Momentele de pustiire

[dobrin7m]

În prealabil postat de VladCat

Ce faceți atunci când simțiți începutul ăla de disperare și nu puteți să vă rugați, nu puteți să vă ocupați cu activități ce presupun efort intelectual ? (citit, studiat etc.)...mă refer la momentele alea când te ții cu dinții să nu cazi. Eu de regulă am o activitate foarte haotică în acele clipe care se rezumă propriu-zis la a aștepta să treacă criza. Înainte mai încercam să caut compania unuia sau a altuia în astfel de momente, dar am observat că iese nasol așa încât acum strategia se rezumă doar la așteptare. Vroiam să văd dacă aflu pe aci vre-un obicei mai ziditor. Amintesc că de rugăciune sau lectura celor sfinte nu se pune problema în momentele respective.

Rabdare. Aceasta este cheia: rabdarea.
Nu luati nici o decizie pentru suflet in aceste momente. Chiar daca imboldul va impinge spre a lua decizii radicale pentru sufletul dvs, sa nu o faceti. Ci doar sa stati cu rabdare sa depasiti momentul.
Faceti doar ceea ce va linisteste si va alina: un film, o plimbare, pictura, fotografie, arta.
Sa repetati de fiecare data cand va amintiti rugaciuni scurte: Doamne ajuta-ma, sau Doamne fii cu mine, Doamne miuieste-ma, Doamne iarta-ma. Acestea vor echivala cat canonul sau rugaciunile pe care le-ati fi citit. ma plimb, imi amintesc Doamne iarta-ma, lucrez imi amintesc, Doamne ajuta-ma.
nadejdea. Sa asteptati cu rabdare si nadejde in Domnul ca toate vor trece.
Mergeti in plimbari la biserica, si in afara slujbelor, va plimbati , intrati, stati un pic in interior, incercand sa linistiti cugetul iesiti , va plimbati, linistit.
Este important sa constientizati ca toata lumea cade, se ridica, continua.
bucurati-va ca traiti si aveti vreme sa va ridicati si sa continuati. priviti cu mintea, cu nadejde spre clipa cand va veti ridica si veti continua lupta.
insasi faptul ca traiti este un moment de bucurie. Slava lui Dumnezeu pentru toate!