De Naşterea Domnului - poezii , rugăciuni , colinde +

[cristiboss56]

Toată legea creştinească Astăzi să se veselească Că stea mare s-a ivit Sus la sfântul răsărit Şi străluce cu tărie Vestind mare bucurie, Că veşnicul Dumnezeu A trimis pe fiul său Să se nască-n Viflaem Precum prorociri avem Şi să facă o mântuire De la veşnica perire Lui Adam celui căzut Cu tot neamul de demult Şi cu celălalţi cu toţii, Următori ai lumii, nepoţii Legea sfânt-a Domnului, Mântuirea omului. La apus şi miazănoapte Era întuneric foarte Şi-n părţile luminate Precum şi la miazănoapte Că s-a născut pe pământ Astăzi Mesia cel sfânt. Ei au alergat să vadă De ce e atâta rază Şi l-au aflat înfăşat Pruncul în iesle culcat, Iar Fecioara lăudată Lângă el sta suparată Căci în Viflaem oraş Nu şi-o căpătat sălaş. Şi-a născut pe fiul sfânt În iesle, jos pe pământ. Irod, marele-mpărat Auzind s-a supărat, Din vorba celor trei crai S-a făcut un mare vai El toţi pruncii i-a tăiat Câţi imprejur au aflat. Găndită cu tiranie Fiind mare la mânie Gândită fară folos Să taie şi pe Hristos. Pe Hristos nu l-a tăiat, Tatăl sfânt l-a apărat Căci un înger i-a trimis De-a spus lui Iosif in vis De-a lui Irod cuget rău Spre fiul lui Dumnezeu Si-a zis către Maria De s-a dus în Iudeia. Până la Egipt s-aud dus Cu dulcele prunc Iisus. Şi-a scăpat de moarte grea Pe care Irod făcea. Noi dorim ca să vă fie La mulţi ani cu bucurie La mulţi ani s-aveţi noroc De naşterea lui Hristos.

[glykys]

VENITI CU TOTII

Veniţi cu toţii dimpreună
Să ne facem voie bună
Să ne bucurăm de Domnul
Şi să strigăm cu tot omul;

Că ne e Domn şi mântuinţă
Şi să strigăm cu credinţă
Lui din hotarele toate
I se-nchină ţări şi gloate;

Că marea cu valuri înalte
De-a Lui mână sunt lucrate
De El sunt făcuţi şi munţii
Şi brazii mari şi mărunţii;

El a făcut tot pământul
Singur, numai cu Cuvântul
Şi nouă ne este Domnul
Împărat peste tot omul;

Iar câţi în El nu crezură,
Ispitiră şi văzură,
Părăsiţi de Domnul fură
Căzând în dreapta Lui mână.

http://www.youtube.com/watch?v=Nh_KthdGlUs



OASPETI CU AZUR IN GENE
Oaspeti cu azur în gene
Si zapada pe opinci
Se ivira la ferastra
Cu colinde si tilinci.

Cântec leganat si fraged,
Înfloriri de ghiocei
Umbre mari tineau isonul
Albastrind pe dupa ei.

Se parea ca-n zvon de aripi
Si miros de tamâier
În colinda mi se-ngâna
Pui de om cu pui de cer.

Si cântara, si urara
Si plecara ca un dor,
Stralucea un puf de înger
Risipind pe urma lor.

Si era o pace alba, -
Ca ninsoarea, si era
O sfiala ce din stele
Pâna-n inimi tremura.

Bacii lepadara grija:
Astazi lupii tin ajun,
Porumbeii nu viseaza
Vânt de uliu capcaun.

Si zavozii si dulaii
Sa mai larmuie se tem,
Boii rumega cu botu-n
Ieslea de la Betleem.

Fa-mi-te numai ureche
Ca s-auzi, batrân pamânt:
Sus, în leagan prins de stele,
Gângureste Pruncul Sfânt.
http://www.youtube.com/watch?v=Q2Umk...eature=related

[cristiboss56]

Tu n-ai văzut pădurea, copile drag al meu,
Pădurea iarna doarme, c’aşa vrea Dumnezeu.



