Cred Doamne si marturisesc....

[glykys]

În prealabil postat de blue_sky

Multumesc mult pentru raspuns si pentru postarea rugaciunii! Pe mine m-a surprins pentru ca nu o rostea doar preotul, ci si toti credinciosii prezenti, in cor, si cei care se impartaseau si cei care nu. Bisericuta la care am fost este foarte mica si neincapatoare pentru multime, asa ca am stat in afara ei - deci nu am avut cum sa vad ce facea preotul in momentul rostirii, daca era cu Sfintele Daruri in fata Altarului sau in Altar, nu stiu.

PS: Si inca o curiozitate, pentru cei care au fost de 1 ianuarie la biserica: s-au facut moliftele Sf Vasile? Pentru ca citisem pe net ca BOR nu mai da voie, insa la biserica unde-am fost s-au facut...nu ma asteptam, nu eram pregatita, sincer m-am cutremurat cand am auzit. Intr-adevar, preotul are mult har, dar credinciosii (aici vorbesc strict in numele meu) nu stiu daca erau pregatiti pentru asta.

Ce frumos trebuie sa fi fost in bisericuta aceea neincapatoare!
La mine la biserica s-au facut molitvele si m-am bucurat. De cand ma stiu, de 1 ianuarie se citesc molitvele. Era doar o recomandare din partea BOR, nu o interdictie. In ce sens spui ca nu erau pregatiti credinciosii pentru asta? in sensul ca nu au tinut post? Dumnezeu stie sufletul si nevointa fiecaruia si, oricum, sigur ca aceia care veneau de ani intregi la biserica stiau ca se vor citi. Cel putin la mine la biserica, unii venisera special numai pentru asta.

Uite, eu, la slujba de 1 ianuarie, m-am simtit foarte rau pe tot parcursul slujbei, ma durea groaznic burta si am avut niste ispite: ba sa ies afara, ba sa scol o baba de pe scaun, ba sa ma fâţâi de colo-colo... in general, nu mi se face rau in biserica, dar acum mi s-a facut. Si cu toate acestea, m-a ajutat Dumnezeu sa stau pana la sfarsit, asa cum (nu) am putut, mai in genunchi, mai in picioare, mai la aer...

Altadata, intr-o seara, ma simteam rau sufleteste, nu mai stiu ce patisem, oricum, stiu ca aveam o stare sufleteasca foarte rea. Si am intrat intr-o biserica, in care tocmai atunci se terminase maslul si se citeau molitvele si niste dezlegari, si am stat si eu, desi tentatia, destul de puternica, era sa nu stau. Dar m-a ajutat Dumnezeu si am stat. Habar nu aveam ca acolo, in acel moment, trebuia sa se citeasca molitvele, nu venisem pentru asa ceva si nici nu stiu cat de pregatita eram. Banuiesc ca era zi de post, daca era maslu. Cand s-a terminat slujba si am iesit din biserica, am realizat ca starea de rau imi disparuse complet. De aceea mie personal mi se pare o exagerare sa spuna cineva ca aceste molitve trebuie citite numai demonizatilor care horcaie si latra (ca am vazut si din aceia). Poporul, totusi, stie ce stie. A, ca trebuie si spovedanie, si impartasanie, si post, si prezenta la biserica, si si... asta e altceva.


Fratilor, trebuie sa fim pregatiti oricand, nu numai in anumite zile sau cand avem anumite stari - si asta nu o spun doar pentru Bluesky. Sa nu uitam de smochinul acela neroditor care a fost blestemat de Hristos, pentru ca nu a dat roade, chiar daca nu ii venise vremea sa rodeasca - si spune foarte frumos, parca par. Steinhardt, ca atunci cand te cheama Hristos, pentru o treaba, tu nu poti zice ca nu esti pregatit si ca smochinul acela ar fi putut si el sa infloreasca, daca nu putea da rod, sau macar sa se plece in fata Mantuitorului. Adica sa ofere ceva, sa iasa din acea stare. Dar nu, el a preferat sa isi indreptateasca nerodirea, pe principiul ca nu era vremea lui, si chiar nu era vremea lui.

[blue_sky]

Intr-adevar, slujba a fost foarte frumoasa. E prima data cand simt o atractie astfel de mare pentru a merge la biserica, are preotul un har deosebit si predicile sunt extraordinare.

