prin fire si prin har

[dobrin7m]

În prealabil postat de VladCat

Verdictul pe care l-ai dat in mod categoric la adresa initiatoarei topicului este gresit. Am vorbit pe privat cu persoana respectiva si am putut observa ca nu e vorba de un troll(desi de obicei sunt suspicios cand vine vorba de lucruri din astea) ci de cineva care isi face griji pentru o persoana la care tine mult.
Iarta-ma ca iti spun, stiu ca nu am smerenia necesara, dar totusi o sa iti aduc aminte ca Hristos nu are nevoie sa il aperi. Hristos ne apara pe noi nu invers. Pe noi ne-a invatat doar sa il marturisim, dar aici e deja vorba de un duh anume, duh care daca ar fi fost prezent in apologetica ta, poate nu mai ajungeai la concluzia aia nedreapta.
Mi se pare o gandire total neortodoxa cea care ne poate face sa spunem despre un om care este inca in viata ca est lipsit de orice bunatate, fie ca acel om il respinge la nivel rational pe Hristos. Nu sunt sigur daca asa ceva se poate intampla, dar meditez asupra urmatorului scenariu: Eu Vlad, Il marturisesc cu toata convingerea mea pe Hristos si sunt sincer manios pe cei care mi se pare ca vorbesc impotriva Adevarului. Totusi duhul lui Hristos nu este in mine, nu ma doare inima de ei, mai mult decat atat ii echivalez cu erezia lor. Constantin este un smintit, spune ca nici nu vrea sa auda de Hristos, dar la un nivel mai intim decat ratiunea, la un nivel poate chiar mai intim decat simtirea, la nivelul alegerii, Constantin se invredniceste totusi, in anumite ocazii izolate, atat cat ii permit ratiunea si simtirea lui razvratite, sa aleaga Binele(=Hristos). E posibil ca in ochii lui Hristos acele alegeri sa reprezinte mai mult decat toata nevointa si marturisirea mea, e posibil ca la judecata Constantin sa fie considerat rece, iar eu sa fiu considerat a fi printre cei caldicei "care vor fi scuipati din gura Lui" ?

Repet ca nu stiu daca acest scenariu este posibil din punct de vedere duhovnicesc, meditez si eu asupra lui; nici nu am incercat prin aceast scenariu sa te echivalez cu lipsa de duh pe care cred ca ai avut-o in postarile de pe acest thread, asta din trei motive: 1. S-ar putea sa ma insel, 2. Ma stiu vinovat de "apologii" mult mai grave, 3. In trecut postarile tale mi-au fost de folos ceea ce ma fereste oarecum de pacatul de a te judeca pt greseala pe care eu consider ca ai facut-o.

Eu nu sunt manioasa pe nimeni nici pe cei care nu cred in Hristos. de acestia imi este foarte mila.
Eu fac o distinctie clara intre sentimentele mele fata de oamenii care refuza sa creada in Dumnezeu si fapta in sine a lor.
Daca condamn erezia lor asta nu inseamna ca nu imi pare rau de acel om. daca cumva ai inteles ca il urasc, sau ca nu ma doare inima de ei te inseli. Cum as putea sa nu imi para rau cand eu insumi am respins credinta candva? Stiu exact ce era in sufletul meu atunci. Chiar daca faceam si fapte bune prin natura firii mele, ele erau intotdeauna insotite de un fel de iubire: ori patimasa, ori egoista, ori mandra, ori plina de interes daca nu material atunci sufletesc si de implinire a vanitatii si a slavei desarte. insa Dumnezeu s-a miluit de mine si iata ca acum cred cu tarie. slava lui Dumnezeu ca nu am murit in acea stare de necredinta.
Nadajduiesc si ma rog pentru toti oamenii sa ii apuce sfarsitul vietii pocaiti.

privind in urma imi aduc aminte de urmatorul tablou ce vine din acele vremuri ale necredintei mele insa in ultimul an de viata al tatalui meu: mama si tatal meu stand impreuna la masa: mama - ce ne facem omule cu fata aceasta ca este atee, si nu crede in Dumnezeu, este rea nu vezi? tata - lasa mai femeie ca este buna la suflet uite face fapte bune si iubeste oamenii. mama- cum poate sa fie buna daca il respinge pe Dumnezeu? tata - nu o condamna ca nu e chiar asa atata timp cat infaptuieste binele si este miloasa. Nu vezi ca tu esti habotnica?

Analizand starea sufletului meu pe aceea vreme pot sa spun ca mama avea perfecta dreptate. Iubeam si infaptuiam binele manata de ganduri egoiste, mandre si pline de slava desarta chiar daca tata vedea in mine numai lucruri bune.

