eutanasierea cainilor

[Mirela0110]

uff unii oameni cred ca se trezesc dimineata cu fata la cearsaf :) nu vreau sa conving pe nimeni ca am dreptate, ca nu pot zice ca as avea, ca atat cei care zic ca trebuie omorati cat si cei care zic ca nu trebuie omorati nu gresesc dar nici nu au dreptate din anumite puncte de vedere ...

de ce sa nu dezbatem aceasta tema, mai ales ca e forum ortodox, sa vedem unde se ajunge? se poate gasi o solutie sau nu ? exista idei care sa micsoreze poate impactul acestei decizii?

de ex la mine in iasi, este o femeie care ia cainii de pe strada, are un teren in afara iasi-ului unde a adunat vreo 60 de caini si 30 de pisici. mai are cativa voluntari care o ajuta si le da de mancare, ii duce la veterinar, la sterilizat, are grija de ei, si inca tot mai aduna ... vreau si eu sa aud parerile iubitorilor de caini (eu ma exclud pentru ca am zis de la inceput ca nu imi plac cainii si cel mult le-am dat de mancare pe strada, dar mai mult nu) ce au facut din punct de vedere crestin, ortodox, pentru un caine, in afara faptului ca le-au dat de mancare.

multi "iubitori "arata cu degetul si judeca pe cei care sunt de accord cu aceasta lege, cand ei insisi nu au facut mai nimic ca sa impiedice acest lucru. sa auzim si noi, da eu am 50 de caini si am grija de ei si le dau de mancare si ma joc cu ei ... sau sa auzim ca eu m-am dus la primarie si am vb cu X, cu Y, cu Z si am vrut sa strangem fonduri pentru padocuri si am realizat lucru A, B, C ... sau eu cunosc pe ruda cutare, sau prietenul cutare care din salariul lui a reusit sa faca un adapost pentru 10 caini ... sa auzim si noi ce fapte bune s-au facut in privinta cu aceste fiinte ... de ex cum a zis Heaven si trebuie felicitata : "Cainii pe care eu i-am luat de pe drumuri au fost tinuti in conditii bune,operati daca a fost cazul,vaccinati,dresaj daca au fost probleme de comportament si ulterior plasati in familii adoptive iubitoare,atat in Romania cat si in tari ale Europei."

poate inca se mai poate face ceva, la urma urmei legea e pentru cainii de pe strazi, dar pentru cei care sunt in adaposturi nu e nici o problema ...

dar na, daca este un subiect inutil, rugam admin sa il inchida si gata.

restul nu va mai certati ca nu e frumos.

[heaven]

În prealabil postat de Mirela0110

de ex la mine in iasi, este o femeie care ia cainii de pe strada, are un teren in afara iasi-ului unde a adunat vreo 60 de caini si 30 de pisici. mai are cativa voluntari care o ajuta si le da de mancare, ii duce la veterinar, la sterilizat, are grija de ei, si inca tot mai aduna ... vreau si eu sa aud parerile iubitorilor de caini (eu ma exclud pentru ca am zis de la inceput ca nu imi plac cainii si cel mult le-am dat de mancare pe strada, dar mai mult nu) ce au facut din punct de vedere crestin, ortodox, pentru un caine, in afara faptului ca le-au dat de mancare.

multi "iubitori "arata cu degetul si judeca pe cei care sunt de accord cu aceasta lege, cand ei insisi nu au facut mai nimic ca sa impiedice acest lucru. sa auzim si noi, da eu am 50 de caini si am grija de ei si le dau de mancare si ma joc cu ei ... sau sa auzim ca eu m-am dus la primarie si am vb cu X, cu Y, cu Z si am vrut sa strangem fonduri pentru padocuri si am realizat lucru A, B, C ... sau eu cunosc pe ruda cutare, sau prietenul cutare care din salariul lui a reusit sa faca un adapost pentru 10 caini ... sa auzim si noi ce fapte bune s-au facut in privinta cu aceste fiinte ... de ex cum a zis Heaven si trebuie felicitata : "Cainii pe care eu i-am luat de pe drumuri au fost tinuti in conditii bune,operati daca a fost cazul,vaccinati,dresaj daca au fost probleme de comportament si ulterior plasati in familii adoptive iubitoare,atat in Romania cat si in tari ale Europei."

