Au murit pentru libertatea noastra!

Domnul sa le rasplateasca entuziasmul si spiritul de jertfa pe care l-au avut atunci. Chiar daca revolutia a fost furata in scurt timp, jertfa lor n-a ramas fara rod. Multi, printre care si eu, si-au deschis atunci inimile catre Dumnezeu si au avut posibilitatea sa-L afle din gurile marturisitorilor, care fusesera pana atunci inchise. Fara ei nu l-as fi putut probabil citi pe Parintele Staniloae si nici de Parintele Galeriu n-as fi auzit, cum nu auzisem pana atunci.

In momentele acelea sublime oamenii ingenuncheau in mijlocul Bucurestiului, rostind Tatal nostru. Cui nu i-a dat fiori acel moment?

Am inteles, insa, de atunci, ca speranta in schimbarea societatii nu are temei decat in schimbarea noastra launtrica, a fiecaruia in parte. Altfel, ramanand asa cum eram pana atunci, n-aveam cum sa zidim o lume mai buna.