Rugaciuni care au miscat sufletul nostru

[Mihailc]

Ai milă de mine, Cel ce singur Dumnezeu ești fără de păcat și mă mântuiește, Cel ce singur ești bun și îndurat, fiindcă afară de Tine binecuvântatul Părinte, și Unul-Născut Fiul Tău, Care s-a întrupat pentru noi, și Duhul Sfânt, Care face vii toate, pe altul nu știu nici în altul nu cred. Adu-ți aminte de mine acum, iubitorule de oameni, și scoate-mă din temnița neleguirilor mele, fiindcă al tău este, Doamne, și ceasul când ai vrut să mă faci să intru în această lume, și când vei porunci să mă mut din ea. Adu-Ți aminte de mine, cel lipsit de apărare, și mântuiește-mă pe mine, păcătosul; și harul Tău care mi s-a făcut în acest veac ajutor, scăpare și preamărire, el să mă ocrotească sub aripile sale în acea zi înspăimântătoare și înfricoșătoare. Că Tu, Cel ce ești scrutătorul inimilor și rărunchilor, știi că am disprețuit multe stricăciuni și căile smintelilor, deșertăciunea nerușinaților și apărarea ereticilor. Și aceasta nu de la mine, ci prin harul Tău, prin care s-a luminat mintea mea. De aceea Te rog, sfinte Doamne, mântuiește-mă în Împărăția Ta, și fă-mă vrednic de binecuvântarea Ta împreună cu toți care au bineplăcut Ție, căci Ție ți se cuvinte slava, închinăciunea și măreția, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin

[Ana-Maria N]

…Ce voi rasplati bunatatii Tale, Cela ce ma iubesti? Ce voi rasplati Domnului pentru toate cate mi-a dat mie? Si daca as muri de o mie de ori, nu am facut nimic, intrucat Tu esti Domnul meu, iar eu sunt pamant si cenusa, pacatos si rob netrebnic al Tau, si sunt vrednic de toata moartea-nu numai de cea vremelnica, ci si de cea vesnica. Ce voi rasplati Tie, Domnului meu, Care ma iubesti, Aparatorului meu, Slobozitorului meu, Rascumparatorului meu? Ce voi rasplati Tie, Care pentru mine nu Te-ai crutat, ci Te-ai dat spre necinstire, hulire, batjocora, ocara, scuipare, osandire, bataie, chinuire, rastignire si moarte ca sa ma faci fericit pe mine, ticalosul si lepadatul? Ce-Ti voi rasplati eu, care nu am nimic al meu afara de stricaciune, de neputinta si de pacate? Sufletul si trupul meu si alcatuirea mea de la Tine sunt, ale Tale, iar de mine-vai mie!-stricate si vatamate. Sfatul celui viclean si voia mea m-au stricat.
Prinosul inimii recunoscatoare aduc Tie-singurul lucru pe care il vrei de la mine. Nici aceasta nu pot s-o fac insa fara Tine, caci fara ajutorul Tau nu Te pot cunoaste, iar cunoscandu-Te nu Te pot iubi fara ajutorul Tau!
O, cat sunt de sarac, cat sunt de sarman, cat sunt de neputincios, cat sunt de stricat si ticalos!
O, cum m-a ranit vrasmasul si m-a zdrobit! Tu insa, Izbavitorul meu, miluieste-ma pe mine, cel pe care Tu il iubesti si pentru care pe Tine Insuti Te-ai dat; miluieste-ma pe mine si lumineaza-ma, ca sa Te cunosc pe Tine, Cel in care sta viata mea, si aprinde iubirea Ta in inima mea, si pasii mei indrepteaza-i ca sa urmez Tie, Izbavitorul meu si singura mea calauza spre cer si spre viata vesnica.
Trage-ma dupa Tine, Dragoste arzatoare!...

