prin fire si prin har

[iustin10]

În prealabil postat de dobrin7m

Insa daca, un om inzestrat cu cele bune prin firea lui si care a trait cum se cuvine facand doar fapte bune prin firea lui, deci daca a auzit de Hristos si nu l-a urmat, isi va primi pedeapsa meritata pentru nesupunere si razvratire. Dar fiind el razvratit si nesupus lui Hristos - Cuvantul - Dumnezeu mai este el bun prin firea sa?
.

Ce inseamna ca cineva e bun,dar nu urmeaza pe Hristos?
Cum poti fi bun fara Hristos ?
Firea omeneasca ne invata o bunatate mai slaba ,de genul : 'iubeste-i pe cei apropiati tie' .
Doar Hristos e cel care ne invata bunatatea cea desavarsita , singurul care vine si spune : 'iubeste pe vrajmasul tau '
Daca persoana respectiva indeplineste aceasta porunca,si iubeste pe vrajmasul sau din toata inima,atunci acea persoana este in Hrsitos,chiar de nu ar fi ortodoxa sau practicanta.
Pentru ca este imposibil ca firea omeneasca sa nasca singura faptele desavarsirii ,ci harul lui Dumnezeu s-a odihnit peste acel om .
Nu se are in vedere fatza omului,ci inima sa.
Daca dimpotriva ,un om care merge la biserica regulat si se roaga ,dar nu patrunde in el dragostea de aproapele ,si nu inmulteste talantul ce i s-a dat, aducand bucurie aproapelui , atrunci acel om e mai departe de Hristos,decat ultimul talhar si violator ,care insa intr-o clipa de har ,poate recunoaste pe Hristos ,rastignit impreuna cu el.
Nu orotodoxia mantuieste,ci iubirea desavarsita .Ortodoxia doar ne ajuta ca sa transformam iubirea noastra fireasca ,in iubire desavarsita.

[dobrin7m]

În prealabil postat de iustin10

Ce inseamna ca cineva e bun,dar nu urmeaza pe Hristos?
Cum poti fi bun fara Hristos ?
Firea omeneasca ne invata o bunatate mai slaba ,de genul : 'iubeste-i pe cei apropiati tie' .
Doar Hristos e cel care ne invata bunatatea cea desavarsita , singurul care vine si spune : 'iubeste pe vrajmasul tau '
Daca persoana respectiva indeplineste aceasta porunca,si iubeste pe vrajmasul sau din toata inima,atunci acea persoana este in Hrsitos,chiar de nu ar fi ortodoxa sau practicanta.
Pentru ca este imposibil ca firea omeneasca sa nasca singura faptele desavarsirii ,ci harul lui Dumnezeu s-a odihnit peste acel om .
Nu se are in vedere fatza omului,ci inima sa.
Daca dimpotriva ,un om care merge la biserica regulat si se roaga ,dar nu patrunde in el dragostea de aproapele ,si nu inmulteste talantul ce i s-a dat, aducand bucurie aproapelui , atrunci acel om e mai departe de Hristos,decat ultimul talhar si violator ,care insa intr-o clipa de har ,poate recunoaste pe Hristos ,rastignit impreuna cu el.
Nu orotodoxia mantuieste,ci iubirea desavarsita .Ortodoxia doar ne ajuta ca sa transformam iubirea noastra fireasca ,in iubire desavarsita.

eu am plecat de la o idee falsa emisa de initiatorul topicului, "bun prin firea sa" acordandu-i sansa presupunerii ca ar fi buna si am demonstrat ca de fapt este falsa, pentru ca omul care alege sa traiasca fara Hristos nu este de fapt bun.

Exista om bun prin firea sa, care se va mantui, daca nu aude niciodata de Hristos.

Iubirea desavarsita, dumnezeiasca, daca o primim ne vom mantui. Sigur.
Insa ortodoxia este cea care are arsenalul complet pentru a putea sa decoperim pe Dumnezeu si sa ne mantuim.

daca un om iubeste vrasmasii nu inseamna ca gata se odihneste Dumnezeu pe acel om.
Pentru ca un om care nu vrea sa cunoasca pe Hristos, acela cu siguranta iubeste vrasmasii cu un scop ci nu pentru ca asa ii este inima, curata. refuzand pe Hristos are inima murdara, prin insasi gestul refuzului.

initiatorul tocmai acest fapt il invoca , sansa mantuirii chiar daca nu vrea in ruptul capului sa il recunoasca pe Hristos doar prin faptele bune facute asa zis prin firea sa. Insa cel care nu vrea sa il cunoasca pe Hristos si il respinge acela nu poate fi bun prin firea sa, ci bun prin interesele sale. Un fel de rautate imbracata in haina de bunatate.