Cuvintele Sfintei Scripturi vorbesc lămurit despre Credință, Iubire și Fapte. Ne referim la condiţiile mântuirii. Credința fără fapte, iubirea fără fapte precum și faptele fără credință și fără iubirea în Hristos n-aduc niciun folos. Nu spune Mântuitorul? “Eu sunt vița, voi sunteți mlădițele. Cel ce rămâne întru Mine și Eu în el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteți face nimic.”(Ioan 15, 5)
Oare cum este iubirea de semeni fara de Hristos? este ea buna si curata?
Cum este iubirea omului fara credinta? Nu este patimasa sau plina de interes?
Nu spune Mantuitorul ca fara Mine nu puteti face nimic? Atunci cum putem crede ca un om care nu vrea sa creada in Hristos da roada buna de iubire?

Cred ca nu exista iubire fara fapte si mai cred ca nu exista iubire fara Hristos; numai ca daca aud pe cineva ca il respinge pe Hristos la nivel rational, imi e dificil totusi sa spun ca nu exista nimic bun in el, ca Hristos lipseste cu desavarsire din acel om si din faptele acelui om. Ma gandesc ca numai Cel ce vede cu adevarat poate sti aceasta si pana nu descopera El cele ascunse, ma limitez la a spune ca nu exista viata in afara lui Hristos, evitand sa evaluez faptele acelui om, ori cu alte cuvinte evitand sa trag vreo concluzie asupra masurii in care Hristos e prezent in acel om si in faptele lui bune.

[dobrin7m]

În prealabil postat de VladCat

Cred ca nu exista iubire fara fapte si mai cred ca nu exista iubire fara Hristos; numai ca daca aud pe cineva ca il respinge pe Hristos la nivel rational, imi e dificil totusi sa spun ca nu exista nimic bun in el, ca Hristos lipseste cu desavarsire din acel om si din faptele acelui om. Ma gandesc ca numai Cel ce vede cu adevarat poate sti aceasta si pana nu descopera El cele ascunse, ma limitez la a spune ca nu exista viata in afara lui Hristos, evitand sa evaluez faptele acelui om, ori cu alte cuvinte evitand sa trag vreo concluzie asupra masurii in care Hristos e prezent in acel om si in faptele lui bune.

Daca ai stii ce inseamna cu adevarat sa ai pe Hristos in inima! Noi mirenii atat de greu ajungem la aceasta stare de a avea pe Hristos prezent in noi incat am ajuns sa ne inchipuim aceasta stare in diverse moduri!

Pana nu ne vom curati de pacat Hristos nu va fi in noi! va lucra pe langa noi, prin oamenii de langa noi insa in noi numai atunci cand vom reusi sa ne curatim!
In inima necuratita nu intra Hristos dupa cum in Imparatia cerurilor nu intra cei cu pacat.

În prealabil postat de dobrin7m

Daca ai stii ce inseamna cu adevarat sa ai pe Hristos in inima! Noi mirenii atat de greu ajungem la aceasta stare de a avea pe Hristos prezent in noi incat am ajuns sa ne inchipuim aceasta stare in diverse moduri!

Pana nu ne vom curati de pacat Hristos nu va fi in noi! va lucra pe langa noi, prin oamenii de langa noi insa in noi numai atunci cand vom reusi sa ne curatim!
In inima necuratita nu intra Hristos dupa cum in Imparatia cerurilor nu intra cei cu pacat.

Departe de mine vreo închipuire ori alta. Însă a îl avea pe Hristos în inimă, și a fi cu desăvârșire lipsit de Hristos, nu cred că sunt singurele două variante posibile.

[Mihai36]

Intradevar nu doar crestinii beneficiaza de prezenta Lui in interior ci toti oamenii in masura in care binele se manifesta in ei.

Iar binele se manifesta in functie de 3 elemente -de profunzimea caracterului aflat in adincul sufletului , de starea lui curatire si de maura manifestarii calitatilor acestuia.

[dobrin7m]

În prealabil postat de Mihai36

Intradevar nu doar crestinii beneficiaza de prezenta Lui in interior ci toti oamenii in masura in care binele se manifesta in ei.

Iar binele se manifesta in functie de 3 elemente -de profunzimea caracterului aflat in adincul sufletului , de starea lui curatire si de maura manifestarii calitatilor acestuia.

Aceasta nu este adevarat.
Hristos nu se identifica cu faptele bune.
Si paganii fac fapte bune, asta nu inseamna ca beneficiaza de prezenta Lui in interior.

Hristos este Fiul. Fiul este a doua Persoana a Sfintei Treimi. Aceasta inseamna ca prezenta Lui se poate face simtita.
Simtirea lui Hristos se face prin Duhul Sfant.
Simtirea Duhului Sfant este clara, distincta si te goleste de tot: ganduri, idei, ramanand clar in minte doar numele Lui, si predarea totala in mainile Lui. Omul devine transfigurat de Sfanta Treime: Tatal, Fiul si Duhul Sfant.