[Ana-Maria N]

Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, Mantuitorul si Innoitorul lumii invechite de rautatea pacatului! Innoieste-ma pe mine cu harul Duhului Tau facator de viata. Da-mi minte ca sa pricep puterea mantuitoarei Tale veniri. Da-mi inima ca sa Te iubesc pe Tine, Iubirea cea Vesnica, Mangaierea si Bucuria Sfintilor. Da-mi ochi ca sa vad neincetat patimile Tale. Da-ma urechi ca sa aud sfantul Tau cuvant. Da-mi gura ca sa graiesc cele placute Tie, de folos mie si aproapelui. Da-mi picioare ca sa umblu pe cararea poruncilor Tale, si ia de la mine, rogu-ma, tot ce-i al meu, daruindu-mi ceea ce e al Tau; ia cele vechi si da-mi numai cele noi, ca Tu esti Cel ce faci toate si fara Tine nimic nu putem face, ca binecuvantat esti in veci. Amin.

[Ana-Maria N]

Doamne binecuvântează pe vrăjmaşii mei! Şi eu îi binecuvântez şi nu-i blestem! Vrăjmaşii m-au împins şi mai mult spre Tine, în braţele Tale, mai mult decât prietenii. Aceştia m-au legat de pământ şi mi-au răsturnat orice nădejde spre pământ. Vrăjmaşii m-au făcut străin faţă de împărăţiile pământeşti şi un locuitor netrebnic, faţă de pământ. Precum o fiară prigonită, aşa şi eu, prigonit fiind, în faţa vrăjmaşilor, am aflat un adăpost mai sigur, ascunzându-mă sub cortul Tău, unde nici vrăjmaşii, nici prietenii, nu pot pierde sufletul meu.
Doamne, binecuvântează pe vrăjmaşii mei! Şi eu îi binecuvântez şi nu-i blestem. Ei au mărturisit în locul meu păcatele mele în faţa lumii. Ei m-au biciuit, când eu m-am cruţat de biciuire. Ei m-au chinuit atunci când eu am fugit de chinuri.
Ei m-au hulit atunci când eu m-am măgulit pe mine însumi.
Ei m-au scuipat atunci când eu m-am mândrit cu mine însumi.
Când eu m-am făcut înţelept, ei m-au numit nebun.
Când m-am făcut puternic, ei au râs de mine ca de un pitic.
Când am vrut să conduc pe oameni ei m-au împins înapoi.
Când m-am grăbit să mă îmbogăţesc, ei m-au smucit înapoi cu mână de fier.
Când m-am gândit să dorm liniştit, ei m-au trezit din somn.
Când mi-am zidit casă pentru viaţă lungă şi liniştită, ei au răsturnat-o şi m-au izgonit afară. Într-adevăr vrăjmaşii m-au dezlegat de lume şi mi-au prelungit mâinile până la veşmântul Tău.
Binecuvântează Doamne pe vrăjmaşii mei!
Binecuvântează-i şi-i înmulţeşte; asmute-i şi mai mult împotriva mea, ca fuga mea spre Tine să fie fără întoarcere; ca să se rupă nădejdea mea în oameni ca pânza de păianjen; ca smerenia să împărăţească deplin în inima mea; ca inima mea să devină mormântul celor rele. Ca toată comoara mea să o aduni în ceruri. Ah, de m-aş elibera odată de autoamăgire, care m-a încâlcit într-o mreajă cumplită a vieţii înşelătoare!
Vrăjmaşii m-au învăţat să ştiu ceea ce puţin ştiu în lume: că omul nu are pe pământ vrăjmaşi afară de sine însuşi. Doar acela urăşte pe vrăjmaşi, care nu ştie că vrăjmaşi nu sunt vrăjmaşi, ci prieteni severi. De aceea, Doamne, binecuvântează pe prietenii şi pe vrăjmaşii mei! Sluga blestemă pe vrăjmaşi căci nu ştie, iar Fiul îi binecuvântează căci ştie. Fiul ştie că vrăjmaşii nu pot să se atingă de viaţa lui. De aceea El păşeşte liber între ei şi se roagă lui Dumnezeu pentru aceştia.
Doamne binecuvântează pe vrăjmaşii mei! Şi eu îi binecuvântez şi nu-i blestem!

