Este sclavia un pacat ?

[konijiro]

Uneori aceasta este o sclavie aurită: de câte ori am văzut cunoscuţi de-ai noştri lucrând până la epuizare (ba chiar până la moarte prin epuizare) în tot felul de multinaţionale ?

Si e acelasi lucru? Nu e vorba de o alegere, pana la urma, care tine de fiecare individ? Am prieteni care au lucrat in multinationale (unde au intrat de bunavoie), au stat acolo un timp, nu le-a placut, au plecat si acum se ocupa de cu totul altceva.

Sa inteleg ca si multinationalele isi vaneaza si captureaza posibilii CEO la fel cum erau vanati negrii in Africa de catre negutatorii de sclavi? Sa inteleg ca angajatii din multinationale nu au de ales cand compania pentru ca lucreaza la vinde copiii catre o alta companie?

Ei oferă aparenţa bogăţiei: dimineaţa coboară din apartamentul băncii în VW-ul firmei.

Tot acelasi lucru, nu? Sclavii din Evul Mediu aveau cumva locuinta personala, si trasura la scara, ambele puse la dispozitie de stapan?

Deşi ei au plătit, uneori decenii, creditele luate, banca le explică faptul că au acoperit doar 20 % din creditele vechi (în timp ce au refinanţat credite noi), fiindcă mai întâi ratele merg spre acoperirea dobânzii şi doar în ultimii ani merg spre principal, adică spre acoperit datoria însăşi.

Toate cele de mai sus se regasesc in contractul cu banca, pe care individul il semneaza pentru ca e alegerea lui sa o faca. Sa inteleg ca si negutatorii de sclavi ofereau un contract de genul asta, cu optiunea de a nu fi semnat, tuturor africanilor capturati? Si cei care refuzau sa il semneze plecau acasa, sa traiasca restul vietii alaturi de familie, fara sa mai fie deranjati?

Prin comparaţie cu preceptele Vechiului Testament, situaţia sclavilor financiari de azi, teoretic cetăţeni liberi ai unei republici teoretice, e mult mai tristă.

Mai exact, cum?

Cu o periodicitate mai mare (25 de ani, mi se pare, a se verifica) era un an jubiliar, în care erau eliberaţi TOŢI sclavii, în ideea că au lucrat destul pentru stăpânii lor.

Miscator, nu-i asa? Adica cumperi un OM, il folosesti dupa cum te taie capul 25 de ani (in conditiile in care, in anii aia, la 40 de ani viata era incheiata), dupa care are dreptul sa plece si sa faca ce vrea el. Marinimia intruchipata.

Stăpânii erau obligaţi să asigure necesităţile de bază pentru sclavii lor: trebuiau să le dea mâncare, un acoperiş, căldură, lucruri pe care rareori stăpânii de azi se angajează să le facă.

Sigur, pentru ca necesitatile de baza reprezinta absolutul la care aspira orice om, nu? Mai ales cand NU are de ales la ce sa aspire.

Pana la urma, cine are nevoie de hobby-uri, educatie la alegere si aspiratii personale?

Stapanul din ziua de azi nu are sarcina de a-ti asigura nimic, in afara salariului pe care l-ai acceptat, in momentul in care ai semnat contractul de angajare. Nu iti convine? Nu semnezi. Ai semnat si nu iti convine? Pleci in alta parte, inveti lucruri noi, cauti un alt job.

Serios acum, e chiar ACELASI lucru?

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de konijiro

Sigur, pentru ca necesitatile de baza reprezinta absolutul la care aspira orice om, nu? Mai ales cand NU are de ales la ce sa aspire.

(...)

Serios acum, e chiar ACELASI lucru?

Peste o oră am să merg din nou la doamna V.P., o bătrână pentru care am cerut ajutor frăţesc pe alt topic. Merg să îi schimb pamperşii şi să îi dau să mănânce. Ea a fost funcţionară la stat. Un pic mai mult de 25 de ani, până la anul jubiliar în care statul a eliberat-o. Acum are 704 lei pensie, din care nu poate trăi. Statul nu îi trimite nici măcar pe cineva să o şteargă la fund. Stăpânii de sclavi din trecut erau mai miloşi. Dacă servul cădea bolnav, îl îngrijeau, trimeteau măcar pe un alt serv să-i dea un blid de fasole şi să îi rânească camera, nu se înecau în propria mizerie. Doamna V.P. ar fi foarte, foarte mulţumită dacă fostul ei stăpân pe care l-a servit, statul român, care a eliberat-o la bătrâneţe, i-ar îndeplini necesităţile de bază, nu "absolutul la care aspiră orice om".

Când veţi fi bătrân, bolnav şi neputincios, un tânăr la fel de neînţelept ca dv acum va spune: "dar a putut să aleagă, nu l-a pus nimeni să încheie contract cu statul". Asta va fi o mare mângâiere pentru dv: nu veţi fi sclav, ci doar încă un bătrân pişat pe el, care ajunge piele şi os, la mila vecinilor care întârzie.

