Durerea ignorantei .

[lore86]

În prealabil postat de bogman margareta

In urma cu 2 ani am fost foarte trista ca familia trecea printre cele mai grele momente din casnicia mea de 35 de ani,primind vestea ca capul familiei va ramine fara servici dupa 37 de ani de munca.Eram foarte trista si neajutorata ,stiind ca in familia mea este o pers .cu handicap grav de 32 de ani .Prima intrebare care ni le-am pus ce se va intimpla cu REBECCA fica noastra cu handicap care are nevoie de o ingrijire aparte,Imediat in casa noastra a venit o prietena care avea sotul paralizat de ceva timp si mi-a zis ca sa ma duc sa iau legatura cu AS.. femeiilor ortodoxe din orasul nostru ,si spun ce probleme s-au ivit in familie si sigur o sa-mi ajute inceeace priveste pe fica mea .Niciodata pina atunci nu apel asem la nici o fundatie ,institutie caritabila sa fiu ajutata vreodata cu ceva ,desi traiam greu ,dar eram multumita ca bunul d-zeu ne-a dat o casa si avem cele necesare de a trai decent Dar acum am zis ca trebuie sa existe cineva care sa-mi inteleaga situtia ,asa am ajuns acolo la As,femeilor ortodoxe ,.ERA inainte de sarbatoriile pascale cu vreo 3 saptamini,am intrat int-o incapere unde erau depozitate zeci de cutii cu alimente cu diferite imbracaminte si multe lucruri ,ajutoare sosite din alte tari,care urmau a fi distribuite oameniilor nevoiasi In citeva momente a aparut o doamna linga mine si cu o voce foarte dura mi-a zis ce doriti ? eram retrasa int-un colt ,mi-era rusine ,ma simteam ca o cersetoare ,am zis ce probleme am ,ca si eu as vrea sa fiu ajutata ca trec prin momente grele si nu avem bani ,ca vin sarbatoriile,si dintr-o data a stigat si a spus nu avem nimic pentru dv-stra .Pentru prima data in viata mea in cei 53 de ani citi aveam atunci m-am simtit umilita ,preferam sa fiu bicuita ,scuipata decit sa -mi spuna ca nu avem nimic ptr. d-voastra in timp ce cunostiintele dinsilor inghesuiau de zor cutiile cu de toate in portbagajul masiniilor lor ,Am iesit incet fara sa zic nimic m-am ferit sa nu ma vada nimeni ca pling si am iesit deacolo ,trista ,foarte trista in ce societate traim ,cum si aj. sosite ptr.pers. cu handicap sunt furate si de cine ? si am zis in gindul meu IARTA-MA ISUSE NU MA PEDEPSI ,DACA SI BISERICA SI-A INTORS CAPUL DE CATRE MINE NU MAI VREAU SA TRAIESC Asta este trista mea poveste care m-a marcat profund.Ma rog bunului d-zeu sa-mi ajute sa fiu sanatoasa sa pot sa-mi grijesc copilul bolnav si daca o sa ma condamne cineva ptr.cele srise imi asum raspunderea ,in fata lui d-zeu ca spun adevarul.

stimata Doamna,
imi pare rau ptr suferinta dvs si ptr acest episod neplacut care v-a afectat asa de tare.
Sunt de acord ca Doamna respectiva a gresit. dar va rog sa avet ingaduinta catre ea, stiti cat de multe isipite pune diavolul in fata omului care vrea sa faca o fapta buna? poate ca a avut o zi proasta, poate ca nu s-a simtit bine, poate ca a intristat-o si pe ea un copil bolnav. Nu ii caut scuze, dar poate avea si ea problemele ei. De aceea va rog sa o intelegeti si sa o iertati.
Sa stiti ca Dumnezeu, care el vede toate, le ingaduie si pe acestea din motive neintelese de noi. poate dorea ca Dvs sa va rugati mai mult, sa nu va mai puneti nadejdea in oameni.
El e cel care da alinare si mangaiere. privirea sa o indreptati doar spre EL.

Cu respect,
Loredana P.

p.sDin ce oras sunteti?

[AlinB]

Si totusi, cine poate afirma cu certitudine ca afirmatiile de sus sunt adevarate?
Eu unul nu prea stiu de organizatie ortodoxa care sa primeasca donatii din alte tari.

Asta e una.
A doua, de unde stiti de unde proveneau ele?
A treia, de unde stiti cine erau cei care le luau si ce faceau cu ele?

Fara suparare..