O mare framantare....

Nu stiu daca te ajuta, "pacatoaso", dar eu am ... depasit lista din indreptarul de spovedanie cand am fost prima data la Marturisire. Pur si simplu erau prea putine acolo... Si nu aveam de marturisit "maruntisuri" ci mari mariri de sine, in toate formele derivate...
Apoi am trait aceeasi experienta ca tine, imi aminteam zilnic altele si altele...
Si uite-asa au venit tot mai des lacrimile, multumesc Bunului Dumnezeu...

Ispita de a avea grija mai mult de duhovnicul meu decat de spalarea sufletului meu am trait-o, desigur. Si am acceptat, in final, ca mai bine ma da preotul afara (se mai intampla si refuzuri, din motive intemeiate) decat sa ma autosabotez prin ganduri trufase ori sa ma las pacalit de stim noi cine...

Poate ca sunt momente cand simtim mai rar nevoia de spovedanie sau chiar duhovnicul ne recomanda sa trecem la lucrare si sa venim mai rar. Precum sunt perioade cand si noi simtim nevoia zilnica, poate, si duhovnicul ne cere aceasta.

Marturiseste duhovnicului tocmai aceste framantari ale tale legate de spovedanie! Acesta e sfatul meu, daca imi permiti un sfat.

In orice caz, nu noi suntem pe lumea asta pusi sa avem grija de duhovnic, nespovedindu-ne (!), ci duhovnicul are demnitatea de a ne ingriji pe noi, demnitate data preotului de Hristos Domnul.

Sa te binecuvinteze Domnul, draga "pacatoasa"! AMIN+