exemple ca unul vede numai rau si altul numai binele.
Pai ala care vede si raul (ca nu exista om sa vada numai raul) si este vesnic nemultumit, tocmai ala duce spre mai bine, spre progres.
Daca te multumesti si zici ca totul e numai bine, raiul pe pamant, atunci nu mai facem nimic nene. Stam cu burta in sus, ca ia uite ce bine este, ce ne mai trebuie sa mai facem.Nu? Las' ca merge si asa.
Ala nu trebuie, aia nu trebuie. Capul jos, gura inchisa si mai mult nu mai spun.
Pai asa putea sa faca si Tatal. Ei, ce daca este asa cum este pe pamant? De ce sa-l trimit eu pe Fiul sa-l jertfesc acolo. Aia o duc bine, e bine pe pamant.
Nu?

Si intrebai si de ce apostolii sau alti sfinti trimisi de Dumnezeu au suferit si au fost prigoniti?
Pai asta este cheia. Ala care vrea sa faca ceva mai bine este cel prigonit, ala care vede nedreptatea si raul, ala este prigonit, fiindca ala deranjeaza cel mai mult.

În prealabil postat de sophia

Of Ovidiu.b
Ma rog, tu ai modul tau de a vedea lucrurile, incepand cu alimentatia (mi se care ca tu ai deschis topicul ala cu alimentatia "ortodoxa"), si pana la credinta.

Nu vad ce legatura are alimentatia si cu ceea ce dezbatem noi aici?

[glykys]

Sophia, cel putin pentru o vreme, nu te mai implica in activitatile sociale, in comitetul parohial, in cor! Ti-a spus si Noesisaa. Mergi si tu la biserica numai ca sa participi la slujba, ca sa te rogi si atata tot! Si in rest, stai pe margine!

În prealabil postat de sophia

M-au socat pareri care judeca, si care dau vina numai pe cel ce cauta ajutor. Cand unul vine si spune ca este la capatul puterilor, tu vii si mai dai si tu in el?
De ce? Cine te-a invatat asta?
Si de ce nu te uiti in partea cealalta. Mai dar poate ca o avea dreptate, dar poate ca o fi ceva in ceea ce spune.
Numai unul o fi vinovat mereu?.

Fa-ma atent unde am dat in tine? Eu am incercat sa te scot din ceata. Adica ti-am expus modul crestin de a gandi. Acum ca tie nu iti sunt placute si nu vrei sa le accepti nu inseamna ca cineva a dat tine. Nu ai sa gasesti linistea decat in post, rugaciune, spovedanie si ascultare fata de duhovnicul tau.

[sophia]

Ovidiu, ca sa incheiem discutia in doi.

1. Aminteam de alimentatie ca exemplu pentru modul tau special de gandire, diferit de acel al multor altora.

2. Ce sa-ti arat, daca tu stii bine ce ai scris si ti si alt coleg al tau, cum ca eu sunt vinovata de ce mis e intampla si ca trebuie sa accept totul, fie bun fie rau.
Nu cred ca ceea ce spuneti voi este modul ortodox de gandire. Da, voi imi sugerati poate sa intorc si obrazul celalalt.
Dar eu am explicat mai sus lucrurile.
Si nu e vorba ca nu-mi place ce-mi scrieti, ci ca nu este cazul sa-mi dati acum astfel de sfaturi. Nu de "bata" am nevoie, ci de sfat adevarat, de viata.
Am inteles de altfel: parerea voastra este sa ma fac ca ploua si totul este bine si frumos.

Este parerea voastra si o respect ca atare. Dar atat.
Si am mai spus: nu ma invinovatiti (numai pe mine). Vina mea o stiu (in parte), dar niciodata, nicaieri nu exista numai un singur vinovat.
Cu asta nu-mi ajutati. Nici macar nu-mi spuneti care este vina, ci doar ca o am. Fiindca nici cunoasteti situatia de fapt...
Ce pot sa fac singura fac, ceea depinde de preot si biserica este problema.
Si inca nu stiu ce am sa fac.

Cu asta am incheiat dialogul, am sa revin sa-mi termin postarea de mai sus (unde scria "va urma").

În prealabil postat de sophia

1. Aminteam de alimentatie ca exemplu pentru modul tau special de gandire, diferit de acel al multor altora.

Modul meu de gandire legat de alimenatie este cu totul offtopic. Ca este diferit de al multora de pe aici nu vad iarasi care este problema. Oare nu sunt multi sau nu esti de acord?

Insa ceea ce ti-am expus referitor la cine este de vina si sa nu mai judecam preotii este gandirea unor Sfinti pe care eu ti-am expus-o. Incearca faci putin diferenta.

În prealabil postat de sophia

2. Ce sa-ti arat, daca tu stii bine ce ai scris si ti si alt coleg al tau, cum ca eu sunt vinovata de ce mis e intampla si ca trebuie sa accept totul, fie bun fie rau.

