Vreau sa o uit...

În prealabil postat de Raoul

Ar "rade" pentru ca l-as supara probabil deranjandu-l cu o astfel de problema. S-ar intrista vazand ca nu ma dor pacatele mele si nu ma preocupa cele ceresti,in schimb framantandu-mi inima de mama focului pentru o pustoaica.
Tulburarea de care zici se datoreaza imaturitatii nostre fizice si duhovnicesti,nu e ceva "real". Acum sincer,voi nu aveti alte griji decat sa va smiorcaiti pentru o pitipoanca? Traim vremuri asa de grele,ne descurcam din ce in ce mai dificil,n-avem o casa,unii nu prea avem ce manca etc. si noi ne plangem pentru o gagica? Pai suntem barbati sau...? Acum ganditi si voi logic!

Care pitipoanca, domnule? Chiar esti in masura sa arunci mizeria asta in ochii nostri?
Despre ce gagica vorbesti?
Si ce barbat ai impresia ca esti, cata vreme te exprimi ca un golanel?
Vai de tine, baietel de cartier, ca scrii ca un analfabet si un stupid. Asa sa fii, oare? Parca nu parea, din alte postari...S-ar cuveni sa te rusinezi, ca spui in publicul crestin asemenea cuvinte execrabile despre o fata pe care nu o cunosti si despre un baiat care isi marturiseste dificultatile sufletesti, care se simte atras, legat sau cum o mai fi, Dumnezeu stie.
Sa te rusinezi de grosolania ta, sa te caiesti omule, sa iti deschizi mintea si inima spre alte lucruri decat, vai, ai reusit pana acum. Poate vei deveni, astfel, barbat, intr-o buna zi, cu ajutorul lui Dumnezeu.

[Raoul]

În prealabil postat de ioan cezar

(...)despre un baiat care isi marturiseste dificultatile sufletesti, care se simte atras, legat sau cum o mai fi, Dumnezeu stie.

De ce se simte? Cat au stat impreuna? Cat a evoluat relatia lor? Sa aflam astea si sa comparam apoi nivelul de "disperare" cu toate astea. Inseamna ca cei care sunt casatoriti si au copii si-i parasesc sotii/sotiile ar trebui sa se sinucida,nu? Inteleg sentimentul,am trecut si eu prin asta,dar am incercat sa-mi pun mintea la contributie (ca de-aia mi-a dat Dumnezeu cap - nu doar sa nu-mi ploua in gat) ,si sa asez lucrurile cap la cap,incat sa pot concluziona singur ca nu merita atata suferinta. E ok sa ai regrete,pareri de rau etc. dar in niciun caz sa ajungem la un fel de "disperare" din cauza asta. O asemenea slabiciune intr-o situatie agravanta ar duce la alte nenorociri,Doamne-fereste... Imi cer scuze pentru limbajul de "golanas",incerc doar sa fiu putin mai direct si mai realist! Sentimentul lui chiar il inteleg perfect,si eu am fost o asemenea victima! (daca chiar vreti sa stiti).

În prealabil postat de Erethorn

Sa te rusinezi de grosolania ta, sa te caiesti omule, sa iti deschizi mintea si inima spre alte lucruri decat, vai, ai reusit pana acum. Poate vei deveni, astfel, barbat, intr-o buna zi, cu ajutorul lui Dumnezeu.

Ce te face sa crezi ca sunt mandru de mine? Chiar imi e rusine! Si o recunosc.

În prealabil postat de Mtcrysty17

sunt curios, sfantul irodion de la lainici se bucura cand vede cum vorbesti despre persoane pe care nu le cunosti..... poate ai auzit de smerenie..... virtute care vad ca iti lipseste cu desavarsire....

Am explicat mai sus... Scz,nu a fost rea intentie,a fost o idee generala. Stiu "n" de astfel de cazuri! Si injoritatea randurilor a fost dor o falsa "iubire". Stii... cateodata e bine sa fii si mai dur.

În prealabil postat de Mtcrysty17

mereu cand ma apropii de cate o fata, imi apare fosta prin diferite mijloace si renunt la cealalta fata....... daca ies la un suc cu o fata...nu mai dorm cateva nopti... iimi apare ea in vis incontinuu si nu pot sa dorm... asta nu se intampla mereu, doar in anumite perioade..... a fost prima fata pe care am iubit-o, de fapt a fost singura....

Prin asta am trecut si eu... sincer iti spun. Intr-adevar e greu de depasit momentul,dar nu imposibil.

