Ortodoxia si Ispasirea

[costel]

În prealabil postat de Pestisorul de Aur

Care e invatatura Ortodoxa cu privire la caracterul Jertfei lui Hristos pe cruce.Am inteles ca nu suntem de acord cu Ispasirea Penala sau Substitutionara?Atunci?

In Ortodoxie, Jertfa lui Hristos este o alta treapta prin care natura umana devine partasa dumnezeiestii firi (II Petru 1,4). Ea nu vorbeste doar de jertfa lui Hristos, vorbeste si de nastere si de invirea si inaltarea Sa. Toate sunt cai prin care natura umana a fost eliberata de pacat. Asa trebuie inteleasa jertfa Mantuitorului ca pe un act deplin de daruire, ca si omul, impartasindu-se de Hristos, sa devina capabil sa se daruiasca deplin lui Dumnezeu.

[Pestisorul de Aur]

Se pare ca nu ati inteles ce am vrut sa intreb.Sa incerc sa o spun mai pe sleau.. De ce a murit Hristos... care e rolul mortii lui in economia mantuirii... Cum ne-a ajutat moartea Lui?Care este pozitia ortodoxa fata de Ispasirea pacatelor prin moartea lui Hristos?

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de Pestisorul de Aur

Se pare ca nu ati inteles ce am vrut sa intreb.Sa incerc sa o spun mai pe sleau.. De ce a murit Hristos... care e rolul mortii lui in economia mantuirii... Cum ne-a ajutat moartea Lui?Care este pozitia ortodoxa fata de Ispasirea pacatelor prin moartea lui Hristos?

După căderea lui Adam, când raiul a fost închis pentru om şi un heruvim cu sabie de foc a fost pus să-l păzească (Facerea 3, 24), mai-marele îngerilor căzuţi, satana, dimpreună cu hoardele de duhuri stăpânite de el, ”s-a sălăşluit în locul dintre pământ şi rai, şi din ceasul acela şi până la jertfa mântuitoare şi moartea de viaţă dătătoare a lui Hristos, acela nu a îngăduit nici măcar unui singur suflet, după ieşirea lui din trup, să treacă pe calea aceea. Porţile raiului au fost închise oamenilor. Atât cei drepţi cât şi cei păcătoşi coborau în iad (după moarte). Porţile veşniciei şi calea de netrecut erau deschise (numai) pentru Domnul nostru Iisus Hristos” (Episcopul Ignatie Briancianov, Opere complete, vol. III, pag. 134-135).
Biserica (Ortodoxa si nu numai) sarbatoreste in fiecare an Invierea Domnului nostru Iisus Hristos. In iconografie, vedem de atatea ori cum Mantuitorul este reprezentat ca eliberator prin faramarea portilor iadului. Exista tropare si nu putem sa nu ne amintim macar de acesta: "Hristos a inviat din morti, cu moartea pre moarte, calcand, si celor din morminte (mormanturi), viata daruindu-le!"

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Pestisorul de Aur

Se pare ca nu ati inteles ce am vrut sa intreb.Sa incerc sa o spun mai pe sleau.. De ce a murit Hristos... care e rolul mortii lui in economia mantuirii... Cum ne-a ajutat moartea Lui?Care este pozitia ortodoxa fata de Ispasirea pacatelor prin moartea lui Hristos?

Până la poziţia ortodoxă, fie-mi îngăduit să vă spun poziţia catolică. Dintre toate consecinţele căderii protopărinţilor noştri (îmbolnăvirea naturii umare, afectarea întregii Creaţii vizibile, etc), cea mai tristă a fost pierderea Graţiei (Harului). Oamenii erau într-o condiţie foarte asemănătoare celei a sclavilor, erau sclavi păcatului. Din sclavi se nasc alţi sclavi, încât singura speranţă pentru sclavi este să se răscumpere. Din păcate ei nu se pot răscumpăra pe ei înşişi, neputând acumula bani. Tot aşa, cineva căzut din starea de Graţie, nu se poate răscumpăra, neputând acumula merit. Postul, faptele bune, etc aduc merit numai celor în stare de Graţie Sfinţitoare. Deci, sclavii au nevoie de altcineva să-i răscumpere, cineva care nu este sclav şi care să ofere, în locul lor, preţul răscumpărării lor. Problema era că toţi oamenii, din cauza difuzării păcatului ancestral (a cărui modalitate exactă de a se transmite este mister al credinţei) împărtăşeau aceeaşi soartă. Prin urmare, singurul om care putea să-i răscumpere era un om neafectat de păcatul primordial. Fiind vorba de mulţi sclavi (nu numai toţi oamenii din lume la acea dată, dar şi cei din trecut şi cei din viitor) asemenea om trebuia să aibă capabilitatea de a oferi un preţ foarte mare pentru toţi aceştia.