Pai hai sa vedem daca poti combate afimatia mea pe care ti-am expus-o si te rog sa ma faci atent unde e gresita:

"Aproape întotdeauna cei care se plâng de alţii ar trebui să se plângă de ei înşişi, căci fiecare e artistul vieţii sale şi viaţa pleacă dinlăuntrul nostru, adică din sentimentele, din voinţa şi din cunoştiinţa noastră."

În prealabil postat de sophia

Nu cred ca ceea ce spuneti voi este modul ortodox de gandire. Da, voi imi sugerati poate sa intorc si obrazul celalalt.

"Prin cruce, prin suferinţa unei răstigniri în viaţă, se intră în împărăţia lui Dumnezeu. Şi se intră cu atât mai sigur, cu cât răbdăm o răstignire nedreaptă."

În prealabil postat de sophia

Si nu e vorba ca nu-mi place ce-mi scrieti, ci ca nu este cazul sa-mi dati acum astfel de sfaturi. Nu de "bata" am nevoie, ci de sfat adevarat, de viata.
Am inteles de altfel: parerea voastra este sa ma fac ca ploua si totul este bine si frumos.

Te contrazici. Spui ca "si nu e vorba ca nu-mi place ce-mi scrieti" dar acum 2 minute erai socata de parerile noastre.

Tot ce am incercat sa-ti expun se pare ca nu ai inateles sophia. Ingaduieste-mi inca o incercare.
Pacatele noastre, raul din noi nu ne lasa sa vedem toate lucrurile cum ar trebui sa le vedem. Daca le-am privi pe toate cu ochi duhovnicesti in toate am vedea numai binele chiar si in cele rele. Asta e ceea ce trebuie sa facem fiecare dintre noi sa ne certam pe noi insine, sa ne punem noi inaintea celorlalti ca fiind cauza relelor care se intampla. Atunci nu am mai judeca pe nimeni si am cere mila si iertarea de la bunul Dumnezeu. Am cere desigur si ajutor.

[sophia]

În prealabil postat de ovidiu b.

Modul meu de gandire legat de alimenatie este cu totul offtopic. Ca este diferit de al multora de pe aici nu vad iarasi care este problema. Oare nu sunt multi sau nu esti de acord?

Insa ceea ce ti-am expus referitor la cine este de vina si sa nu mai judecam preotii este gandirea unor Sfinti pe care eu ti-am expus-o. Incearca faci putin diferenta.

Si daca totusi preotii gresesc? Caci sunt tot oameni? Si pentru ei sunt valabile aceleasi reguli si scripturi. Nici ei nu au voie sa faca rau, sa refuze sa-si faca datoria de preot, sa nu fie smeriti, sa faca pacate, sa sminteasca lumea si etc.

Pai hai sa vedem daca poti combate afimatia mea pe care ti-am expus-o si te rog sa ma faci atent unde e gresita:

"Aproape întotdeauna cei care se plâng de alţii ar trebui să se plângă de ei înşişi, căci fiecare e artistul vieţii sale şi viaţa pleacă dinlăuntrul nostru, adică din sentimentele, din voinţa şi din cunoştiinţa noastră."

Ma plang destul si de mine. Nu asta este insa subiectul firului meu. Si nu este adevarat ca suntem artistii propriei noastre vieti. Sunt ataia altii care ne-o influenteaza in bine sau in rau. Asta este problema.
Si intrebarea se referea pana la urma tot la mine. Nu am cerut sfat cum sa pedepsesc preotul, desi poate ca asta ar trebui, ci cum sa procedez eu, ce cale sa apuc.

"Prin cruce, prin suferinţa unei răstigniri în viaţă, se intră în împărăţia lui Dumnezeu. Şi se intră cu atât mai sigur, cu cât răbdăm o răstignire nedreaptă."

Te contrazici. Spui ca "si nu e vorba ca nu-mi place ce-mi scrieti" dar acum 2 minute erai socata de parerile noastre.
Nu ma contrazic. Sunt socata de ceea ce scrieti, pentru faptul ca ma invinuiti pe mine si prin asta in mod indirect ii aparati pe ceilalti, cand nici cu cunoasteti de fapt situatia. Ma invinuiti automat pe mine. Totusi este parerea voastra. O respect ca atare si o ignora, caci nu-mi este utila. Nu-mi da o solutie practica in problema mea.

Pana si Zaharia care ii despic pe toti in 16, de data asta mi-a dat un sfat uimitor de drept si intelept: sa gasesc oameni potriviti mie cu care sa pot discuta (si) privat, sa ma sfatuiasca.

În prealabil postat de sophia

Pana si Zaharia care ii despic pe toti in 16, de data asta mi-a dat un sfat uimitor de drept si intelept: sa gasesc oameni potriviti mie cu care sa pot discuta (si) privat, sa ma sfatuiasca.

Imi este clar...eu vorbesc ceva si tu raspunzi altceva...ba ca e gri - ca nu este alb si negru, ba cu alimentatia, acum imi spui de zaharia - ce legatura au toate acestea - incearca sa porti o discutie la subiect. Eu am pus niste probleme clare si vad ca te eschivezi de a le discuta, desi ele in prima faza te-au socat.