[anna21]

Imi pare rau ca eu nu pot rezona emotional cu astfel de probleme.
Sper ca nu par foarte cinica, dar cred ca cei care sufera pt pierderea iubitei, ar fi fost destul de indiferenti fata de ea la 3-4ani de la casatorie (daca lucrurile ar fi stat astfel).
Imi amintesc cat m-a uimit (in sensul ca mi s-a parut absurd) romanul Lorelei (I Teodoreanu), cand l-am citit in liceu. El se indragosteste fulgerator, se insoara imediat cu ea, apoi o "uita"/neglijeaja in scurt timp. Iar ea se ofileste (si moare, dar am avut impresia ca moartea era legata de lipsa de iubire din partea lui) si incearca sa-i atraga atentia prin scrisori.. Etc.
Dar in timp am inteles ca nu este fictiune.
Barbatii casatoriti sunt preocupati de bani, mancare si mii si mii de alte lucruri, uitand/ ignorand sa vada cu adevarat omul de alaturi (sotie sau copii), uitand sa fie prezenti in mod real cu toata simtirea in propria lor viata.

Asta fara sa iau in calcul ispitele ce apar in casatorie.. Cand nevasta iti pare egoista, insensibila, neiubitoare, cheltuitoare, cicalitoare etc.. Dar colega de birou te "intelege cu adevarat" in toate ascunzisurile sufletului tau. Etc etc...
Stiu ca baietii de pe forum sufera cu adevarat... Sper sa invete ceva din asta pt momentul cand s-or insura..
Iubirea inseamna generozitate sufleteasca, nu suferinta dorintelor nesatisfacute. Dar este doar parerea mea, luati-o ca stare.

Da Raoul, ti-am inteles desigur intentia, buna in fundamentul ei, ok.
Dar, vezi tu, tocmai aici gresim deseori. Ne grabim sa alegem exprimari imprudente si putem rani foarte tare pe cel caruia de fapt vrem sa ii oferim ajutorul. Uite, ca si tine, eu am sarit slobod la gura, ieri, pe un alt topic. Am dat-o in bara rau de tot, mergind tot pe o cheie de golanas. In fine, am exagerat mult mai rau decat tine... Si era atat de simplu sa ma abtin mai intai, sa imi temperez o neliniste, sa caut tonul potrivit si sa spun ce am de spus. Dar nu am facut asa... Si raul s-a produs, s-a strecurat prin gaura cheii nelinistii mele apoi s-a revarsat cu putere.
De aceea, cred ca mai important e, atunci cand lansam o opinie, pe un fond binevoitor, sa avem in minte riscul de a obtine efectul invers. Si sa temperam tonul. Muzica buna e discreta, nu urlata sau smecherita. Discreta si simpla, frumos condusa. Cred ca merita sa ne amintim aceasta cand dorim sa ajutam un confrate care sustine ca trece printr-un moment mai greu, oricare ar fi presupusele cauze. In definitiv, daca vrem sa ajutam un arbore sa creasca drept, nu ii taiem crengile, ci ii punem alaturi un suport deja vertical...
Cine poate sa inteleaga cu adevarat povestile de dragoste ale lumii? - zicea nu mai stiu ce autor de romane de dragoste! :)

[Raoul]

În prealabil postat de ioan cezar

Cine poate sa inteleaga cu adevarat povestile de dragoste ale lumii? - zicea nu mai stiu ce autor de romane de dragoste! :)

Pana nu ne da mai multe detalii eu imi mentin parerea/opinia. Sa spuna varsta lui si a fetei,sa spuna cat timp au stat impreuna,cat de departe a ajuns si cat de evoluata a fost relatia lor si apoi ii voi lasa pe cei mai in varsta si cu experienta de viata sa traga concluzii. Sper sa intelegeti unde bat. Adica daca nici nu locuiau impreuna (imi dau si eu cu parerea),nici nu aveau copii,nici nu erau casatoriti,nici nu au stat (iarasi imi dau cu parerea) macar 1-2 ani impreuna,atunci de unde atata "disperare"? Daca s-ar fi intamplat cele enumerate mai sus (casatorie,copii,cativa ani la mijloc etc.) si ea i-ar fi dat papucii probabil se sinucidea sau o dadea in nebunie (daca e sa judecam direct proportional). Poate exagerez ce-i drept,dar cred ca ati inteles ideea. Pana la urma asta e defectul meu,modul de exprimare,dar care ma cunosc mai bine inteleg substratul mesajelor mele.

Doamne-ajuta!