[anonim30]

În prealabil postat de dobrin7m

Insa cel care nu vrea sa il cunoasca pe Hristos si il respinge acela nu poate fi bun prin firea sa, ci bun prin interesele sale. Un fel de rautate imbracata in haina de bunatate.

O! Daca ai stii cat gresesti!
Persoana de care am spus ca nu vrea in ruptul capului sa-L recunoasca pe Hristos, s-a inhamat de ceva ani la o fapta mareata, pe care eu una recunosc, nu stiu cum as fi fost in stare sa-i fac fata. Este buna prin fire, in timp ce eu...nenorocita, cu harul lui Dumnezeu mai vad, din cand in cand, cate o sclipire din ceea ce ar trebui trait in viata autentica crestineasca. Fara El, eu nu as fi in stare de nimic bun...de absolut nimic. Si credeti-ma cand spun asta, caci ma cunosc. Sunt la inceput de drum, in perioada de curatire sufleteasca, nevrednica sa primesc un dar de o mai mare intensitate.
Ea insa, ingrijeste o persoana batrana bolnava, care depinde absolut in toate de ea, de ani...asa cum spuneam. Si nu-i lucru usor!

[dobrin7m]

În prealabil postat de anonim30

O! Daca ai stii cat gresesti!
Persoana de care am spus ca nu vrea in ruptul capului sa-L recunoasca pe Hristos, s-a inhamat de ceva ani la o fapta mareata, pe care eu una recunosc, nu stiu cum as fi fost in stare sa-i fac fata. Este buna prin fire, in timp ce eu...nenorocita, cu harul lui Dumnezeu mai vad, din cand in cand, cate o sclipire din ceea ce ar trebui trait in viata autentica crestineasca. Fara El, eu nu as fi in stare de nimic bun...de absolut nimic. Si credeti-ma cand spun asta, caci ma cunosc. Sunt la inceput de drum, in perioada de curatie sufleteasca, nevrednica sa primesc un dar de o mai mare intensitate.
Ea insa, ingrijeste o persoana batrana bolnava, care depinde absolut in toate de ea, de ani...asa cum spuneam. Si nu-i lucru usor!

Cumva persoana batrana bolnava este parasita, fara neam si avere, si a fost preluata de la un azil si ingrijita cu dragoste dumnezeiasca si dezinteresata de acest om minunat prin firea sa care nu vrea sa cunoasca pe Hristos? Si bineinteles persoana bolnava nu ii este neam , ci necunoscuta>?

sau este cumva parintele sau care dupa ce si-a imprastiat averea mai mult sau mai putin cumpatat, uitand ca are copii, iar acest om minunat din fire, copilul sau, l-a iertat si cu dragoste dumnezeiasca si evident dezintereseata il ingrijeste prin natura sa buna?

Evident ca este foarte greu sa ai grija de un batran bolnav , necesita multa rabdare. Insa rabdarea este alimentata de firea sa buna si dragostea sa dezinteresata?

[anonim30]

În prealabil postat de dobrin7m

Cumva persoana batrana bolnava este parasita, fara neam si avere, si a fost preluata de la un azil si ingrijita cu dragoste dumnezeiasca si dezinteresata de acest om minunat prin firea sa care nu vrea sa cunoasca pe Hristos? Si bineinteles persoana bolnava nu ii este neam , ci necunoscuta>?

sau este cumva parintele sau care dupa ce si-a imprastiat averea mai mult sau mai putin cumpatat, uitand ca are copii, iar acest om minunat din fire, copilul sau, l-a iertat si cu dragoste dumnezeiasca si evident dezintereseata il ingrijeste prin natura sa buna?

Evident ca este foarte greu sa ai grija de un batran bolnav , necesita multa rabdare. Insa rabdarea este alimentata de firea sa buna si dragostea sa dezinteresata?

Eu zic sa nu mai continui ca-ti faci pacate. Multumesc! Si DA, este dragoste si mila...TOTAL FARA NICI UN FEL DE INTERES.

[dobrin7m]

În prealabil postat de anonim30

Eu zic sa nu mai continui ca-ti faci pacate. Multumesc! Si DA, este dragoste si mila...TOTAL FARA NICI UN FEL DE INTERES.

Eu doar am intrebat.
Atat.

Fara nici un fel de interes material? Insa interesul se refera doar la cele materiale?
Eu doar intreb, atat.