Dumnezeu sa-ti ajute sa faci bine in Biserica si peste tot pe unde vei merge. Dar retine: rugacinea, post, spovedanie - iubire fata de Dumnezeu si aproapele - toate facute cu smerenie.

Si apropo sfatuieste-te cu Dumnezeu si Sfintii - de la oameni s-ar putea sa nu primesti tocmai sfaturile cele mai bune.

[sophia]

Pai exact asta ar trbui sa-i spui de fapt preotului meu si altora care se pun pe ei insisi in prim plan si nu-si vad greselile.

Uite spune-mi tu cum te-ai simti practic si cum ai proceda in situatia urmatoare:
Astepti sa vina preotul cu Botezul, cu casa si familia pregatita. Zice ca nu are timp azi, ca se duce la altii (ca acei altii s-au anuntat nu stiu cand, mai din vreme) si ca vine a doua zi. Si lasi totul balta ce aveai in plan si sta si familia ta drepti si asteptati, si nu vine nici a doua zi. Nu suna, nu raspunde la telefon. Iti vine sa te duci sa-l cauti la spital, sa nu fi patit ceva.
Si in final, cand intrebi ce se intampla, in loc sa-si ceara scuze, sau sa gaseasca o solutie gen vin maine, sau poimanine sau in alta zi (ca am inteles de aici de pe forum ca nu intra zilele in sac si se poate circula cu Botezul mai mult de alea 2 zile)si rezolvam (ca aveai si alte lucruri importante de intrebat cu ocazia vizitei, ca altfel nu ai prilej), iti spune ca n-ai decat sa-ti sfintesti singur casa si restul nu mai spun. Bum.

Asta e numai un exemplu. Spune-mi ce faci in cazul asta?
Eu nu stiu si nu sunt preot sa-mi sfintesc singura casa. Sau daca pot, atunci la ce mai imi trebuie preot in general. Unde este granita inre ceea ce pot face eu si ce poate numai preotul?

Spune-mi concret cum procedezi cu el.

Revenind la ceea ce spuneam mai sus.

Am gasit unele raspunsuri simple si la locul lor, char daca nu au stiu exact ce sa-mi spuna si le multumesc acelora (Noessissaa, Fallen, glykys etc.)
Ei stiu sa umble cu oamenii...Ideile lor sunt bune. le iau in seama.

Si ma gandeam si eu, cautand solutii practice.
Uneori este buna si o pauza. E nevoie sa te retragi sa fii numai tu cu Dumnezeu si sa ai linistea sa te gandesti, sa privesti in tine, sa-ti regasesti linistea in suflet si trup.

Si Iisus facea asta, si monahii. Iisus sa ducea singur undeva (in Ghetsimani, sau pe munte, sau pe maul marii) si medita si cauta linistea si dialogul cu Tatal.
Monahii se duc si ei in pustie, sau unii devin eremiti.
In felul asta au linistea rugaciunii, evita pacatele lor si ale celor din jur fata de ei poate (ca nu mai supara nici ei pe altii).
Si unii preoti se duc si se mai retrag in asa zis concediu.

Mi-as dori sa merg la o manastire, sa stau o vreme acolo. Mai mergeam inainte, in tara si ma simteam bine.
Unii au nevoie de manastire, de linistea ei si de a discuta cu cineva acolo.
Sa nu-mi spuneti ca e vorba neaparat de muls vaci si arat campuri.
E vorba de partea spirituala a manastirii. Munca o facem destul in afara ei.

Cand iti ajunge la tample oboseala, rabdarea, lupta, poate ca este o idee buna sa te retragi, sa-ti refaci fortele.
Pe Dumnezeu il gasesti oriunde, te poti ruga, poti vorbi cu El, te poti ruga.
Dar macar nu-ti mai faci pacate, nu dai nici altora prilej sa le faca.

Si poate ca nici asta nu se poate face cu forta. Daca nu te potrivesti cu mediul respectiv, cu omul respectiv, relatia nu va functiona niciodata, decat poate cu multe compromisuri. Si de obicei in astfel de cazuri unul renunta mereu si altii niciodata. De dragul pacii renunti si renunti pana ti se usuca sufletul. Si altii tot iau.

Poate ca este si asta o lectie, o voie a lui Dumnezeu. Poate ca asa vrea El sa ne invete ceva. Lasandu-i pe unii sa ne faca rau, dandu-le lor totul.
Nu stiu.

Eu nu mi-am aflat drumul. Nu mi-am aflat nici Omul, asemenea celui de la lacul Vitezda. Mi-am dorit mereu sa fiu eu Omul pentru altii si poate ca tocmai de asta am obosit.... Nu stiu.

Ma uit la altii cu drag, cate pot face in biserica lor si ce frumos este: cateheza, revista, ridica biserica, gradinita, scoala, cercuri, agape, cor, biblioteca, orfani, batrani, etc. Totul impreuna. Cinste lor!