Şi numai câte-un viscol o bate uneori,
Ea plânge atunci cu hohot, cuprinsă de fiori.


Şi tace-apoi şi-adoarme, când viscolele pier,
În noaptea asta însă, vin îngerii din cer.


Şi zboară’ncet de-alungul pădurilor de brad,
Şi cântă’ncet; şi mere şi flori din sân le cad.


Iar florile s’anină de ramuri până jos
Şi-i cântec şi lumina şi-aşa e de frumos!


Iar brazii se deşteaptă, se miră asta ce-i,
Se bucură şi cântă ca îngerii şi ei.


Tu n-ai văzut pădurea, copile drag al meu,
Dar uite ce-ţi trimite dintr’însă Dumnezeu.


Un înger rupse-o creangă din brazii cu făclii,
Aşa cum au găsit-o, cu flori şi jucării.


Departe într-un staul e’n faţă-acum Isus,
Şi îngerii, o, câte şi câte i-au adus.


Dar el e bun si’mparte la toţi câţi îl iubesc,
Tu vino, şi te’nchină, zi: “Doamne-ţi mulţumesc”.

[cristiboss56]

Pe cer, în noaptea ceia, ardea un colb de stele
De-asupra omenirii cu pãcãtoase gloate,
Cu Regi, pe fruntea cãror sclipiau Coroane grele,
Cu-Impãrãtii supuse pe veci pieirii toate...

Si-atunci, in noaptea ceia seninã si adâncã,
Zãrirã Magii lumii, pe cer, o mare stea, -
O stea strãluminatã, ne mai vãzutã încã,
Si-au fost purces, cu daruri, cãlãuziti de ea !...

Cãci, - cititori in stele fiind în noaptea humii, -
Trei Magi stiau cã vine, cu strãlucire foarte,
Iisus-Mântuitorul sau Impãratul lumii,
Cel Care-avea sã calce cu moartea peste moarte ?...

Ei au stiut cã'n lume Cel care-avea sã vinã,
Va 'ntuneca, prin Mila-I, toti Regii si-Impãratii :
La slabi, va da toege, la orbi va da luminã,
Va sãtura flãmânzii, va adãpa 'nsetatii !...
Si L'au aflat pe-Acela a Cãrui sfântã milã,
Ca soarele venit-a pe oameni sã-i mângâe, -
Si Magii 'ngenunchiarã pe umedã argilã,
Si daruri I-au dat : aur, si smirnã, si tãmâe !...

Atunci, berbecii, boii, viteii si asinii,
Cu-al rãsuflãrii abur, au încãlzit pe-Acel
A Cãrui sfântã frunte urma s'o 'ncingã spinii,
Si 'n cue mari, pe Cruce, sã-L batã I s r a e l !...

Vasile Militaru

[cristiboss56]

Rugaciunea ce se citeste la Nasterea Domnului Iisus Hristos, inainte de impartasirea credinciosilor