[Ana-Maria N]

Orice creatură mă înspăimânta când eram copil, dar pe vreme ce am crescut am început să simt com*pasiune pentru orice creatură. Orice creatură mi se părea a fi mai puternică decât mine când eram copil.
Acum mă simt mai puternic decât orice şi simt compasiune fată de orice.
Fiindcă am învăţat să stau lângă Tine, Domnul meu, Carele eşti înconjurat de cete nemuritoare ca un munte acoperit de brazi. Iar eu am crescut din Tine ca un pom dintr-un munte.
Pe când eram copil, am luat fiecare zidire drept dascăl al meu şi am petrecut putină vreme cu fiecare dintre ele. Şi am aflat despre neputinţă şi moarte şi strigătul către Tine.
Am căutat creatura cea mai puternică, pentru ca să mă apuc de ea şi să mă izbăvesc de schimbare şi fluctuaţii. Dar ochii mei n-au văzut-o vreodată şi nici urechile mele n-au auzit de la ea, dar nici picioarele nu s-au împiedicat de ea. Timpul îi creşte pe toţi copiii săi spre a se lupta cu ei şi spre a-i îndoi ca pe o glumă şi a-i plesni în două şi a-i scoate din temelie, râzând de groapa muritorilor.
Am pus mâna pe o floare şi am spus: "în frumuseţe ea e mai tare decât mine". Dar când a sosit toamna, floarea a murit dinaintea ochilor mei, iar eu n-am putut face nimic spre a o ajuta. Aşa că mi-am întors privirea înlăcrimată de la ea şi am apucat copacii înalţi.
Dar o dată cu trecerea timpului copacii au fost scoşi din rădăcini şi au căzut la pământ precum ostaşii biruiţi, iar eu mi-am întors privirea înlăcrimată de la ei şi am apucat o piatră: "E mai tare decât mine", am spus eu, "cu ea mă simt în siguranţă".
Dar odată cu trecerea timpului piatra s-a prefăcut în ţărână dinaintea ochilor mei, iar vântul a spulberat-o, iar eu mi-am întors privirea înlăcrimată de la ea şi m-am prins de stele. "Stelele sunt mai tari ca orice altceva", am spus eu "mă voi agăţa de ele şi nu voi cădea".
Dar după ce am îmbrăţişat stelele şi am început să grăiesc cu ele în şoapte tainice, am auzit geamătul muribunzilor şi mi-am întors privirea înlăcrimată de la ele şi m-am alipit de oameni. "Oamenii umblă falnic, drept şi liber", am spus eu, "uite ce forţă este în ei; mă voi agăţa de ei ca să nu cad".
Dar odată cu trecerea timpului l-am văzut chiar şi pe cel mai puternic dintre oameni alunecând neaju*torat pe gheaţa timpului în prăpastia fără margini, lăsându-mă singur.
Asudat de atâta căutare am contemplat universul în întregul său şi am spus: "Tu eşti mai puternic ca orice. Mă voi agăţa de Tine. Ţine-mă strâns ca să nu alunec în prăpastia fără fund. Şi am căpătat acest răspuns: "în seara aceasta şi eu mă voi cufunda în prăpastia fără fund, iar mâine îmi va lua locul un alt univers, în zadar te legi de mine, căci eu îţi sunt un biet tovarăş de drum".
Din nou am revenit la oameni, la cei mai înţelepţi dintre fiii oamenilor şi le-am cerut povaţa. Dar ei s-au certat în timp ce îmi dădeau răspunsuri, până când moartea şi-a fluturat mâna şi a adus tăcerea m mijlo*cul cetăţenilor.
Din nou am revenit la oameni, la cei mai fericiţi din*tre fiii oamenilor şi le-am cerut părerea. (De parcă s-ar putea oferi vreo părere din partea celor ce cugetă trupeşte!): Dar ei m-au luat drept o glumă spre amuza*mentul lor, până când moartea şi-a ridicat toiagul şi le-a acoperit limbile cu ţărână.
Din nou mi-am întors fata către oameni, spre cei ce m-au zămislit şi m-au pus în rândul creaturilor şi le-am cerut părerea. Chipurile lor zbârcite au început să pălească; ochii li s-au umplut de lacrimi şi au început să murmure: "În neştiinţă am fost zămisliţi, în neştiinţă te-am zămislit şi pe tine şi neştiinţa noastră o împărtăşim cu tine".
Din nou am revenit la oameni, la prietenii mei şi am spus: "Ce credeţi, prietenii mei?" Dar ei au tăcut îndelung, până când ruşinaţi şi fără a-şi ridica ochii au început să murmure: "De multă vreme ne pregăteam să te întrebăm ce crezi, ce gândeşti tu".
Iar când am bătut la cea mai de pe urmă dintre uşi spre a-mi rosti întrebarea, uşa s-a deschis şi am văzut un mort purtat în afara casei.

