Maica Domnului ajutorul nostru nemijlocit pe drumul Pocaintei !

[Ana-Maria N]

La varsta de patru ani, dupa vizita unui negustor de carti ambulant, care pretinde ca Dumnezeu nu exista, micul Simeon e tulburat. Indoiala se furiseaza in sufletul sau. Isi spune: "Cand voi fi mare, il voi cauta pe Dumnezeu in tot pamantul".
Cincisprezece ani mai tarziu, lucrand pe un santier, e atins de marturia bucatarului echipei sale, care se intorsese dintr-un pelerinaj la mormantul unui sfant, unde a vazut facandu-se minuni, isi spune: "Daca acesta e sfant inseamna ca Dumnezeu e cu noi, si ca nu trebuie sa strabat tot pamantul ca sa-L gasesc". La acest gand, care e un adevarat har, inima sa se aprinde de dragoste pentru Dumnezeu. Siluan a gasit credinta. Se converteste, viata sa se schimba. Se roaga mult varsand lacrimi si simte pentru prima data dorinta de a se face monah. Dar tatal sau ii spune ca trebuie sa-si faca mai intai serviciul militar.
Aceasta stare exceptionala, acest prim har va dura trei luni, dupa care va disparea putin cate putin. Siluan isi reia viata obisnuita, lumeasca am putea spune. Va face chiar doua pacate mari, fiindca se culca cu o fata (fara sa fi fost casatorit cu ea), si - in cursul unei altercatii - il loveste atat de puternic pe tanarul curelar al satului, ca aproape il omoara.
Dar Dumnezeu nu-l paraseste pe tanarul Simeon. Catva timp mai tarziu - un nou har - il cheama din nou printr-o vedenie. Simeon viseaza in somn ca un sarpe se strecoara in gura sa si ii intra in inima. Se trezeste scarbit si aude un glas foarte frumos si bland pe care-l recunoaste drept cel al Maicii Domnului: "Ai inghitit un sarpe si lucrul te scarbeste. Nici mie nu-mi place sa vad ce faci".
Acesta al doilea har e hotarator. Semion se caieste din nou, dar mai adanc decat intaia oara. Un simt ascutit al pacatului se trezeste in el. Viziunea sa despre lume, viata sa zilnica, legaturile sale cu ceilalti, toate se transforma. isi face serviciul militar si, dupa ce s-a dus sa-i ceara Sfantului Ioan din Kronstadt sa se roage pentru el, pleaca spre Muntele Athos - leagan al monahismului ortodox - unde soseste in 1892. Are 26 de ani. Aici devine monahul Siluan la Manastirea ruseasca Sfantul Pantelimon, un adevarat oras care numara in epoca nu mai putin de 2.000 de monahi.
Departe de oameni, rupt de lume, Muntele Athos e limanul de pace si stabilitate la care viseaza? Asa crede. Dar se inseala. Fiindca alternanta de haruri si parasiri ale lui Dumnezeu pe care a cunoscut-o in lume continua, ba chiar cu o intensitate sporita.
Astfel, inca de la sosirea sa, dupa ce s-a spovedit, Siluan isi incepe plin de ravna noua sa viata de monah, avantandu-se in asceza. Dar numaidecat e necajit de ispite trupesti, cuprins de ganduri obsedante care ii sugereaza sa se intoarca in lume sa se casatoreasca.
Siluan angajeaza o noua lupta impotriva acestor ganduri, se caieste, se hotaraste sa se roage fara incetare. Trei saptamani mai tarziu, pe cand se roaga inaintea icoanei Maicii Domnului, el primeste un nou har exceptional, pe care majoritatea ascetilor il dobandesc in general decat dupa ani si ani de lupte: darul rugaciunii neincetate. Rugaciunea lui Iisus, "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul", intra in inima sa si incepe sa tasneasca de la sine, fara efort, zi si noapte, insotita de lacrimi.