In legatura cu moliftele, probabil am citit eu prea multe pareri si povestiri despre nenorociri intamplate preotilor sau credinciosilor care asistasera la citirea Moliftelor, de ma tem atat de tare. Nepregatire adica nu numai ca n-au tinut post, ci ca au si alte lipsuri duhovnicesti (eu de exemplu - si rusine sa-mi fie - nu m-am spovedit si impartasit de cativa ani) si ca ar putea fi prea slabi (cum spunea si parintele Arsenie Boca, nu e bine sa zgandari cuibul de viespii) in fata efectelor moliftelor. Cand am auzit blestemele, m-am cutremurat, m-a luat o frica de nedescris. Dar dupa citirea lor, a inceput preotul sa stropeasca cu busuiocul apa sfintita si parc-a fost un scut impotriva fricii. Apropo, alta nelamurire: cat timp stropea pe credinciosii din biserica si din afara ei, toti cantau un cantec foarte frumos, din pacate nu mai retin versurile, desi atunci incepusem si eu sa cant. Aveti idee despre ce cantec ar putea fi vorba?

Si tot legat de molifte, noaptea pe 1 spre 2 ianuarie, nu mai puteam dormi de frica, am aprins candela de doua ori dar s-a stins la scurt timp. Ieri insa am fost inspirata si am pus in candela si putin ulei de la Sf Nectarie si, deloc intamplator, candela a continuat sa arda.

Cred in puterea slujbelor de dezlegare si mai cred ca nimic nu este intamplator: cand am fost la Prislop, dupa terminarea slujbei, m-am dus la mormant, apoi ma pregateam sa plec, dar mi-am amintit ca nu sarutasem icoana Maicii Domnului, asa ca am mers in biserica pentru asta..insa m-am nimerit fix cand preotul spunea ca urmeaza sa citeasca rugaciunile pentru dezlegarea de blesteme. Coincidenta? cu siguranta nu.

Ai dreptate, trebuie sa fim pregatiti oricand, dar ispitele sunt mari si gandurile de amanare la fel (daca retin bine, parca intr-una din cartile despre Parintele Arsenie Boca se povesteste despre o viziune de-a parintelui, cum ca se intreba de ce nu se mantuiesc oamenii, de ce nu se intorc de la credinta si apoi a vazut un nor negru pe cer si o discutie a necuratului cu 3 draci, cel de-al treilea dandu-i ideea de a-i ispiti pe oameni sa creada ca mai e timp de pocainta, pana la batranete mai e destula vreme, apoi moartea sa-i ia nepregatiti. poate asta e si cazul multora).

[glykys]

În prealabil postat de blue_sky

Dar dupa citirea lor, a inceput preotul sa stropeasca cu busuiocul apa sfintita si parc-a fost un scut impotriva fricii. Apropo, alta nelamurire: cat timp stropea pe credinciosii din biserica si din afara ei, toti cantau un cantec foarte frumos, din pacate nu mai retin versurile, desi atunci incepusem si eu sa cant. Aveti idee despre ce cantec ar putea fi vorba?

Ai dreptate, trebuie sa fim pregatiti oricand, dar ispitele sunt mari si gandurile de amanare la fel (daca retin bine, parca intr-una din cartile despre Parintele Arsenie Boca se povesteste despre o viziune de-a parintelui, cum ca se intreba de ce nu se mantuiesc oamenii, de ce nu se intorc de la credinta si apoi a vazut un nor negru pe cer si o discutie a necuratului cu 3 draci, cel de-al treilea dandu-i ideea de a-i ispiti pe oameni sa creada ca mai e timp de pocainta, pana la batranete mai e destula vreme, apoi moartea sa-i ia nepregatiti. poate asta e si cazul multora).

Ma bucur pentru ceea ce ne povestesti.

Troparul Sfintei Cruci trebuia sa fie la sfintirea apei:
http://www.youtube.com/watch?v=E7aPTl5nxoI

Mântuieste, Doamne, poporul Tau si binecuvânteaza mostenirea Ta, biruinta binecredinciosilor crestini asupra celui potrivnic daruieste si cu crucea Ta pazeste pe poporul Tau.

Fuguta la spovedanie atunci! Nu mai astepta in zadar, nu mai amana momentul!