[Mtcrysty17]

În prealabil postat de Raoul

Pana nu ne da mai multe detalii eu imi mentin parerea/opinia. Sa spuna varsta lui si a fetei,sa spuna cat timp au stat impreuna,cat de departe a ajuns si cat de evoluata a fost relatia lor si apoi ii voi lasa pe cei mai in varsta si cu experienta de viata sa traga concluzii. Sper sa intelegeti unde bat. Adica daca nici nu locuiau impreuna (imi dau si eu cu parerea),nici nu aveau copii,nici nu erau casatoriti,nici nu au stat (iarasi imi dau cu parerea) macar 1-2 ani impreuna,atunci de unde atata "disperare"? Daca s-ar fi intamplat cele enumerate mai sus (casatorie,copii,cativa ani la mijloc etc.) si ea i-ar fi dat papucii probabil se sinucidea sau o dadea in nebunie (daca e sa judecam direct proportional). Poate exagerez ce-i drept,dar cred ca ati inteles ideea. Pana la urma asta e defectul meu,modul de exprimare,dar care ma cunosc mai bine inteleg substratul mesajelor mele.

Doamne-ajuta!

daca e vorba de mine, atunci sa dau cateva detalii..... am fost impreuna doi ani si ceva, atunci eu aveam 18 si ea 16...... eram amndoi la scoala inca..... si daca era sa ma paraseasca in timpul casatoriei, nu cred ca as fi facut nimic din ce spuneai tu acum..... o perioada scurta a fost durerea mai intensa, da cu mult ajutor de la Dumnezeu am trecut repede peste asta.... sa nu crezi ca toata ziua stau si plang, viata mea e normala, muncesc, ma distrez, ma rog, mereu sunt cu prietenii alaturi, dar lipseste ceva in viata mea, iubirea..... mult timp ma rugam sa ma indragostesc de o alta fata... e imposibil.... dar viata mea nu sta pe loc.... mereu incerc sa gasesc o alta fata... problema este ca la perioade regulate ea tot reapare in viata mea, dar nu se concretizeaza nimic.... ne-am despartit datorita geloziei ei, si mereu ne certam... pana cand nu a mai suportat.... cea mai bune prietena a ei mereu imi povestea ce facea ea, si imi spunea ca stie mereu unde ma duc, ce fac, cu ce fete vorbesc, nici acum nu am aflat de unde.. cert este ca ea nu are incredere in mine si de asta nu vrea sa imi dea nici o sansa..... dar nu disper..... cum spuneam, viata mea merge inainte..... daca Dumnezeu crede ca m-am maturizat destul o sa mi-o dea inapoi, asa cum a facut si prima data, cand s-a indragostit de mine..... Doamne ajuta....

[maria40]

Mtcrysty17

Vai, dragule! Tu sa multumesti lui Dumnezeu ca s-au intamplat lucrurile in asa fel ca v-ati despartit. GELOZIA NU SE VINDECA! Ea incearca sa te domine si acum psihic. Ea se intereseaza de tine si te urmareste ce faci si cu cine esti de aceea stie abolut totul despre tine. Oamenii astia sunt bolnavi....pe bune! Din cauza geloziei foarte multe casnicii se destrama. Sa nu crezi ca e geloasa din cauza ca e foarte indragostita de tine.
Noi am avut prieteni de familie un cuplu unde ea era foarte geloasa. El la inceputul relatiei cu ea un barbat spiritual, "destupat" la minte, ea frumoasa , harnica dar de o gelozie extrema. nu intru in detalii, insa, in vreo 6 ani tipul a ajuns ravasit si cu mintea tulbure de la atatea discutii si justificari in fata ei si presiuni psihice de tot felul. El a ajuns ca nici macar colegele lui de la birou nu le mai saluta ca sa nu aiba discutii acasa.
Stai departe de ea!

[maria40]

În prealabil postat de anna21

Imi pare rau ca eu nu pot rezona emotional cu astfel de probleme.
Sper ca nu par foarte cinica, dar cred ca cei care sufera pt pierderea iubitei, ar fi fost destul de indiferenti fata de ea la 3-4ani de la casatorie (daca lucrurile ar fi stat astfel).
Imi amintesc cat m-a uimit (in sensul ca mi s-a parut absurd) romanul Lorelei (I Teodoreanu), cand l-am citit in liceu. El se indragosteste fulgerator, se insoara imediat cu ea, apoi o "uita"/neglijeaja in scurt timp. Iar ea se ofileste (si moare, dar am avut impresia ca moartea era legata de lipsa de iubire din partea lui) si incearca sa-i atraga atentia prin scrisori.. Etc.
Dar in timp am inteles ca nu este fictiune.
Barbatii casatoriti sunt preocupati de bani, mancare si mii si mii de alte lucruri, uitand/ ignorand sa vada cu adevarat omul de alaturi (sotie sau copii), uitand sa fie prezenti in mod real cu toata simtirea in propria lor viata.