[cristiboss56]

"Maica Domnului este Maica Domnului, Maica Mantuitorului Hristos.
O mama este foarte sensibila fata de copilul sau. Orice i se intampla copilului, mama este foarte usor si repede miscata. Daca este intr-o cumpana grea fiul ei, chiar de s-a purtat mai rau pana atunci, ea degraba se ingrijoreaza si nu stie cum sa-l ajute mai repede sa scape din acel impas; mama pamanteasca.(...)
Mama Mantuitorului Hristos este o mare exceptie. Fiind pe cruce, i-a dat Maicii Sale aceasta ascultare: "Femeie, iata fiul tau"! Prin aceasta incredintare de catre Mantuitorul in cel mai greu moment al Sau, cand era rastignit, Maica Domnului devine Maica noastra, a pamantenilor.
Ea se roaga cu adevarat, si impreuna cu Sfantul Ioan Botezatorul sunt mari mijlocitori inaintea lui Dumnezeu, acesti doi martori ai Mantuitorului avand multa trecere inaintea Lui.
Cand ne adresam Maicii Domnului neavand curajul sa vorbim cu Domnul Hristos din cauza faptelor noastre de rusine, ea mijloceste pentru noi:" Doamne, eu care Te-am purtat in bratele mele, care Te-am crescut in viata Ta pamanteasca, Te rog ajuta-ma in rugaciunea mea si ajuta acestuia care se roaga mie" ! In Acatistul Acoperamantului Maicii Domnului este acest loc, intr-un icos, unde Maica Domnului se roaga Mantuitorului spunand : "Imparate ceresc, primeste pe tot omul ce se roaga Tie si cheama numele meu intru ajutor..."!
Cu adevarat , rugaciunea Maicii Domnului este primita de Fiul sau, caci El este Dumnezeu, plin de dragoste.
Sa va spun o mica istorioara, din inchisoare. Cuiva care a fost inchis si a stat de douazeci de ani in temnita, unui tanar imbatranit acolo, intr-o ancheta extraordinar de grea, i s-a terminat rabdarea. Atunci si-a pus in gand sa gaseasca un mijloc prin care sa-si curme viata. Dar cugetand el aceasta, si-a adus aminte ca, afara cand era, bunica ii spunea sa se roage Maicii Domnului la vreme de necaz mare.
Spunea el : "Catre Mantuitorul n-aveam curaj sa ma rog, din cauza greselilor mele, dar catre Maica Domnului, care a fost si ea pamanteana ca si noi , m-am rugat "; scurt, o rugaciune la disperare : " Maica Domnului, nu mai pot suporta durerile si presiunile care mi se fac aici. Ajuta-ma! "
Rugandu-se in ceula, peste cateva clipe a vazut intrand prin usa inalta, o faptura in alb cu un prunc in brate : "M-ai chemat, am sa te ajut. Fii in pace" , si a plecat mai departe. Dupa aceea, pe tanar l-au chemat la ancheta si l-au mutat in alt loc, undeva la Polul Nord, insa toata perioada de inchisoare pe care a mai facut-o a fost foarte linistit in sufletul lui desi suferintele din afara erau destul de grele. Maica Domnului l-a ajutat neintarziat dupa rugaciunea sa.
Aceasta intamplare o stiu de la cel care a patit-o; el mi-a spus-o. In inchisoare nu se minte, spune fiecare ce are curat in inima lui.
Asa poate fi Maica Domnului grabnic ajutatoare, insa rugaciunea sa fie cu tot dorul, cu toata fiinta, cu toata puterea si increderea, la disperare facuta. Uneori rugaciunea se implineste atunci, nu trebuie timp si rugaciuni prea lungi.
E nevoie de ani lungi ca sa ne potolim si sa ne adunam in noi, sa ne putem concentra catre Dumnezeu. Dar in momentele acestea grele ti se raspunde pe loc."


Fragment extras din cartea "Parintele Sofian"

[Ana-Maria N]

Eu am avut parte de ajutorul imediat al Maicii Domnului. Eu in persoana! Nu altcineva, nu am ascultat povestea de viata a nimanui, nu am citit, ci am trait-o chiar eu. Pot fi zise multe lucruri de cei ce nu cinstesc pe Maica Domnului, insa eu tot pe-a mea o tin pentru ca am cunoscut milostivirea Ei, de Maica a Celui Bun.

Am mai zis-o pe forum si o repet: eu sunt acum aici datorita milostivirii Sale. M-am rugat Ei, caci catre Fiul Sau nu mai aveam curajul sa-mi ridic ochii. Am simtit implicarea in viata mea chiar din momentul in care m-am rugat Ei, dupa ce uitasem complet de Domnul. Ea m-a adus inapoi! Ea s-a rugat Fiului Sau pentru mine…si inca grabnic!