Constiinta morala si legea lui Dumnezeu.

[George.m]

"Sa stam, iubitilor, intru frica lui Dumnezeu, pazind si supraveghind lucrarea virtutilor. Sa nu dam pricina de sminteala constiintei noastre, ci sa luam aminte la noi insine intru frica lui Dumnezeu, pana cand se va dezdrobi si ea dimpreuna cu noi, ca sa se faca intre noi si ea unire deplina. Ea va fi atunci paznica noastra, aratandu-ne fiecare lucru de care trebuie sa ne ferim.

Daca insa nu o vom asculta, se va departa de la noi si ne va parasi si vom cadea in mainile vrasmasilor, care nu vor mai avea mila de noi. Caci iata cum ne-a invatat Stapanul nostru, zicand: Impaca-te cu parasul tau, pana esti inca pe cale cu el... si cele urmatoare. Parasul este constiinta, fiindca se impotriveste omului ce vrea sa faca voia trupului, iar daca acesta nu vrea sa o asculte il da pe mana vrasmasilor sai" (Isaia Pustnicul, Despre pazirea mintii, c.3, in Filocalia I).