Asta fara sa iau in calcul ispitele ce apar in casatorie.. Cand nevasta iti pare egoista, insensibila, neiubitoare, cheltuitoare, cicalitoare etc.. Dar colega de birou te "intelege cu adevarat" in toate ascunzisurile sufletului tau. Etc etc...
Stiu ca baietii de pe forum sufera cu adevarat... Sper sa invete ceva din asta pt momentul cand s-or insura..
Iubirea inseamna generozitate sufleteasca, nu suferinta dorintelor nesatisfacute. Dar este doar parerea mea, luati-o ca stare.

Anna, draga mea, sunt perfect de acord cu tine.
Mi-am adus aminte de o vorba: inainte de casatorie atat de mult iubesti pe cineva ca-ti vine sa-l mananci iar dupa o perioada de casatorie iti pare rau ca nu l-ai mancat!

[glykys]

În prealabil postat de anna21

Imi pare rau ca eu nu pot rezona emotional cu astfel de probleme.
Sper ca nu par foarte cinica, dar cred ca cei care sufera pt pierderea iubitei, ar fi fost destul de indiferenti fata de ea la 3-4ani de la casatorie (daca lucrurile ar fi stat astfel).
Imi amintesc cat m-a uimit (in sensul ca mi s-a parut absurd) romanul Lorelei (I Teodoreanu), cand l-am citit in liceu. El se indragosteste fulgerator, se insoara imediat cu ea, apoi o "uita"/neglijeaja in scurt timp. Iar ea se ofileste (si moare, dar am avut impresia ca moartea era legata de lipsa de iubire din partea lui) si incearca sa-i atraga atentia prin scrisori.. Etc.
Dar in timp am inteles ca nu este fictiune.
Barbatii casatoriti sunt preocupati de bani, mancare si mii si mii de alte lucruri, uitand/ ignorand sa vada cu adevarat omul de alaturi (sotie sau copii), uitand sa fie prezenti in mod real cu toata simtirea in propria lor viata.

Asta fara sa iau in calcul ispitele ce apar in casatorie.. Cand nevasta iti pare egoista, insensibila, neiubitoare, cheltuitoare, cicalitoare etc.. Dar colega de birou te "intelege cu adevarat" in toate ascunzisurile sufletului tau. Etc etc...
Stiu ca baietii de pe forum sufera cu adevarat... Sper sa invete ceva din asta pt momentul cand s-or insura..
Iubirea inseamna generozitate sufleteasca, nu suferinta dorintelor nesatisfacute. Dar este doar parerea mea, luati-o ca stare.

Nu, nu. Inteleg ca nu ti-a placut romanul lui Teodoreanu, ca e foaaarte siropos si incarcat, dar, din ce imi amintesc eu, de pe vremea cand eram indragostita, continutul romanului e altul: cei doi se casatoresc, e o dragoste la prima vedere, duc o viata paradisiaca, el o iubeste atat de mult incat ajunge sa isi neglijeze si profesia si tot, dar de el mai era indragostita o alta, cea mai buna prietena a ei. Sotia, dupa cativa ani, nu mai stiu de ce, poate ca sa ii testeze dragostea, ii trimite niste scrisori pe care le semneaza cu pseudonimul Lorelei. Sotul se indragosteste treptat de stilul si cuvintele persoanei care ii scrie scrisorile si banuieste ca aceea este prietena. Sotia se ofileste si moare subit, parca presimtind ca nu mai e iubita, el se recasatoreste cu prietena ei, pe care o credea a expeditoarea scrisorilor. Nu traiesc bine impreuna si este uimit ca femeia care i-a devenit sotie e cu totul alta in realitate decat cea din scrisori, dar face eforturi pentru a-si salva casnicia. Pana la urma, gaseste jurnalul fostei sotii, afla ca aceasta, de fapt, era Lorelei, care ii scrisese scrisorile, si se arunca in Dunare.

Pana la urma, e o exemplificare buna si, din pacate, foarte intalnita azi: eroii sunt idolatri, posesivi, isi pun dragostea mai presus decat orice, tind sa transforme clipa in eternitate, se indragostesc de ceva care exista doar in mintea lor, cand se duce pasiunea, se simt ratati si de aia nu pot sfarsi decat tragic.

Cu tot siropul si stilul romantios si vetust, continutul in sine poate fi valorificat foarte bine si chiar o recomand spre lectura indureratilor nostri.