neintelegeri cu mama

[Ana Steluta]

Buna,(nu stiu daca aici ar trebui sa scriu intrebarea mea)
As vrea sa primesc si eu cateva sfaturi in legatura cu o problema care o am de cateva saptamani. Am intalnit un baiat de cateva luni intamplator care nu are un anturaj de invidiat iar inainte de sarbatori am vorbit foarte mult la telefon si ne-am decis ca ar fi bine sa incercam sa fim impreuna. Zis si facut, ne-am intalnit dupa Craciun, el a venit la mine fiindca mama voia sa il cunoasca si de revelion am fost cu o parte din familia lui. Problema este ca in prima zi a anului mama m-a sunat speriata si mi-a zis ca atunci trebuie sa plec acasa doar ca singura, iar acasa am avut cateva discutii nu tocmai amiabile in sensul ca mi-a spus ca ar fi bine sa renunt la el daca mai vreau ca ea sa imi fie mama. Atunci nu am spus nimic dar bineinteles ca si acum vorbesc cu el la telefon si ne intelegem foarte bine(specific ca el s-a schimbat foarte mult in sensul ca a renunta la cercelul din ureche, nu mai bea absolut deloc, desi nici inainte nu bea decat asa ocazional si de atunci nu a iesit in oras preferand sa isi petreaca timpul cu mine la telefon sau uitandu-se la cate un film). Este dispus sa astepte oricat e nevoie pentru ca eu sa pot sa imi rezolv problemele cu mama dar eu zic ca totul are o limita si nu e corect sa il fac sa astepte atat de mult. Problema este ca ma simt oarecum vinovata ca nu ii vorbesc mamei despre asta dar atunci a vrut sa dramatizeze zic eu spunand ca o sa ia pastile ca sa scape de viata asta. Ce ziceti ca ar trebui sa fac????

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Ana Steluta

Ce ziceti ca ar trebui sa fac????

Întrebări cheie, fără de care nu se poate da un răspuns în cunoştinţă de cauză:
-ce vârstă aveţi ? Mai precis: sunteţi majoră ?
-înţeleg că mama dv nu are nimic împotriva ideii să flirtaţi cu un băiat şi a fost, iniţial, de acord. Dar apoi, cunoscându-l, şi-a schimbat avizul. Ce anume a determinat această schimbare de atitudine ? A concretizat anumite reproşuri ?

[Ana Steluta]

Am 22 de ani fac 23 anul acesta. Problema mamei zic eu ca e ca are impresia ca ma pierde deoarece ea spera ca toata viata sa fiu alaturi de ea dar la propriu.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Ana Steluta

Am 22 de ani fac 23 anul acesta. Problema mamei zic eu ca e ca are impresia ca ma pierde deoarece ea spera ca toata viata sa fiu alaturi de ea dar la propriu.

Se poate, acest fenomen nu e chiar aşa de rar.
La 22 de ani, nu mai sunteţi sub ascultare în felul în care minorii sunt sub ascultare. Sunt trei privinţe importante în care puteţi, majoră fiind, să nu ascultaţi, deoarece este notoriu că în aceste cazuri părinţii nu pot da sfaturi neutre, adică nu se pot plasa pe poziţie obiectivă, intervenind proiecţia, transferul şi alte complicate mecanisme psihologice. Cele trei privinţe sunt: alegerea vocaţiei (spre căsătorie sau spre călugărie), alegerea meseriei şi alegerea partenerului de viaţă.

Pe de altă parte, este bine să examinaţi îndeaproape şi ce spune mama. Pe cât de adevărat este că dorinţa ei de a vă ţine alături de ea o face să nu se plaseze pe poziţie obiectivă, pe atât de adevărat este şi că dv înşivă nu vă puteţi plasa pe asemenea poziţie, deoarece a fi fată îndrăgostită este culmea subiectivităţii.

Până foarte recent, atunci când Biserica Catolică examina cauza unui candidat la sinaxare, desemna un preot, care era pus la punct cu dosarul cauzei, să pledeze împotriva ei. Adică să ţină un fel de rechizitoriu presupusului sfânt. El se numea "avocat al diavolului", fiindcă, aşa cum diavolul se va agăţa de sufletele noastre la Judecată, încercând să demonstreze că se cuvine să fim ai lui, tot aşa avocatul diavolului se agăţa de orice ar putea umbri sfinţenia candidatului. Şi, adesea, reuşea, din moment ce marea majoritate a cauzelor de sfinţenie sunt respinse.

Ei bine, mama dv ar putea observa lucruri pe care dv nu le vedeţi şi, în acest sens, v-ar putea ajuta. Cercetaţi de fiecare dată dacă reproşurile ei punctuale nu corespund vreunei realităţi.

În final, dv sunteţi chemată să decideţi dacă acest băiat merită prietenia dv şi, mai departe, dacă este bine sau nu să vă legaţi viaţa de a lui. Întrebările cheie sunt:

-are credinţă în Cristos ? şi mai mult: a trecut prin transformarea în Cristos, adică s-a convertit în inima lui, văzând în Domnul nu (numai) un Dumnezeu al filozofilor, ci o Persoană care îi ghidează orice pas ? Chiar şi dacă nu s-a convertit încă, cel puţin Îl caută cu sinceritate şi există motive de speranţă că Îi va răspunde: "Da, Doamne !" ?

