E intotdeauna pacat sa minti?

Daca imi ingaduiti o opinie, fratilor si surorilor, imi pare ca acest topic se dezvolta mai frumos decat anticipam, tinind cont ca tema propusa este fundamentala pentru om in genere, pentru omul crestin in special. Vrem nu vrem, calatorind spre miezul temei, suntem purtati spre legaturi cu alte probleme/cheie: pacatul, relatia de iubire cu aproapele si cu Dumnezeu, dreptatea etc. (Apoi, nu stiu de ce sa apropii mai mult tema: de problematica Adevarului sau de cea a Dreptatii... Pot aparea nuante diferite, imi pare acum)
Singurul impediment este cel pe care il cunoastem cu totii: nu reusim sa colaboram la dezvoltarea unei teme, deoarece apar reactiile de orgoliu, mania etc. Fiecare contribuim cu ceva aici, din pacate. Rau imi pare.
O, daca am putea jertfi acestea pentru a elibera zari noi si rodnice pentru fiecare!...

Ma gandesc asa: nu cumva un act omenesc primeste uneori calificativul de "minciuna", iar alteori numele de "intelepciune" sau chiar "dreptate" in functie de o multime (un sistem unitar) de factori care tintesc cu totii intr-un singur loc?: dragostea jertfelnica, lepadarea de voia proprie (inaintea Domnului, din dragoste pentru El si pentru aproapele).

Ceea ce poate fi etichetat ca minciuna in plan omenesc, se dovedeste uneori ca fiind dreptate in raport cu planul lui Dumnezeu (planul de mantuire a omului).
Teologia nu se reduce, imi pare ca inteleg acum, la filosofie etica si morala. Acestea din urma raman circumscrise relatiei de la om la om, in timp ce teologia include inca un temen: Domnul si Voia Lui, care ne scapa, mai mereu, la prima cuprindere.

Eu cred, incercind exercitiul de a fi crestin, ca a minti inseamna pur si simplu a rupe legatura personala cu Dumnezeu.
Prin mandrie.
In toate formele ei.
Orice pacat fiind, in fata lui Dumnezeu, minciuna. Inselare a Dragostei Lui si autosabotare a devenirii fiintei noastre intru sfintenie.
Tot ce impiedica Intoarcerea Acasa a Fiului Risipitor se numeste minciuna.
Orice blocare sau alterare a pocaintei (prin harului Duhului declansata si sustinuta) se numeste minciuna.

Ma iertati ca, din cate vad acum, m-am lasat dus de analogii si am corelat mai degraba cu: dreptatea, comuniunea vie cu Domnul, pocainta... decat cu adevarul (asa cum apare el in comunicarea obisnuita dintre oameni).