[dobrin7m]

Dreptatea desavarsita a noastra sau virtutea atoatecuprinzatoare vine din:
1.
"Din faptele bune vizibile tuturor, săvârşite cu trupul, la vreme potrivită şi în locul
potrivit. Iată despre ce este vorba: daca îţi cere cineva de pomană, dă-i. Dacă ţi-a pricinuit
careva supărare, iartă-l. De va veni la tine un duşman, dă-i să mămânce. Când te-ai aşezat la
masă, mănâncă după pravilă şi înfrânare. A venit vremea rugăciunii - roagă-te cu evlavie şi
cum ţi s-a poruncit... Când mergi la serviciu, munceşte cu sârguinţă, şi aşa mai departe.
Orice clipă şi fiece loc îşi au faptele lor bune, pe care trebuie negreşit să le făptuiască cel ce trece
prin ele. În această privinţă, toată viaţa omului trebuie să fie lanţ neîntrerupt de fapte bune, din
momentul în care devine conştient pe această lume şi până când iese din ea...
Numai atunci va considera Domnul pe cineva că
este virtuos, când acesta va dezvolta întreg tabloul vieţii sale, asa fel încât să nu omită nici un loc
şi nici un moment în care să nu facă o faptă obligatorie pentru el în momentul şi la locul
respectiv. Stai acum aici, sprijinindu-te pe dreptatea ta, şi spune: oare aşa trăieşti tu, încât faci
întotdeauna binele şi n-ai omis niciodată un lucru obligatoriu pentru tine, şi nu ai îngăduit un
lucru bun numai pe jumătate ori chiar cu totul rău? Dacă-i aşa, bazează-te pe dreptatea ta, iar
dacă nu, caută-ţi un alt sprijin pentru mântuire!" Sf. Teofan Zavoratul

În prealabil postat de dobrin7m

Eu doar am intrebat.
Atat.

Fara nici un fel de interes material? Insa interesul se refera doar la cele materiale?
Eu doar intreb, atat.

Te rog să mă ierţi. Îţi admir erudiţia în ale teologiei dar mă înfior cât de rece îţi simt sufletul! Persoana care a deschis topicul cred că este muncită de o mare dilemă şi de o cumplită întrebare la care nu are încă răspuns.
Faptă bună fără credinţă sau credinţă fără fapte bune?
Să nu-mi răspunzi te rog cu citate că nu le citesc .Mie îmi place să ţin cartea în mână şi să subliniez pasajele care mă interesează. Aş vrea să simt omul din spatele monitorului

[glykys]

Uf, anonimule, bine ar fi sa te rogi pentru el, sa ii lumineze Dumnezeu mintea!

Credinta fara fapte e moarta (preotul le tot repeta babutelor ca degeaba tin ele post si merg la biserica zilnic, daca isi omoara aproapele cu vorbe de venin), dar nici faptele bune care nu izvorasc din credinta nu au folos duhovnicesc. Nu zice nimeni ca nu au niciun folos, pentru ca Domnul nu va lasa nerasplatita (aici sau pe lumea cealalta) nicio fapta buna, si El cu siguranta vede inima buna a prietenului tau. Se prea poate ca pentru aceste fapte bune sa ii daruiasca in aceasta viata anumite ocazii, mai speciale, prin care sa ii dea credinta. Si aici, pe forum, vei gasi multi oameni care au ajuns mai tarziu de la ateism la credinta, prin niste imprejurari deosebite.

Fireste ca sunt si atei foarte milostivi, sunt si non-ortodocsi foarte milostivi, sunt si ortodocsi doar cu numele, foarte rar intalnesti un om cu adevarat drept, care sa respecte poruncile. Dar se spune undeva in NT ca si dreptul de-abia se mantuieste. Asadar... multi chemati, putini alesi.

Nimeni de aici nu iti va spune ceea ce doresti tu sa auzi, anume ca in starea aceasta, de necredinta actuala, se poate mantui numai cu faptele. Ar insemna ca Hristos a venit degeaba pe pamant sa se rastigneasca pentru noi, daca noi ne puteam mantui prin propriile puteri. Nimeni nu se poate mantui singur, fara Hristos, oricate fapte bune ar avea. Ar fi si absurd, sa stai la masa cu El, dupa ce o viata intreaga nici nu ai vrut sa auzi.

Nu deznadajdui si roaga-te pentru el! Altceva nu ai ce face.

[anonim30]

Si totusi...Tind sa cred ca Dumnezeu in bunatatea si mila Sa nemarginita fie ceva va schimba, candva, la aceasta persoana...fie o va mantui asa cum este, caci greu imi e sa cred ca Domnul ar cere cuiva sa iubeasca pe Cineva pe care nu cunoaste.

Da, cred ca m-am lamurit. Cred ca am gasit raspunsul la intrebari. Noua, celor cu credinta nu ne ramane decat sa ne rugam pentru cei ce nu o au....sau, poate, cine stie...ei sa se roage, la un moment dat, pentru noi.