Cel mai frumos moment al Sfintei Liturghii este acela in care painea si vinul se transforma in taina in Trupul si Sangele Domnului, atunci cand se canta: "Ale Tale dintru ale Tale... Pe Tine Te laudam..."
Vezi ca am dat linkul cu textul Sfintei Liturghii a Sf. Ioan Gura de Aur in primul mesaj de pe acest topic.

[blue_sky]

Multumesc mult pentru link, am ascultat azi Troparul de foarte multe ori si imi place din ce in ce mai mult. In privinta spovedaniei, da, stiu ca e un pas necesar, dar parca ceva ma retine, poate mi-e frica de canon sau rusine fata de preot, nu stiu...
Doamne ajuta !

[glykys]

În prealabil postat de blue_sky

Multumesc mult pentru link, am ascultat azi Troparul de foarte multe ori si imi place din ce in ce mai mult. In privinta spovedaniei, da, stiu ca e un pas necesar, dar parca ceva ma retine, poate mi-e frica de canon sau rusine fata de preot, nu stiu...
Doamne ajuta !

Astea sunt ispite, du-te la spovedanie, ca pe masura ce trece timpul, iti va fi din ce in ce mai greu. La cate balarii a tot auzit preotul la viata lui, de cand spovedeste, cateva in plus nu ii vor aduce nicio atingere. Uite, nu stiu daca ai citit cartea lui Danion Vasile despre spovedanie si duhovnic, sper sa te ajute,pe mine, cel putin, m-a ajutat:

http://www.danionvasile.ro/repere.php

glykys,
multumesc pt efortul facut de a posta aici toate rugaciunile de la Sf Euharistie,le stiu si eu,normal ca am o carte dupa care am citit rugaciunile de inceput si sfarsit,insa nu aveam aceasta rugaciune,nu se auzea din altar probabil ,cum a confirmat si altcineva e clar de ce nu o stiam....:)))

Cartea mea de rugaciune pe care o iubesc enorm e f veche si pretioasa ,e din 1952,mai mult ca sigur a ajuns mai tarziu la noi aceasta rugaciune.

Multumesc

[sophia]

@glykys - cand se citesc toate rugaciunile pe care le-ai postat aici?
La Sf. Liturghie?

Stiu ca preotul mai spune in timpul slujbei rugaciuni in altar, dar noi nu le putem auzi si imi pare rau. Chiar colegii mei de strana vor neaparat sa nu afcem pauze, chiar cand terminam cantarea, ci sa tot cantam. Daca am face pauza, am putea auzi si rugaciunile.

Rugaciunea de dinaintea Sf. Impartasanii imi place si mie mult. Dupa cum este formulata, ar trebui ca cel ce se imprtaseste s-o spuna (chiar am citit undeva aceasta indicatie). Dar cred ca o spune preotul in locul oamenilor, pentru ca ei n-o stiu.

Cred, Doamne, şi mărturisesc că Tu eşti cu adevărat Hristos, Fiul lui Dumnezeu cel viu, Care ai venit în lume să mântuieşti pe cei păcătoşi, dintre care cel dintâi sunt eu.
Încă mai cred că acesta este Însuşi preacurat Trupul Tău şi acesta este Însuşi scump Sângele Tău. Deci mă rog Ţie, miluieşte-mă, şi-mi iartă greşelile mele cele de voie şi cele fără de voie, cele cu cuvântul sau cu lucrul, cele cu ştiinţă şi cu neştiinţă.
Și mă învredniceşte fără de osândă să mă împărtăşesc cu preacuratele Tale Taine, spre iertarea păcatelor şi spre viaţa de veci. Amin.
Cinei Tale celei de taină, astăzi, Fiul lui Dumnezeu, părtaş mă primeşte, că nu voi spune vrăjmaşilor Tăi taina Ta, nici sărutare Îţi voi da ca Iuda; ci ca tâlharul, mărturisindu-mă, strig Ţie: "pomeneşte-mă, Doamne, întru Împărăţia Ta".
Nu spre judecată sau spre osândă să-mi fie mie împărtăşirea cu preacuratele Tale Taine, Doamne, ci spre tămăduirea sufletului şi a trupului.

Deci frazele subliniate le cere cel ce se impartaseste de fapt si nu preotul.
Nu stiu, eu asa inteleg. Poate ca tot asa spune si preotul in altar pentru el, cand se impartaseste.
Mi se pare insa ca si noi cei ce ne impartasim trebuie sa spunem ceva si rugaciuanea asta mi se pare f.potrivita.