[Rodica50]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Peste o oră am să merg din nou la doamna V.P., o bătrână pentru care am cerut ajutor frăţesc pe alt topic. Merg să îi schimb pamperşii şi să îi dau să mănânce. Ea a fost funcţionară la stat. Un pic mai mult de 25 de ani, până la anul jubiliar în care statul a eliberat-o. Acum are 704 lei pensie, din care nu poate trăi. Statul nu îi trimite nici măcar pe cineva să o şteargă la fund. Stăpânii de sclavi din trecut erau mai miloşi. Dacă servul cădea bolnav, îl îngrijeau, trimeteau măcar pe un alt serv să-i dea un blid de fasole şi să îi rânească camera, nu se înecau în propria mizerie. Doamna V.P. ar fi foarte, foarte mulţumită dacă fostul ei stăpân pe care l-a servit, statul român, care a eliberat-o la bătrâneţe, i-ar îndeplini necesităţile de bază, nu "absolutul la care aspiră orice om".

Când veţi fi bătrân, bolnav şi neputincios, un tânăr la fel de neînţelept ca dv acum va spune: "dar a putut să aleagă, nu l-a pus nimeni să încheie contract cu statul". Asta va fi o mare mângâiere pentru dv: nu veţi fi sclav, ci doar încă un bătrân pişat pe el, care ajunge piele şi os, la mila vecinilor care întârzie.

Sunteti de admirat!

[konijiro]

Peste o oră am să merg din nou la doamna V.P., o bătrână pentru care am cerut ajutor frăţesc pe alt topic. Merg să îi schimb pamperşii şi să îi dau să mănânce. Ea a fost funcţionară la stat. Un pic mai mult de 25 de ani, până la anul jubiliar în care statul a eliberat-o. Acum are 704 lei pensie, din care nu poate trăi. Statul nu îi trimite nici măcar pe cineva să o şteargă la fund. Stăpânii de sclavi din trecut erau mai miloşi. Dacă servul cădea bolnav, îl îngrijeau, trimeteau măcar pe un alt serv să-i dea un blid de fasole şi să îi rânească camera, nu se înecau în propria mizerie. Doamna V.P. ar fi foarte, foarte mulţumită dacă fostul ei stăpân pe care l-a servit, statul român, care a eliberat-o la bătrâneţe, i-ar îndeplini necesităţile de bază, nu "absolutul la care aspiră orice om".

Când veţi fi bătrân, bolnav şi neputincios, un tânăr la fel de neînţelept ca dv acum va spune: "dar a putut să aleagă, nu l-a pus nimeni să încheie contract cu statul". Asta va fi o mare mângâiere pentru dv: nu veţi fi sclav, ci doar încă un bătrân pişat pe el, care ajunge piele şi os, la mila vecinilor care întârzie.

Va admir ca faceti asta, dar cu parere de rau, exceptand elementele emotionale, argumente tot nu ati adus.

In primul rand, nici unul din argumentele aduse de mine nu e refutat de povestea doamnei V.P.

In al doilea rand, presupun ca doamna V.P. si-a petrecut o mare parte din cariera de functionar public in slujba unui stat comunist, dictatorial, in care posibilitatile de alegere (daca existau) erau limitate.

Mai exact, cum e situatia dansei aceeasi cu situatia unui om care lucreaza in sectorul privat, si care are alegerea (dificila, uneori, dar existenta), de a-si croi un alt drum, cu sacrificiile care vin la pachet?

As fi preferat mai degraba un raspuns punctual si argumentat, care ar fi aratat ca sunt "neintelept", decat o relatare emotionala (care e probabil adevarata, dar daca a facut ceva, a aratat doar ca pentru Dv., statul in care traim acum e fix acelasi cu cel de dinainte de '89, si oportunitatile sunt tot aceleasi).

În prealabil postat de Rodica50

Sunteti de admirat!

Nu doar de admirat si gata, ci de urmat. Adica trebuie sa Il urmam pe Dumnezeu, asa cum o face Mihnea, un bun catolic si un medic excelent.

[Marius22]

Nu trebuie sa vorbim numai pe orizontala despre realitatea robiei, ci si pe verticala, sub chipul "robiei divine". Daca in cazul oamenilor robia presupune anularea libertatii celuilalt, altfel spus o lipsa, in cazul robiei divine vorbim de partea opusa. Robul Domnului cu cat isi asuma mai mult aceasta conditie, cu atat sporeste in constientizarea si manifestarea adevaratei libertati. Cu cat este mai supus Domnului, cu atat devine mai liber. Altfel spus, robia divina nu presupune "lipsire", in ceea ce ne priveste, ci "primire" si "plinire".