Mirela,de multe ori sunt confundati oamenii care fac realmente protectia animalelor cu colectionarii de caini si pisici.Un om care face protectia animalelor o face cu responsabilitate.Mi-as dori mult ca lumea sa inceteze sa ne mai confunde,pentru ca si noi avem o problema cu acesti colectionari.
Iar ceea ce am facut eu,crede-ma ca e putin,foarte putin,pe langa ce fac alti colegi ai mei din protectie si totul cu niste eforturi uriase,pentru ca nimeni nu te sustine din randul autoritatilor si de foarte multe ori ne lovim si de ignoranta oamenilor,care prefera sa lasa sa se inmulteasca haotic animalele din batatura,iar apoi sa lepede puii pe la colturi de strada,de unde vor reiesi,evident,alte siruri de caini,care la randul lor se vor inmulti si tot asa,rezultand un cerc vicios fara de sfarsit.
Mai spunea mai sus un coleg de forum,ca la tara se innecau puii...dar Doamne iarta-ma,traim in Evul Mediu?Poate ani de zile in urma nu se auzise de sterilizare,dar acum ce justificare sa mai ai?Si nu tine de saracie,sa nu imi spuneti asta,pentru ca in anii in care m-am ocupat mai intens de animale,am vazut oameni care abia aveau ce se manance,dar animalul din batatura il respectau si persoane care se pretindeau cu o anumita educatie,aveau posibilitati financiare si isi bateau joc.
Revenind,este inuman si totodata absolut ineficient sa tot continui sa macelaresti aceste fiinte,in loc sa dai niste legi drastice,pe care sa le si aplici in scopul de a educa proprietarii animalelor de companie,de a-i obliga sa le inregistreze in evidenta primariei si sa le sterilizeze,cipeze ori in caz contrar sa plateasca o taxa .Insa,cum sa dea ei o asemenea lege,cum sa dispara maidanezii,ei cum ar mai rula fonduri din aceste afaceri?
Veti vedea ca si dupa acest macel,daca din nefericire va avea loc,nimic nu se va schimba.Veti vedea in continuare caini pe strazi,la fel de multi,poate chiar mai multi decat inainte,in ceva ani si ma intreb cu durere cata varsare de sange mai trebuie sa aiba loc,ca romanul sa inteleaga ca nu asta e solutia?Insa,ca sa cauti raspunsuri,sa vrei sa vezi,e important sa iti trezesti constiinta,sa inceapa sa iti pese,sa cauti sa vezi lucrurile si prin alte fatete ale prismei decat pana acum.Dar,de multe ori ma uit si vad multa indiferenta chiar fata de proprii semeni,oamenii parca s-au impietrit chiar fata de ei insisi si tare ma tem ca daca nu se vor deschide sa invete prin iubire,Dumnezeu va permite atunci suferinta,pentru ca din pacate,de cele mai multe ori e singura care trezeste din acest somn al constiintei...

[anita]

Heaven ,nu a zis Hristos ca se va raci iubirea?
Cine iubeste oamenii iubeste si animalele.
La noi in oras acum vreo 4 ani a fost un macel asemanator ,au luat cainii sedati ,i-au aruncat intr-o groapa la tara si au aruncat acid peste ei.
Atunci a murit si un caine drag mie ,Roscatul il botezasem, foarte inteligent ,urca pana la usa la mine si dormea pe covoras.
In scurt timp au aparut caini noi si acum e la fel ca inainte.
Macar daca ne-ar lasa sa ii tinem in cusca linga bloc ,legati.

[philalex]

e trist daca se ajunge sa omoare cainii.....dar Dumnezeu e sus si vede...sa nu regrete mai tarziu...e un prieten al omului....poate fi sterilizat...asta da....dar nu omorat....trebuie sa se mai gandeasca....

[DragosP]

Sterilizat şi lăsat din nou în libertate?
Sau cum?
Aveţi măcar idee despre amploarea fenomenului? Câte zeci de mii de câini SĂLBATICI sunt într-un oraş de mărime medie?

[Yasmina]