E interesant de observat că Isus putea foarte bine să-i răscumpere pe oameni cu mult mai puţină suferinţă decât cea pe care a îndurat-o. Fiind Dumnezeu, cel mai mic chin al Lui ar fi avut o valoare infinită. Era suficient să I se prindă un deget în uşă, iar flagelarea din Pretoriu era arhisuficientă. De ce a făcut El mai mult decât minimul necesar, mergând până la moarte pe Cruce ? Răspunsul la această întrebare e, deja, subiect pentru alt topic.

[Sara I]

Din ce am inteles eu, orice pacat infaptuit( de mine, de tine, stramosesc, cu gand, cu fapta, etc), are drept consecinta moartea. Iadul. Putrefactia. Viermele care nu moare, focul care nu se stinge..Cine a facut/mostenit un pacat, a intrat in aceasta vesnica inchisoare, a mortii. In Vechiul Testament ni se spune ca nu exista izbavire de pacat fara varsare de sange. Nimic, nici post, nici rugaciuni, nici penitente, nici fapte bune, nici bani dati la biserici, nimic nu ma poate scapa din inclestarea mortii, pe mine, care am pacatuit, decat varsarea sangelui meu. Prin pacat, eu m-am dat diavolului, si acesta imi cere sangele. Nimic altceva nu-l potoleste. De aceea, evreii aduceau jertfe de animale. De aceea, Abel a aduc jertfa de fiinte vii.
Ce a insemnat pentru om jertfa lui Hristos? Totul. Iesirea mea si a ta din iad, din moarte, din frica, din vinovatie, din condamnare, din neputinta, din despartirea de Dumnezeu, Singura Sursa a vietii, a binelui...Oricine crede si primeste jertfa Mantuitorului, are un nou inceput. Curat. Proaspat. Cu Dumnezeu. Oricine crede si primeste ce a facut El, Hristosul, a trecut din moarte la viata, ne spune sf.ap Ioan. Pentru pacatele mele, eu trebuia sa mor. Salvarea mea a fost ca Hristos, Mantuitorul meu, s-a interpus intre mine si unealta mortii. Si pedeapsa pe care o meritam eu, a luat-o El. Ca eu (si tu, si oricine crede in El), sa aiba o noua sansa. La viata. Adevarata viata. Si asta, pentru ca ma iubeste. Pentru ca te iubeste. Ne-a iubit destul, incat sa moara in locul nostru. Pentru ca dorea sa fie cu noi, in vesnicie, a platit pretul mortii, ca noi sa putem trai.

Crucea pe care Hristos si-a dat viata...pentru om..cred ca este o taina atat de mareata, incat cine o intelege, si o primeste, nu va mai fi niciodata acelasi...

Il rog pe El, Dumnezeu, Adevarul, Autorul vietii, Dragostea Insasi, si Tatal nostru, sa ne miluiasca, si pe tine, si pe mine, si pe oricine isi doreste cu adevarat, cu dreapta intelegere a crucii, si a jertfei Mantuitorului.

[maria32]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

E interesant de observat că Isus putea foarte bine să-i răscumpere pe oameni cu mult mai puţină suferinţă decât cea pe care a îndurat-o. Fiind Dumnezeu, cel mai mic chin al Lui ar fi avut o valoare infinită. Era suficient să I se prindă un deget în uşă, iar flagelarea din Pretoriu era arhisuficientă. De ce a făcut El mai mult decât minimul necesar, mergând până la moarte pe Cruce ? Răspunsul la această întrebare e, deja, subiect pentru alt topic.

S-a discutat pana la urma pe vreun topic despre acest subiect?

[Lucian008]

În prealabil postat de maria32

S-a discutat pana la urma pe vreun topic despre acest subiect?

Nu stiu, dar eu am sa raspund: Dpdv ortodox asta e o erezie. Daca Dumnezeu a decis ca pentru a il salva pe om trebuie sa moara, atunci trebuia sa moara. Acesta era SINGURA actiune prin care ne putea ridica din robia pacatului.