Stăpâne Doamne, Dumnezeule atotţiitorule, când Te‑ai născut din Fecioara Maria în Betleemul Iudeii, cu spaimă făpturile s‑au minunat şi lumea s‑a bucurat de naşterea Ta; Cel ce ai făcut pe om după chipul şi asemănarea Ta şi i‑ai dat lui Botezul spre pocăinţă; Care ne‑ai adus pe noi în zilele acestea preacurate către înfrânarea patimilor spre nădejdea învierii; Cel ce ne călăuzeşti pe noi spre adevărul Dumnezeirii Tale şi ai întărit inimile noastre şi mintea a Te cunoaşte pe Tine, Fiul lui Dumnezeu, Care ridici păcatele a toată lumea, Tu acum, Stăpâne, Iubitorule de oameni, primeşte pe robii Tăi precum ai primit pe Petru, când se afunda în mare, şi pe care, când s‑a lepădat de Tine şi a plâns cu amar, iarăşi l‑ai primit; primeşte acum, Stăpâne, lacrimile, suspinul şi pocăinţa robilor Tăi, precum ai primit pe desfrânata ce plângea şi cu lacrimi uda picioarele Tale şi cu perii capului le ştergea ca să ia mila Ta; Cel ce ai primit pe tâlharul cel răstignit împreună cu Tine pe cruce şi ai zis lui: astăzi vei fi împreună cu Mine în rai.
Căci am auzit glasul grăind şi pe îngeri cântând, pe magi închinându‑se cu daruri şi pe Irod tulburându‑se, că Dumnezeu S‑a arătat cu trup spre mântuirea neamului omenesc. Pe Tine acum, Stăpâne, Iubitorule de oameni, toată făptura Te laudă, grăind: Hristos Se naşte, slăviţi‑L; Hristos din ceruri, întâmpinaţi‑L; Hristos pe pământ, înălţaţi‑vă. Puterile îngerilor se bucură, cetele mucenicilor se veselesc, văzând slăvita şi cinstita prăznuire; şi toţi cu vrednicie o lăudăm cu inima şi cu buzele. Şi acum, Bunule şi Iubitorule de oameni Doamne, primeşte pe robii Tăi aceştia (N), cărora le pare rău de păcatele lor, cele ştiute şi cele neştiute, cele de voie şi cele fără de voie; şi cu ştiuta Ta iubire de oameni, primeşte plecarea genunchilor şi postul robilor Tăi, ca plinind poruncile Tale şi ajungând acum la sfânta şi cinstita Naştere, curaţi şi fără prihană, să se împărtăşească cu preacuratul Tău Trup şi Sânge, al Domnului nostru Iisus Hrisos, a Căruia este slava, împreună cu Cel fără de început al Tău Părinte şi cu Preasfântul şi bunul şi de‑viaţă‑făcătorul Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.

[cristiboss56]

In Betleem colo-n oras
Dormeau visând locuitorii
Iar lânga turma, pe imas
Stateau de paza, treji, pastorii.

Si-n miez de noapte dulce cânt
Din cer cu stele-a rasunat
Se rumenise cerul sfânt
Pastorii s-au cutremurat.

Din slavi un înger coborî:
„Fiti veseli!”- îngerul Ie-a spus
„Plecati, si-n staul veti gasi
Pe Craiul stelelor de sus!”

Pastorii veseli, în oras
Spre staul cu pasi iuti pornira
Si-un prunc atât de dragalas
Acolo-n paie ei gasira.

Nici leagan moale, nici vreun pat
Doar fân mirositor pe jos,
Pe fân, în iesle sta culcat
Micutul prunc: Iisus Christos.

El, Fiul domnului si Crai
Al stelelor de farmec pline
De-atunci cu drag, la voi, din Rai
Cu fiecare iarna vine!…

[cristiboss56]

Tu n-ai văzut pădurea, copile drag al meu,
Pădurea iarna doarme, c’aşa vrea Dumnezeu.

Şi numai câte-un viscol o bate uneori,
Ea plânge atunci cu hohot, cuprinsă de fiori.

Şi tace-apoi şi-adoarme, când viscolele pier,
În noaptea asta însă, vin îngerii din cer.

Şi zboară’ncet de-alungul pădurilor de brad,
Şi cântă’ncet; şi mere şi flori din sân le cad.

Iar florile s’anină de ramuri până jos
Şi-i cântec şi lumina şi-aşa e de frumos!

Iar brazii se deşteaptă, se miră asta ce-i,
Se bucură şi cântă ca îngerii şi ei.

Tu n-ai văzut pădurea, copile drag al meu,
Dar uite ce-ţi trimite dintr’însă Dumnezeu.

Un înger rupse-o creangă din brazii cu făclii,
Aşa cum au găsit-o, cu flori şi jucării.

Departe într-un staul e’n faţă-acum Isus,
Şi îngerii, o, câte şi câte i-au adus.

Dar el e bun si’mparte la toţi câţi îl iubesc,
Tu vino, şi te’nchină, zi: “Doamne-ţi mulţumesc”.