-ar fi acesta un bun tată pentru copiii mei ?

-are însuşirile bărbăţiei, care ar putea face din el un bun cap de familie (generozitate, spirit de sacrificiu, creativitate, dorinţă de a asigura celor ai lui cele necesare spirituale şi materiale) ?

Dacă le are pe toate acestea, grăbiţi-vă să-l înhăţaţi ! Veţi fi printre fericitele care nu vor regreta pasul făcut. Dacă nu le are şi sunt slabe speranţe că le-ar putea avea curând, atunci nu pierdeţi timpul: fetele nu trebuie să aibă un prieten ca să aibă un prieten, ci trebuie să aibă un prieten în vederea căsătoriei.

[Delalucaci]

daca tii la baiatul asta cauta sa evoluati impreuna. Singurul fel in care doua persoane pot avea comuniune reala intr-o relatie e sa evolueze impreuna. Daca tu il ajuti pe el sa creasca ca om, si el pe tine, atunci relatia e intr-adevar o relatie. Daca nu, e doar o iluzie deosebit de dulce si placuta, care se va termina in chin si lehamite. Propune-i sa va cautati un duhovnic impreuna, sau macar sa mergeti la o slujba impreuna, sau macar sa cititi impreuna o carte care sa va deschida sufletul si apoi sa o comentati. Vezi cum reactioneaza si daca poti creste impreuna cu el. Daca observi ca se poate, problema cu mama ta se va rezolva (cu ajutorul lui Dumnezeu). Daca vezi ca nu puteti creste impreuna, de dragul lui si de dragul tau, renunta la relatie.

[horatiu.miron]

La varsta asta trebuie sa poti lua decizii singura, dar, mai ales, sa-ti asumi consecintele lor.

[alicia]

Orice mama vrea binele fiicei sale nu cred ca ea nu isi doreste ca tu sa fi fericita,sa ai o familie mai devreme sau mai tarziu...inteleg f bine partea k vrea sa te aibe langa ea ...daca s-ar putea cat mai mult...dar altceva e aici cred...la ceva nu ai fost atenta...mama ta nu il agreaza dintr un anumit motiv...nu se poate asa din senin sa nu il placa...discuta cu ea problema aceasta,depinde si relatia ta cu ea in ce masura sunteti apropiate...Nu te poti ascunde la nesfarsit.

[Lucian008]

În prealabil postat de alicia

Orice mama vrea binele fiicei sale nu cred ca ea nu isi doreste ca tu sa fi fericita,sa ai o familie mai devreme sau mai tarziu...inteleg f bine partea k vrea sa te aibe langa ea ...daca s-ar putea cat mai mult...dar altceva e aici cred...la ceva nu ai fost atenta...mama ta nu il agreaza dintr un anumit motiv...nu se poate asa din senin sa nu il placa...discuta cu ea problema aceasta,depinde si relatia ta cu ea in ce masura sunteti apropiate...Nu te poti ascunde la nesfarsit.

Eu nu ii iau apararea tipului. Am si eu destule idei preconcepute. Una dintre ele e ca oamenii nu se schimba. Isi pot schimba comportamentul, dar "esenta: ramane aceeasi. In plus sa se schimbe cineva pentru o persoana pe care a vazut-o de cateva ori si in plus cu care, din cate inteleg, a relationat in principal prin telefon e greu de crezut. Poate ma insel. Sper sa ma insel.
Dar ca sa va raspund pentru ca observatia dvs e vis-a-vis de mama dumneaei. Dvs spuneti de ceea ce e normal. Dar poate nu ati observat un amanunt important: mama dumneaei a amenintat ca se sinucide daca nu e ascultata. Asta nu e normal. Poate are dreptate in privinta baiatului. Dar cu siguranta nu asta e calea. Si al doilea dar, mult mai periculos de altfel, e ca mama sa doreasca sa ii controleze viata. Sa o aiba mereu langa ea si sa ii "dicteze" ce si cum sa faca. Si astfel de cazuri stiu. Nu doar unul.

[alicia]

Inteleg ce vreti sa spuneti...nu am fost atenta la acel amanunt...periculos dar trebuie sa fie un motiv pt a spune asa ceva...de aceea trebuie sa aiba o discutie cu mama sa.Nu cred ca s-ar sinucide daca ar vorbi sau casatori cu vreun barbat doar pt a o tine langa ea.Ceva ascunde mama ei...sau ea,trebuie sa fie sincere si sa discute problema!

[Lucian008]

În prealabil postat de alicia

Inteleg ce vreti sa spuneti...nu am fost atenta la acel amanunt...periculos dar trebuie sa fie un motiv pt a spune asa ceva...de aceea trebuie sa aiba o discutie cu mama sa.Nu cred ca s-ar sinucide daca ar vorbi sau casatori cu vreun barbat doar pt a o tine langa ea.Ceva ascunde mama ei...sau ea,trebuie sa fie sincere si sa discute problema!

Normal. Pentru a rezolva problema cu mama dumneaei asta e singura solutie: sa aiba o discutie serioasa.
In ceea ce priveste problema cu prietenul (pentru ca e clar o problema) e dificil sa isi dea cineva cu parerea pentru ca nu are toate informatiile si nici nu il cunoaste. Pe asta trebuie sa o rezolve singura.