Un parinte cere ajutor

[Lucian008]

În prealabil postat de _ruxa_

Ba mai mult, atribuie religiei niste chestii care nu se regasesc nicaieri prin biblie,

Ce nu se regaseste in Sf Scriptura? Ca e uraciune in fata lui Dumnezeu ca un barbat sa aiba parulul lung? Sa ai cercei si pierce-uri? Sa ai tatuaje? Nu va pronuntati ca nu exista doar ptr ca dvs nu stiti. Ar cam fi destul de greu de altfel sa stiti ce spune Sf Scriptura daca nu ati citit-o.

[_ruxa_]

În prealabil postat de Lucian008

Ce nu se regaseste in Sf Scriptura? Ca e uraciune in fata lui Dumnezeu ca un barbat sa aiba parulul lung? Sa ai cercei si pierce-uri? Sa ai tatuaje? Nu va pronuntati ca nu exista doar ptr ca dvs nu stiti. Ar cam fi destul de greu de altfel sa stiti ce spune Sf Scriptura daca nu ati citit-o.

Ai putea sa ma contrazici cu un argument concret, de genul un citat de prin biblie.

[Lucian008]

În prealabil postat de _ruxa_

Ai putea sa ma contrazici cu un argument concret, de genul un citat de prin biblie.

Oare nu însăşi firea vă învaţă că pentru bărbat e ruşinos dacă-şi poartă părul lung,
I Corinteni 11:14-15
Ajunge? Nu de alta dar mai am.

Am auzit la Trinitas TV o vorba spusa de preotul cel mai indragit din Campina (al carui nume imi scapa acum): "Cand nu mai poti vorbi cu fiul tau despre Dumnzeu, vorbeste cu Dumnezeu despre fiul tau!"

Acum 10 ani, cand eram la inceputul experientei de consilier, am fost solicitat de o familie, destul de instarita (si preocupata sa isi sporeasca buna stare), sa ii ajut in legatura cu fiul, care era .... satanist.
Nu aveam cunostinte despre asa ceva, dar m-am dus sa vad ce bazaconie mai e si asta.
Cand l-am cunoscut, influentat si de spusele parintilor, prima impresie a fost ca baiatul, un adolescent de 14-15 ani, e indracit. Mi s-a ridicat si parul si pulsul cand i-am vazut privirea, mimica, iar cand i-am auzit vocea am crezut ca e cazul s-o sterg urgent.
Dar am ramas, am schimbat cu parintii cateva vorbe de fata cu baiatul, apoi, sesizind ca nu dau navala demonii peste mine, mi-am luat inima-n dinti si l-am rugat pe baiat sa facem o plimbare pe afara, prin cartier.
Ne-am plimbat, i-am vorbit despre mine, am scos de pe maneca o serie de glume din bagajul meu de cartier, am fumat cateva tigari impreuna, a mai inceput sa povesteasca si el una-alta si... la un moment dat mi-a spus sec care era problema.
Nu pot sa spun detalii, ci precizez concluzia: copilul era bolnav, sufleteste, extrem de speriat si incurcat, epuizat de griji, iar cauza de fond era lipsa de afectiune si de atentie a parintilor. In mintea lui insingurata el socotise ca gasise, in sfarsit, o solutie, o cale, direct proportionala cu egoismul parintilor axati pe afirmare sociala, de a le capta atentia. Astepta ca ei sa se schimbe putin, sa se dezvolte la nivelul noului standard - de parinti ai unui adolescent viu, in plina dinamica -, sa isi aduca aminte ca e si fiul lor prezent pe acolo, ca are o viata de adolescent pe care nu o poate (con)duce bine de unul singur.
Era modul lui de a cere ajutor. Prin revolta. Impinsa la extrem.

P.S. Multumesc, Scotland, pentru meditatia pe tema parabolei Fiului Ratacitor!

[Lucian008]

În prealabil postat de ioan cezar

Am auzit la Trinitas TV o vorba spusa de preotul cel mai indragit din Campina (al carui nume imi scapa acum): "Cand nu mai poti vorbi cu fiul tau despre Dumnzeu, vorbeste cu Dumnezeu despre fiul tau!"

Chiar impresionant. Evident ca o putem extinde la oricine.
Doamne ajuta.

In calitate de tata sunt subiectiv pana in maduva oaselor Ioane.Mereu m-am intrebat cum as fi reactionat eu.Pot spune ca sunt departe de modelul biblic,ca sa fiu delicat in exprimare.Am intalnit si eu ce ai descris tu atat de bine,era o cauza explicabila,care desi era clar observabila toti o ignorau: ,,copilul era bolnav, sufleteste, extrem de speriat si incurcat, epuizat de griji, iar cauza de fond era lipsa de afectiune si de atentie a parintilor. In mintea lui insingurata el socotise ca gasise, in sfarsit, o solutie, o cale, direct proportionala cu egoismul parintilor axati pe afirmare sociala, de a le capta atentia. Astepta ca ei sa se schimbe putin, sa se dezvolte la nivelul noului standard - de parinti ai unui adolescent viu, in plina dinamica -, sa isi aduca aminte ca e si fiul lor prezent pe acolo, ca are o viata de adolescent pe care nu o poate (con)duce bine de unul singur. Era modul lui de a cere ajutor. Prin revolta. Impinsa la extrem."

Ceva de tipul ,,Hei sunt si eu pe aici,in viata,nu un exponat,nu un robot executant.".In cazul intalnit de mine situatia,din fericire,s-a remediat dar am auzit de alte cazuri,unul chiar prin vecini,terminate tragic.O seringa,o supradoza si un cadavru la final.