Sfinţii, prieteni cu animalele sălbatice şi cu păsările - Părintele Paisie
[COLOR=#333300]Sfinţii, prieteni cu animalele sălbatice şi cu păsările - Părintele Paisie[/COLOR]
[COLOR=#333300]
[/COLOR]
[COLOR=#333300]
Mi se pare normal să-ţi fie frică de un animal sălbatic. Dar când aflu despre oameni cărora nu le e frică, ci, mai mult, le iubesc şi le îmblânzesc, nu pot decât să mă mir şi să mă bucur. Aşa am auzit despre Părintele Paisie din Grecia, care zicea: „Fiarele sălbatice simt dragostea cea dumnezeiască. O fiară poate deosebi un om care o iubeşte de un vânător care vrea să o omoare. De omul care o iubeşte se va apropia, nu se va teme de el."[/COLOR]
[COLOR=#333300]Acestea nu erau doar vorbe la părintele, ci el chiar îmblânzea... vipere.[/COLOR]
[COLOR=#333300]
Cât despre iepuri, ei veneau să stea cu el.[/COLOR]
[COLOR=#333300]
Iar furnicile... îl ascultau.[/COLOR]
[COLOR=#333300]Aşa povestesc nişte vizitatori ai săi, că au fost odată la el în chilie, unde au fost serviţi cu rahat. Dar el era plin de furnici. Atunci părintele Paisie a luat o bucată de rahat, a pus-o deoparte şi a poruncit furnicilor să mănânce numai din ea şi să lase restul musafirilor. Îndată furnicile au ieşit din cutia cu rahat şi s-au strâns numai la bucata permisă.[/COLOR]
[COLOR=#333300]
Un călugăr povesteşte că a fost odată la părintele şi l-a văzut cum împărţea firimituri păsărilor. Acestea stăteau pe capul lui, pe umeri şi pe mâini când le hrănea. Când părintele Paisie le-a poruncit păsărilor să stea şi pe călugăr, ele au ascultat şi au venit şi pe el.[/COLOR]
[COLOR=#333300] [/COLOR]
[COLOR=#333300]Aşa, deci. Am învăţat un lucru: cu animalele şi păsările te împrieteneşti dacă le iubeşti şi..., dacă Îl iubeşti pe Dumnezeu, Creatorul lor. Am învăţat din cuvinte şi din imagini. Căci astăzi, tehnica ne ajută să aflăm mai multe decât odinioară...

[/COLOR]

Frumoasă istorisire, Yasmina. E adevărat, nu de puţine ori am auzit/citit de relaţia extraordinară dintre sfinţi şi animale. Cine se apropie de Dumnezeu îşi îmblânzeşte inima şi cuprinde în dragostea lui toată făptura.

[Yasmina]

Oameni si animale in Imparatie

De Robert Flanagan
„Consideratia sfântului se extinde până si asupra animalelor si lucrurilor, pentru că în fiecare creatie el vede un dar al iubirii lui Dumnezeu si nu vrea să-I rănească această iubire tratându-I darurile cu neglijentă sau cu indiferentă.” – Pr. Dumitru Stăniloae („Rugăciune si sfintenie”)
Se povesteste despre o călugărită ortodoxă din Rusia secolului al XIX-lea că grădina îi fusese răvăsită de niste animale. „De ce-ar trebui să mă tem? De fiarele sălbatice?” a fost reactia ei. Le-a vorbit animalelor, iar de atunci încolo, nu i-au mai necăjit lotul de legume. Relatări asemănătoare există despre Sf. Serafim, care s-a împrietenit cu un urs, precum si despre alti sfinti din regiunile traditional ortodoxe. În acest articol, ne vom uita la câteva relatări venite din regiuni care nu sunt considerate în mod curent ca fiind traditional ortodoxe: Anglia, Scotia, Tara Galilor si Irlanda – tările popoarelor celte, care, până în secolul al XI-lea, au făcut parte din Biserica sobornicească ortodoxă si ai căror sfinti si viată spirituală au mult de oferit lumii contemporane.

O trăsătură caracteristică sfintilor din regiunile celtilor este faptul că priveau universul real ca pe o unitate, a cărei integralitate fusese sfărâmată prin păcatul lui Adam si apoi restaurată prin actul mântuitor al lui Hristos. În vietile lor, acesti sfinti erau personificarea restaurării acestui întreg al Creatiei, fie prin comunicarea cu îngerii si duhurile, fie printr-o viată de înrudire cu toată lumea naturală.
Această trăsătură a sfintilor celti are un caracter cu totul ortodox. În minunatul său tratat „Despre întrupare”, Sfântul Atanasie spune: „(Dumnezeu) a oferit lucrarea Creatiei si ca pe un mijloc de cunoastere a Ziditorului… Astfel, a asternut trei căi înaintea oamenilor, prin care pot dobândi cunoasterea lui Dumnezeu: (mai întâi), pot să privească la imensitatea cerului si, cugetând la armonia Creatiei, să ajungă să-i cunoască Domnul — Cuvântul Tatălui.”
Apoi, Sfântul Atanasie spune că această cale nu era suficientă si că „încovoiati sub plăcerile vremelnice si sub înselările si amăgirile duhurilor rele, oamenii nu si-au ridicat capetele către Adevăr”. Însă, chiar dacă lucrurile stau asa, lumea naturală, văzută în lumina lui Hristos, rămâne o cale de a-L cunoaste pe Dumnezeu – si anume, o cale de mântuire.
Din lumea naturală face parte, bineînteles, si regnul animalelor. Animalele ne sunt familiare fie ca animale de companie, fie în grădini zoologice, iar întâlnite în sălbăticie, ne pot provoca teama. Reactiile noastre sunt extrem de diverse, în functie de locul în care le întâlnim. Acest fapt este, cu sigurantă, o caracteristică a „lumii acesteia” - un loc în care cel rău, duhul învrăjbirii, este cel care domină. Este izbânda lui de fiecare dată când ne sare inima din piept când un soarece traversează podeaua, când un liliac zboară prea jos, deasupra capului nostru, noaptea, sau când ne ciupeste un tântar.