Când n-au mai existat uşi la care să bat, chiar şi lacrimile au încetat să mai curgă şi o teamă cumplită şi-a înfipt ghearele în oasele mele.

S-a mai aflat o singură lacrimă în ochii mei şi ea s-a rostogolit în străfundul sufletului meu. Şi iată, o uşă necunoscută, la care a bătut această ultimă lacrimă, s-a deschis şi atunci ai apărut Tu, împăratul Meu şi Tatăl meu, înconjurat de întregime de cete nemuritoare ca un munte acoperit de brazi, cufundat într-o flacără nestinsă.
Iar lumina a început să dănţuiască precum numeroasele sunete ale unei harpe şi am auzit un glas spunând: "Eu sunt Cel pe Care tu îl cauţi. Alipeşte-te de Mine. Numele Meu este: EU SUNT"

[Ana-Maria N]

'Acum ochii mei s-au deschis catre dragostea Ta.
M-ai ranit adanc, iar rana ma arde ca focul.
Acum vad ca dragostea Ta m-a insotit pe toate pentele si la toate raspantiile vietii mele. Privesc in trecut si vad doar doua lucruri: dragostea Ta si refuzul meu de a asculta: Tu m-ai ranit adanc si rana ma arde precum focul. Din nou mila Ta este nemasurata, iar Tu mi-ai deschis ochii inainte de a muri.
Iarta-ma, O, Doamne, porunceste robului Tau! Cat de smerit si bland Te uiti la mine si poruncesti chiar si acum, de parca n-as fi pacatuit niciodata impotriva Ta!
Porunceste, O, Stapane si biciuieste-ma, ajutandu-mi constiinta sa ma flageleze.
M-ai ranit adanc, iar rana ma arde ca focul. Asa sa fie. Sa ma arda intreit focul pana cand ma voi obisnui sa fiu tot atat de atent precum un inger din cer. Pana cand atentia mea la voia Ta, O, Doamne, va deveni singura desfatare a zilelor si noptilor mele, atata vreme cat traiesc.'

Rugaciune pentru Romania

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, Cel care ai venit în lume să ne mântuieşti pe toţi, cu sufletele pline de evlavie, Ţie astfel ne rugăm:

Îndură-te, Doamne, de ţara noastră şi neamul nostru şi ajută să-şi găsească în sfârşit, calea cea dreaptă. Coboară Duhul Tău cel Mângâietor să ne curăţească întinăciunea şi să ne întoarcă inimile la blândeţea şi frica de Tine, Doamne. Luminează, Doamne, minţile noastre, care din pricina amărăciunilor şi umilinţelor, nu văd calea cea dreaptă. Încălzeşte, Doamne, inimile noastre care, învrăjbite de diavol, au uitat să-şi iubească aproapele şi să ierte vrăjmaşilor.

Slobozeşte, Doamne, neamul nostru din jugul minciunii, urii, pizmei si egoismului.
Învaţă-ne, Doamne, să ne rabdam unii pe alţii aşa cum Tu ne rabzi pe noi toţi.

Stinge pofta celor care pentru binele lor îşi asupresc semenii.
Încălzeşte-le, Doamne, inimile, tămăduieşte-le rănile şi îmbrăţişează-i în neţărmurita Ta dragoste. Odihneşte, Dumnezeule, sufletele celor care şi-au dat bunul cel mai de preţ pentru credinţă şi dreptate.

Cu capetele plecate, genunchii îndoiţi şi inimile frânte, ridicăm această rugăciune către Tine, Doamne, Bunule, şi Ţie îţi strigăm: Auzi-ne, Doamne, şi trimite Mila Ta peste neamul nostru românesc.

Că numai a ta este puterea şi mărirea şi numai Tu vei întoarce râurile neamului nostru la matca străbună, ca să se laude numele Tău în veac, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin.


Sursa: Razboi intru cuvant