[dobrin7m]

""In pilda fecioarelor intelepte si a celor nebune, cand cele nebune au ramas fara de untdelemn, cele intelepte le-au spus: "Mergeti la cei ce vand si cumparati." (Matei 25:9). Dar dupa ce au cumparat, usa camarii mireselor era deja inchisa, iar ele n-au mai putut intra. Unii spun ca lipsa untdelemnului din candelele fecioarelor nebune se talcuieste ca fiind lipsa de fapte bune in vremea vietii lor. O asemenea interpretare nu este foarte corecta. De ce le-ar lipsi lor faptele bune, cand sunt numite fecioare, chiar daca nebune? Fecioria este virtutea suprema, o stare ingereasca, si ar putea tine locul tuturor celorlalte fapte bune.

"Eu cred ca ceea ce le lipsea lor era harul Prea-Sfantului Duh al lui Dumnezeu. Aceste fecioare au practicat virtutile, dar, in ignoranta lor duhovniceasca, au crezut ca viata crestina consta doar in facerea de bine. Facand fapte bune, ele credeau ca fac lucrarea lui Dumnezeu, dar putin le pasa daca au obtinut harul Duhului Sfant. Aceste moduri de viata, bazate doar pe facerea de bine, fara a incerca cu atentie daca aduc harul Duhului Sfant, sunt mentionate in cartile Sfintilor Parinti. "Exista o alta cale ce pare buna la inceput, dar care sfarseste in adancul iadului."" Sf. Serafim de Sarov

În prealabil postat de Mihai36

Intradevar nu doar crestinii beneficiaza de prezenta Lui in interior ci toti oamenii in masura in care binele se manifesta in ei.

Iar binele se manifesta in functie de 3 elemente -de profunzimea caracterului aflat in adincul sufletului , de starea lui curatire si de maura manifestarii calitatilor acestuia.

Aici ai făcut un enunţ de valoare. A nega că şi oamenii care nu sunt creştini pot face binele este ca şi cum am nega firea dumnezeiasă a omului. Un părinte vorbea la Trinitas Tv. şi spunea citez aprox. " nu pot fă judec eu credinţa sau necredinţa cuiva pe care nu-l cunosc căci doar Dumnezeu cunoaşte sufletul omului"

[dobrin7m]

În prealabil postat de dorinastoica14

Aici ai făcut un enunţ de valoare. A nega că şi oamenii care nu sunt creştini pot face binele este ca şi cum am nega firea dumnezeiasă a omului. Un părinte vorbea la Trinitas Tv. şi spunea citez aprox. " nu pot fă judec eu credinţa sau necredinţa cuiva pe care nu-l cunosc căci doar Dumnezeu cunoaşte sufletul omului"

Cine poate nega ca oamenii care nu sunt crestini nu pot face binele? Cred ca nimeni. Cel putin eu nu am cunoscut om care sa spuna ca oamenii care nu sunt crestini nu pot face bine.
Si paganii fac binele. Insa important sunt simtamintele care le nutresc cand fac acel bine. daca nu este de iubire pentru Hristos, pentru Dumnezeu, mai este ea iubire divina?
Sigur nu stim ce au in suflet, si ce simtaminte ii animeaza. Insa nu putem spune ca au Harul lui Dumnezeu daca il resping pe Dumnezeu.

[dobrin7m]

În prealabil postat de VladCat

Departe de mine vreo închipuire ori alta. Însă a îl avea pe Hristos în inimă, și a fi cu desăvârșire lipsit de Hristos, nu cred că sunt singurele două variante posibile.

in credinta cale de mijloc nu exista. calea de mijloc este cea a caldiceilor.

"Deoarece împãratul ceresc, Domnul nostru Iisus Hristos, curat fiind si mai presus decât
orice curãtenie, nu intrã la întâmplare în inima murdarã, nesocotitã si nepregãtitã, pentru
cã se spune: "In inima nesocotitã Dumnezeu nu va intra, iar de va intra, grabnic va iesi".
Ci intrã în inima socotitã, pregãtitã si curatã. Ascultati pe proorocul David, care zice
despre aceastã pregãtire a inimii astfel: "S-a pregãtit inima mea", apoi "Voi slãvi si voi
cânta în slava mea", ceea ce aratã cã mai întâi trebuie sã ne pregãtim inima curatã pentru
primirea lui Hristos si, dupã ce îl primim în inimã pe Hristos, putem sã spunem
rugãciunea si sã o avem fãrã încetare în inima noastrã, bucurându-ne si veselindu-ne,
dupã cum spune Apostolul: "Strigând si cântând în inima noastrã Domnului"." Vedere duhovniceasca

Legat de asta i-am spus odata parintelui meu/: exista cale de mijloc in credinta? si mi-a spus: nu , insa nu va speriati, usor , usor, pas cu pas, tineti-va pe calea cea buna.