Există o relatare despre Sfântul Kevin din Glendalough. Stând la rugăciune în picioare, într-o pozitie monahală folosită des de călugării celti – cu bratele întinse larg, în formă de cruce, o mierlă a venit si si-a făcut cuib si si-a depus ouăle în el, pe bratul sfântului. Pentru a nu tulbura ouăle, Sfântul Kevin a rămas în această pozitie până când au iesit puii din ele. La un moment dat, un înger a venit la el si i-a poruncit să pună capăt canonului. Sfântul a răspuns: „Nu este o nevointă mare pentru mine să îndur această durere, de a-mi tine mâna sub această mierlă, de dragul Împăratului cerurilor”. Această unitate, acest sentiment de a fi una cu ordinea creată – ordinea creată a lui Dumnezeu – răzbate din multe relatări despre sfintii celti. Este aceeasi unitate care străluceste si în relatarea despre călugărita din Rusia, mentionată la începutul acestui text.
Însă aici intră în joc mai mult decât această simplă cooperare cu Creatia. Este vorba si de armonia pe care animalele însele o aduc sferei umane. Sfântul Cuthbert din Lindisfarne avea o altă practică, frecventă printre monahii celti – aceea de a se ruga în apă, până la subtiori, adesea pentru durate mari de timp. Se spune că într-o zi, un alt monah s-a dus să vadă cum anume stătea Sfântul Cuthbert la rugăciune. După ce l-a privit timp îndelungat cum stătea în apă, monahul l-a văzut cum a iesit si s-a întins pe mal – moment în care două foci au iesit din apă, suflându-i la picioare si încălzindu-i trupul cu trupurile lor.

Avem aici un semn care marchează începutul restaurării unitătii întregii Creatii căzute. Aceasta este călătoria lui Hristos în pustie: „Acolo stătea împreună cu fiarele sălbatice si-L slujeau îngerii” (Marcu 1:13). Fiintele ceresti si pământesti, menite să devină noua Creatie întru Dumnezeul-Om, Iisus Hristos, sunt adunate în jurul Lui. Există o referite punctuală la această restaurare, în viata Sfântului Isaac Sirul. El scria următoarele:
Omul smerit se apropie de animalele sălbatice, iar în clipa în care îl văd, ferocitatea lor e îmblânzită. Ele vin la el si se lipesc de el, ca de Stăpânul lor, dând din coadă si lingându-i mâinile si picioarele. Ele simt un miros pe care-l are el – este aceeasi aromă care venea de la Adam, înainte de cădere, pe vremea când erau toate adunate în fata lui, în rai, iar el le-a dat nume. Această aromă ne-a fost luată, însă Hristos a înnoit-o si ne-a dat-o înapoi, la venirea Lui. Ea este cea care îndulceste mirosul omenirii.
Cu alte cuvinte, starea de asemănare cu Dumnezeu, în Hristos, la care se ridicase, i-a permis să fie, în relatia cu animalele sălbatice, întocmai ca Adam, pe vremea când acesta le-a dat fiecăruia nume. Acesta poate fi motivul pentru care animalele de companie sunt atât de importante pentru oameni. Ele sunt un semn al noii Creatii, al restaurării rudeniei dintre două părti diferite ale Creatiei. Cu unul sau două (sau mai multe!) animale în casă, omul are în fată atât o icoană (o reprezentare) a raiului, cât si a Împărătiei lui Dumnezeu, fiecare din noi fiind chemati să ne numim animalele, la fel cum a făcut si Adam si să trăiască în comuniune cu ele, fără frică. Acesta este un mod prin care se poate spune că animalele noastre ne miros în prospetimea – sau, s-ar putea spune, ne simt parfumul – pe care-l avea Adam înainte de cădere.

Ca să-l parafrazăm pe Isaia, când omul poate locui împreună cu pisica, sau cu câinele, sau cu hamsterul, sau – Doamne-ajută – cu sarpele, noi ajutăm la înaintarea către Împărătie, cu un pas mic, lucrăm un pic la recrearea raiului si dăm astfel un nou înteles sarcinilor mai putin poetice cum ar fi curătarea tăvitei cu nisip.