Sexualitatea in Credinta Crestina

În prealabil postat de ovidiu b.

Ceea ce incerc sa combat este "cultivarea placerii din cadrul familiei evitand rostul firii"...nu cred ca un parinte cu credinta si frica de Dumnezeu ar recomanda asa ceva. Poate din nestiinta...dar asta are circumstante atenuante. De ce sa nu ne ridicam mai sus de fire? De ce sa nu cultivam elita invataturilor?...de ce se cultiva de cele mai multe ori mocirla (cele lumesti) si nu sfaturile Sf Parinti?

Ferice de tine ca esti ceea ce vrea Dumnezeu sa fii: un virtuos. (Cu siguranta trebuie sa fii dintre acei care s-au desprins de Biserica Ortodoxa, fiindca nu vad o anume confesiune la avatar si nu prea am vazut des dintr-acei care se considera gata mantuiti si mereu pregatiti sa dea lectii de virtute celorlalti). Eu cred ca daca vrem sa combatem ceva, trebuie sa incepem cu noi insine. Ori eu nu sunt vrednic sa cer celorlalti retinere si infranare totala, atat timp cat "In pacate m-a zamislit maica mea!"
Cat despre spartul capului... Dumnezeu stie cate cucuie am. Si n-o spun spre lauda, ci spre rusine, iar acum platesc pentru toate cate le-am facut, nici nu stiu daca din teribilism, placere sau cine stie ce alte influente. Nu dau vina pe nimeni, ci pe mine. Totusi, daca as da timpul inapoi, chiar cu mintea de-acum, nu stiu cum as putea trece anumite obstacole specifice varstei. Poate la varsta mea mi-ar fi mai usor sa vorbesc despre infranare si sa cer celorlalti sa fie altfel de cum am fost eu... Dar oare cum m-as putea numi in acest caz? Nu vreau sa institutionalizez desfraul, dar ca sa-i ceri unui cuplu abia casatorit sa pastreze cu sfintenie canoanele date pe-aici pe la inceputul thread-ului, mie personal mi se pare fatarnicie, nu pentru cei ce le citesc, ci pentru cei care sustin ca ei asa procedeaza...